Categoriile de măsuri corespund severităţii atacurilor ruseşti şi sunt menite să stimuleze forţa de luptă a Ucrainei, în timp ce sunt gândite să prevină escaladări reciproce şi un potenţial război între Rusia şi SUA sau între Rusia şi NATO.

Primul nivel: Menţinerea gradului actual de violenţă

Formalizarea ajutorului militar

NATO şi UE ar trebui să urmeze modelul SUA şi să aibă propriul program militar de împrumut şi închiriere prin care să ajute Ucraina transferându-i stocurile vechi de tehnică militară în schimbul armamentului modern, în special arme ofensive precum avioane de atac, drone, lansatoare de rachete şi artilerie cu rază lungă de acţiune.

Deschiderea radicală faţă de primirea disidenţilor şi soldaţilor

UE şi Marea Britanie ar trebui să-şi revizuiască politicile prin care interzic intrarea ruşilor şi belaruşilor care vor să fugă din ţările lor după modelul deschiderii implementate pe parcursul Războiului Rece pentru cetăţenii din URSS sau fostul Bloc Estic. De asemenea, ar trebui să susţină eforturile Ucrainei de a primi soldaţi ruşi care vor să dezerteze dintr-un regim autoritarist care pedepseşte dezertările.

Închiderea breşelor din pachetele de sancţiuni

Deşi SUA au astupat deja breşe substanţiale, de pildă blocând plăţile datoriei Rusiei, UE a lăsat intenţionat altele deschise precum exceptarea pe o perioadă de un an şi jumătate a petrolului prin conducte de la embargoul asupra importurilor – care trebuie implementat gradual să ajungă la 90 % până în 2023.

Alte vulnerabilităţi la coerciţia energetică din partea Rusiei sunt cele structurale ţinând de menţinerea dependenţei de gaz şi de lipsa unor măsuri eficiente de combatere a corupţiei la nivel de stat.

Al doilea nivel: Rusia îşi amplifică represaliile economice ca răspuns la sancţiuni

În cazul în care Kremlinul îşi intensifică represaliile economice împotriva Occidentului limitând sau oprind cu totul livrările de petrol şi gaze către ţările dependente de energia din Rusia şi pe care le cataloghează drept ostile, Occidentul are opţiunea de a lua şi alte măsuri prin care să diminueze accesul Rusiei la sistemul financiar global.

Excluderea lărgită de la sistemul de plăţi SWIFT

Propunerile finale ale UE au vizat doar şapte bănci ruseşti care să fie excluse de la sistemul de plăţi interbancare SWIFT. SUA ar trebui să colaboreze cu Comisia Europeană pentru a identifica şi altele la scara folosită în 2012 împotriva Iranului, astfel încât să crească costurile războiului pentru Rusia şi să-i taie fondurile pentru a-l întreţine, limitându-i mai profund conexiunile cu sistemul financiar global.

Declanşarea decarbonizării

Deşi tăierea bruscă a hidrocarburilor din Rusia ar zgudui serios economia ţărilor din UE, preşedintele SUA Joe Biden ar putea emite un ordin executiv prin care, în baza legislaţiei din domeniul apărării, să crească producţia de tehnologii ecologice pe care să le exporte în Europa sub termeni similari programului de împrumut şi închiriere din vremea celui de-al Doilea Război Mondial.

Măsura ar împiedica situaţia în care reducerea dependenţei europene de energia din Rusia ar însemna transferul importurilor către alte state autoritariste.

Renunţarea la solicitarea administraţiei Biden către ţările exportatoare de petrol de a-şi mări producţia

Înainte de a implementa până la capăt embargoul asupra petrolului din Rusia, Europa ar putea impune plafonarea preţurilor la petrol pentru importurile sale şi astfel să diminueze veniturile la nivel global ale Rusiei. Măsura se discută deja la nivelul ţărilor din G7, numai că pentru a avea eficienţă maximă ar presupune ca UE să impună sancţiuni secundare asupra ţărilor ce continuă să importe produse petroliere din Rusia – Turcia, India, China – forţându-le să plătească până la plafon, în timp ce eforturile diplomatice de a le face să renunţe la aceste importuri nu au fost încununate de succes.

