Atenție, o să aveți un șoc! Povestea nespusă a Sorinei! Secția Specială PSD i-a sechestrat ABUZIV pașaportul! Toți tac!
"Cred ca ei spera ca la un moment dat sa nu mai putem ramane si sa ne abandonam copilul. Ne intorc mana la spate ca sa cedam sub presiunea obligatiilor din SUA si a cheltuielilor" - asa explica Ramona Sacarin, mama Sorinei, fetitia adoptata din Baia de Arama, motivul pentru care Sectia speciala pentru magistrati i-a sechestrat pasaportul, fara nicio baza legala si fara vreo explicatie. Ramona Sacarin si Sorina sunt nevoite sa se mute o data la doua zile, din cauza amenintarilor pe care le primesc.
Intr-un interviu exclusiv pentru Ziare.com , Ramona Sacarin a prezentat noi poze cu Sorina in noua ei viata, a explicat care este starea fetitei, la ce investigatii a fost supusa, ce documente medicale si de expertiza psihologica i-au fost eliberate fetitei. Totodata, a raspuns si la intrebarea pusa de multa lume: de ce tocmai Sorina? Ramona Sacarin a relatat replicile socante pe care le-ar fi primit de la asistentii maternali: "am vrut sa-i scoatem certificat de handicapat, ca sa ne asiguram ca nu o ia nimeni".
"Vad cum e in fiecare zi tot mai lipita fizic de mine si cred ca ii lipsea sa aiba incredere in cineva. In fiecare zi ma straduiesc sa ii castig increderea si in fiecare zi imi spune ca ii place tot ce vede, tot ce aude. Dumnezeu ne-a pus in mana soarta acestui copil si noi nu ne dam batuti", mai spune Ramona Sacarin.
In primul rand, cea mai importanta intrebare, cum este acum Sorina?
Sorina incepe sa cunoasca membrii familiei extinse, cu bunici, unchi, matusi si verisori, prietenii apropiati ai familiei, este incantata de atentia pe care o primeste de la toata lumea, incantanta ca toti sunt interesati de ea, de ce ii place, de ce vrea sa invete, de ce ar vrea sa se faca atunci cand va fi mare. In cele 3 saptamani de cand e cu noi si-a schimbat profesia de 3 ori, intai voia profesoara, acum vrea avocata. A cunoscut oameni carora le pasa si e foarte bucuroasa.
Modul in care a parasit casa asistentei maternale a lasat urme, exista o trauma?
In acest moment, nu se vede o astfel de trauma. Noi am incercat sa discutam despre momentul acela, sa o facem sa vorbeasca despre ceea ce a simtit, despre ceea ce simte acum. Si ne spune doar "am facut si eu asa ca nu stiam prea bine unde ma duc". Nu are cosmaruri, dimpotriva, e linistita, volubila, ne povesteste tot ce stie de prin sat, de cunostintele ei de pe strada, cunoastem toata dinamica localitatii din perspectiva ei.
Dar in privinta rupturii de familia Saramat?
Din pacate, mutarea la noi a fost brusca, nefireasca, asa ca noi am ajutat-o si i-am explicat ca vom avea o legatura cu acesti oameni, indiferent ce s-a intamplat pana acum. I-am spus ca odata ce lucrurile vor fi stabilizate, o sa-i sunam, o sa-i vizitam.
Dvs spuneti ca Sorina e bine, unii s-ar putea sa nu va creada insa. Aveti documente oficiale, de specialitate, eventual medicale care sa ateste aceasta stare buna?
Da, copilul a mers neuropsihiatrie infantila de doua ori, o data imediat dupa ce am preluat-o si inca o odata in urma cu saptamana. A fost identificat un progres extraordinar de rapid. La prima intalnire, Sorina era mai tacuta, raspundea mai mult cu "nu stiu". In nici macar 10 zile copila a devenit volubila, prietenoasa, interesata de ceea ce se intampla.
Consemneaza cineva asta in mod oficial?
Da. Rapoartele medicilor. Am fost la sedinte de psihoterapie in care a fost identificat, tot asa, progresul ei de la "eu" la "noi" ca familie, interesul fata de familie si dorinta de a fi impreuna, dorinta de fi fizic alaturi de mine, de a sti unde se duce sotul meu. S-a consemnat ca este vorba despre o integrare a Sorinei in familie, nu despre o recuperare post-traumatica. Lumea se astepta sa auda ca Sorina tremura intr-un colt? Nu e deloc asa.
Repet, aveti documente oficale care sa ateste tot ce mi-ati spus si pe care sa le puteti prezenta in instanta?
Da. Ele au si fost prezentate instantelor in care am fost pana acum. Au fost prezentate si Autoritatii Nationale de Protectia Copilului si Adoptie, care monitorizeaza starea copilului.
