ATUNCI ŞI ACUM: Spitalul Brâncovenesc
Spitalul Brâncovenesc, construit între 1835-1838 de băneasa Safta Brâncoveanu, ca un spital pentru nevoiaşi, "spre mângâierea celor în lipsuri şi nevoi", rămâne unul dintre complexele sanitare şi filantropice model din perioada secolelor XIX-XX, după cum menţiona un comunicat de presă al Muzeului Municipiului Bucureşti, din 13 octombrie 2015.
Prin testamentul ctitoricesc al bănesei Safta Brâncoveanu, soţia banului Grigore Basarab Brâncoveanu, redactat în octombrie 1835 şi întărit de Alexandru Ghica, domn al Ţării Româneşti (1834-1842), şi de mitropolitul Neofit, a fost înfiinţat Spitalul Brâncovenesc. Acesta era unit, sub o singură epitropie, cu biserica Domniţa Bălaşa, azilul şi şcoala ei, luând astfel fiinţă Aşezămintele Brâncoveneşti. "Acestea au fost, mai bine de 150 de ani, un model instituţional filantropic, religios şi spitalicesc de seamă, capabile să se administreze şi dezvolte pe baza averii şi a arenzilor moşiilor brâncoveneşti cu care au fost înzestrate", arată sursa citată mai sus.
Moştenirea Aşezămintelor Brâncoveneşti a dăinuit din veacul al XVIII-lea până la 1984. Biserica Domniţa Bălaşa (construită între 1742-1744), Azilul de văduve, femei bătrâne şi sărace şi Şcoala primară de băieţi (înfiinţată în 1745) s-au constituit într-o primă ctitorie, la iniţiativa domniţei Bălaşa Brâncoveanu Lambrino, fiica domnului martir al Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu. Biserica cu hramul Botezul Domnului, ruinată de cutremurul din 1838, a fost reparată în 1842, dar a fost dărâmată în 1871, împreună cu casele vechi ale domniţei. În perioada 1750-1753, tot la iniţiativa domniţei Bălaşa, s-a înfiinţat Azilul de văduve, femei bătrâne şi sărace şi s-a adăugat biserica cu hramul Înălţarea Domnului, ulterior ruinată şi ea.
Spitalul Brâncovenesc, deschis bolnavilor la 14 octombrie 1838, a fost extins ulterior în 1842, precum şi între 1855-1857. În perioada 1838-1842 biserica Domniţa Bălaşa a fost construită din nou de băneasa Safta Brâncoveanu, în stil neo-gotic, fiind ulterior demolată în 1881. Între 1880-1885 a avut loc rectitorirea bisericii Domniţa Bălaşa, singura clădire existentă şi astăzi, din întregul complex.
Spitalul Brâncovenesc a fost unul dintre cele mai vechi spitale ale Capitalei. La momentul construirii acestuia, în Bucureşti mai existau trei spitale - Colţea, Pantelimon şi Filantropia -, afiliate toate la Eforia Spitalelor. La început, spitalul nu a avut secţii specializate. În 1859 au fost organizate secţiile de medicină internă, oftalmologie şi chirurgie, iar în 1887 se înfiinţează prima clinică de medicină internă universitară, condusă de Nicolae Kalinderu. De asemenea, primele cercetări de balneologie din România au fost iniţiate la Spitalul Brâncovenesc de Anibal Theohari, care a fost şi şef al Clinicii terapeutice a unităţii medicale. În secolul XX, Spitalul Brâncovenesc reprezenta o instituţie medicală pilot, în cadrul căreia s-a dezvoltat o şcoală de medici de elită, profilaţi pe mai multe specialităţi. În incinta spitalului se făceau şi tratamente pentru boli reumatice, fiind renumite şi clinicile de ortopedie de aici.
Poza 1 - Piaţa Naţiunii (în prezent Piaţa Unirii), la terminarea lucrărilor de acoperire a podului de pe Dâmboviţa. În stânga şi în dreapta se văd vechea şi noua hală Unirii, Spitalul Brâncovenesc, Biserica Sf. Spiridon Nou, în construcţie (placă fotografică), 1929/ RADOR/AGERPRES FOTO/ARHIVA
Poza 2 - Imagine cu cheiul Dâmboviţei din Bucureşti, în zona Palatului de Justiţie, 2020/Autor: CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
Pe parcursul existenţei sale, Spitalul Brâncovenesc, situat în Centrul istoric al Bucureştiului, mai exact în Piaţa Unirii, în apropiere de Hala Unirii, a fost unul dintre cele mai cunoscute edificii ale Capitalei. Distrus de un incendiu în 1879, spitalul a fost refăcut în anii 1880-1890. Procesul de modernizare a continuat la începutul secolului XX, când planşeele din lemn au fost înlocuite cu planşee din beton armat.
În anii '80, în vederea construirii Centrului Civic, au fost demolate numeroase clădiri din cartierul Uranus, inclusiv cele cu valoare istorică, între care multe biserici, precum şi Spitalul Brâncovenesc. Concret, la 29 martie 1984, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, clădirea Spitalului Brâncovenesc a fost demolată, iar personalul medical şi logistica au fost distribuite la celelalte spitale din Capitală.
La 28 martie 2004, după două decenii de la demolarea Spitalului Brâncovenesc, a avut loc o dezbatere-evocare organizată de Fundaţia Academia Civică şi Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului. "Actul barbar de distrugere a Spitalului Brâncovenesc denotă lipsa de respect a comunismului faţă de tradiţii, pentru că această clădire nu era numai o simplă instituţie spitalicească, ci şi un monument de patrimoniu ce adăpostea o şcoală medicală reprezentată de mari familii de medici", afirma cu acel prilej preşedintele Fundaţiei Aşezămintelor Brâncoveneşti, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici.
La 14 octombrie 2015, după 180 de ani de la testamentul ctitoricesc al bănesei Safta Brâncoveanu, Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Voievodal Curtea Veche a găzduit o conferinţă despre Aşezămintele Brâncoveneşti, iar în 2016 a fost vernisată expoziţia "Spitale dispărute ale Bucureştiului", organizată de Fundaţia Colegiului Medicilor din Municipiul Bucureşti împreună cu Muzeul Municipiului Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; redactori Arhiva foto: Vlad Ruşeanu, Mihaela Tufega, Elena Bălan; editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)
* Explicaţie foto din deschidere: Spitalul Brâncovenesc în 1984.