Stabilirea datoriei europene comune

În vederea facilitării creşterii bugetului militar al ţărilor din NATO până la 2% din PIB, UE ar trebui să ia în considerare o schemă de împărţire a poverii financiare prin emiterea de obligaţiuni comune. În acest fel, s-ar reduce impactul asupra cetăţenilor din UE vulnerabili la agresiunea şi manipularea Rusiei.

Nivelul 3: Rusia pune la cale atacuri cibernetice asupra infrastructurii vitale

În acest caz, Occidentul ar avea următoarele opţiuni de răspuns:

Îngheţarea sau ştergerea datoriei Ucrainei

Rusia ar putea escalada situaţia războiului prin lansarea unor atacuri cibernetice masive, ceea ce ar fi un prim pas îndreptat asupra NATO, motiv pentru care este vital pentru alianţă să menţină ajutorul militar pentru Ucraina şi să împiedice astfel capacităţile ofensive ale Rusiei.

Parţial, NATO poate realiza acest lucru fie îngheţând, fie ştergând datoria Ucrainei care a ajuns la 101,4 miliarde de dolari, astfel încât armata ucraineană să poată continua să apere ţara şi economia să nu se prăbuşească.

Rusia să fie dată afară din Grupul Operativ pentru Acţiune Financiară (FATF)

Construirea unei coaliţii globale anti-invazie

O campanie cibernetică la scară mare a Rusiei ca o nouă formă de război ar stârni îngrijorare pe tot globul, până în ţări din Africa şi America Latină. De aceea, în afară de coordonarea cu aliaţi majori precum Japonia, Coreea de Sud, Taiwan şi Singapore, Occidentul ar trebui să consolideze colaborarea şi schimbul de informaţii şi cu ţări mai puţin dezvoltate, punând bazele unei coaliţii anti-invazie.

Lansarea unui contrarăspuns cibernetic

În cazul unui atac cibernetic asupra SUA sau a unei ţări europene aliate, Washingtonul ar trebui să răspundă proporţional sau disproporţional în funcţie de extinderea sau impactul acestuia, şi anume ţintind reţelele militare ruseşti, pe consilierii lui Vladimir Putin sau pe oligarhii ce au susţinut sau facilitat campania rusă.

Represalii printr-un răspuns orizontal

Partenerii vestici au la dispoziţie şi măsuri precum închiderea porturilor pentru marina rusă cu posibilitatea extinderii asupra tuturor navelor ruseşti sau intensificarea campaniilor publice împotriva Grupului de mercenari Wagner în Siria, Africa şi în alte ţări în care este prezent.

Nivelul patru: trupele ucrainene se confruntă cu o înfrângere iminentă în est şi sud

În cazul în care Rusia lansează o nouă ofensivă ce ameninţă serios apărarea ucraineană în Donbas şi teritoriile sudice, pentru a răspunde unei potenţiale catastrofe umanitare şi a mări presiunea asupra forţelor ruse, Occidentul are la dispoziţie următoarele măsuri.

Folosirea bunurilor capturate în urma sancţiunilor

După astuparea breşelor din pachetul se sancţiuni, sarcina de a reţine bunurile oligarhilor se uşurează considerabil astfel încât acestea ar putea fi folosite pentru ajutorul umanitar destinat refugiaţilor şi ucrainenilor strămutaţi. Membri ai Congresului SUA au depus un proiect de lege prin care activele oligarhilor ruşi ce depăşesc valoarea de cinci milioane de dolari pot fi folosite pentru a finanţa inclusiv reconstrucţia Ucrainei şi tehnologia de comunicaţii pentru a asigura transmiterea necenzurată a informaţiilor cu privire la război.

Trimiterea unui convoi naval pentru a recupera cerealele ucrainene

După atacul cu rachetă survenit la scurt timp de la semnarea acordului privind reluarea transporturilor de grâne prin porturile ucrainene de la Marea Neagră, ar putea fi necesar un convoi naval condus de NATO şi SUA care să asigure rutele vitale de aprovizionare cu cereale esenţiale şi care să escorteze până la destinaţie navele comerciale.

Declararea unei zone militare-tampon

În cazul unei înfrângeri a trupelor ucrainene în est şi sud ce ar expune oraşe ucrainene importante sau teritorii considerate anterior ferite unei ofensive ruse reînnoite, SUA şi NATO ar putea recurge la declararea oficială a unei zone-tampon pe o lungime de circa 30 km de-a lungul graniţei Ucrainei cu Polonia.

Forţele NATO ar apăra aerian această zonă de atacurile ruseşti şi ar interveni activ pentru a combate orice fel de ameninţare rusă.

Crearea unei zone umanitare protejate

În cazul unor intensificări a bombardamentelor în Ucraina, NATO ar completa zona militară-tampon cu una umanitară, care să acopere cele trei regiuni aflate la extremitatea vestică, şi anume Volin, Liov şi Zakarpattia. Aceasta ar fi apărată de avioane NATO şi de apărare antiaeriană, ar efectua misiuni de extragere umanitară a civililor şi împreună cu UE ar înfiinţa tabere pentru ajutor.

Misiuni de extragere

Intensificarea luptelor pe tot cuprinsul Ucrainei ar suscita creşteri ale numărului de refugiaţi ucraineni în ţările învecinate – Polonia, Ungaria, Moldova- astfel că NATO ar interveni pentru a-i transporta către alte ţări din Europa şi poate chiar în SUA şi Canada.

Întreprinderea unor operaţiuni militare limitate

SUA şi ţările aliate sau partenere care vor dori să se alăture ar efectua operaţiuni militare limitate pentru a preîntâmpina anihilarea forţelor ucrainene, şi anume în afară de informaţii de la servicii ar lansa drone şi lovituri cu rachete de croazieră asupra unor obiective vitale ale Rusiei în Ucraina.

Nivelul 5: Rusia apelează la arme de distrugere în masă (chimice, biologice sau nucleare) în Ucraina

Stabilirea unei zone de interdicţie aeriană în Donbas

SUA şi ţări din NATO care ar participa la acţiune ar anunţa o zonă de interdicţie aeriană în regiunea Donbas şi ar fi pregătite să doboare orice aparat rusesc ce ar încălca-o.

Întreprinderea unei operaţiuni militare în vederea restabilirii liniei de contact de dinaintea invaziei din 24 februarie

Statele Unite şi membrele NATO participante ar trebui să efectueze o operaţiune aeriană şi navală limitată pentru a amplifica capacitatea forţele ucrainene de a înlătura trupele ruse din teritoriile câştigate de la începutul invaziei. Forţele aliate ar distruge forţele ruseşti de apărare aeriană pentru a stabili superioritatea aeriană, în timp ce loviturile aeriene şi de rachete ar fi folosite pentru a ataca şi înfrânge decisiv forţele terestre ruseşti, nodurile de comandă şi control, întăririle, logistica şi rutele de aprovizionare, precum şi navele ruseşti ce au instituit blocada porturilor ucrainene şi i-au blocat reaprovizionarea maritimă. Domeniul de aplicare al acestei opţiuni ar putea fi extins pentru a include deplasarea forţelor ruse pe tot teritoriul ucrainean, inclusiv Crimeea şi porţiunile separatiste ale regiunilor Doneţk şi Lugansk.

Acest pas ar fi ultimul pe scala escaladării şi s-ar cuveni să fie rezervat provocărilor extreme ale Rusiei având în vedere riscurile serioase de a declanşa Al Treilea Război Mondial.