Relatati o trecere rapida de la panica si disperarea din ziua cand ati preluat-o efectiv si o stare foarte buna, aratata si de pozele pe care ni le-ati pus la dispozitie. Cum va explicati rapiditatea aceasta?
Eu cred ca starea aceea de panica era generata de panica din jurul Sorinei, a mediului in care se afla, a acelor adulti care straigau cat ii tinea gura "luati-o si omorati-o!"Cand un copil aude asa ceva de la singurii adulti pe care ii cunoaste, ce e de asteptat sa faca?
Cine striga "luati-o si omorati-o"?
Cand cei de la protectia copilului, procurorul si fortele de ordine au intrat in curtea familiei, dansii tipau cat ii tinea gura. Cum sa fi reactionat copilul? El imprumuta din starea celor din jur. In mintea ei, Sorina incerca sa-si salveze viata.
Apoi fetita a venit cu noi, a vazut ca totul e calm, ca a fost primita cu dragoste intr-un mediu linistit, i-am explicat cu rabdare fiecare lucru in parte, unde ne ducem, de ce ne ducem acolo. Copilul a inteles ca a venit la bine. Eu sunt convinsa ca daca s-ar intalni cu familia Saramat, care si acum face la fel, si Sorina ar fi din nou agitata.
Cum vi se adreseaza?
Imi spune "Ramo". Noi i-am spus de la inceput ca ne poate spune oricum doreste. Asa cum se simte bine, cat timp se va simti bine sa ne spuna intr-un fel. Va alege singura cand va vrea sa ne strige mama si tata.
Vorbeste pe facetime cu sotul meu si cu ceilalti doi copii ai nostri din SUA de cateva ori pe zi. Ii tot spune "mai arata-mi o data patul meu", "mai arata-mi o data biroul meu", "du-te si sus", "du-te si jos". Sotul meu a fost sa ia fetita din tabara si cred ca Sorina a vorbit de vreo 10 ori in ziua aceea cu el, sa-i arate si ei tabara, sa afle ce a facut acolo.
Sorina v-a povestit ce a panicat-o?
Sorina mi-a spus ca a vazut in Baia de Arama ambulanta neagra care fura copii si organe. Sunt niste frici inoculate de multa vreme. Noi am incercat sa ii explicam ca nu exista asa ceva si care e rolul autoriatilor. Sorina e o fetita cu mult mai desteapta decat crede multa lume si a sesizat ea insasi ca informatiile nu erau corecte.
Vad cum e in fiecare zi tot mai lipita fizic de mine si cred ca ii lipsea sa aiba incredere in cineva. In fiecare zi ma straduiesc sa ii castig increderea si in fiecare zi imi spune ca ii place tot ce vede, tot ce aude. Am inceput sa o invata reguli de politete pe care nu le stia si constata cu bucurie reactia diferita a oamenilor cand le foloseste.
A dorit sa ia contact cu familia Saramat?
Nu. Nu si-a dorit. Ea ne-a spus numarul de telefon fix al familiei, noi i-am spus ca daca vrea poate vorbi. Ea ne-a spus ca nu va putea oricum sa vorbeasca cu ei pentru ca ei aveau obiceiul sa tina telefonul ocupat ca sa nu sune cei de la protectia copilului.
Noi am rugat-o sa tina totusi minte numarul de telefon pentru ca sa putem sa-i sunam de sarbatori si la zilele lor de nastere. Ne-am facut un plan sa le trimitem un album de poze din America, cu locurile pe unde va calatori. Noi i-am sugerat aceste lucruri, ea a fost de acord, dar nu a dorit sa sune la ei.
E ceva ce m-am intrebat din primul moment in care cazul a devenit public. De ce o familie care are deja doi copii naturali isi poate dori sa mai adopte unul intr-o procedura internationala care este foarte complicata si costisitoare si mai ales sa ia un copil deja mare, pe care nu a apucat sa-l vada aproape deloc, iar cand l-au vazut i-a si respins? De ce tocmai Sorina?
Ideea adoptiei a aparut ca o metoda de a plati mai departe. Mama mea a fost adoptata cand avea 3 luni, bunica, cea care a adoptat-o, a fost o persoana extrem de speciala in familie. Am dorit sa ducem mai departe aceasta idee si sper ca si copiii mei, nepotii mei sa o duca mai departe.
In ultimii 15-16 ani ne-a mers foarte bine. Avem doi copii minunati, fetita din SUA e considerata acolo copil superdotat. Canta la doua instrumente muzicale, baietelul de 4 ani ia lectii de pian. Toata lumea a fost bine, avem servicii bune unde suntem respectati, avem prieteni extraordinari, romani si americani. Am reusit sa ne cumparam o casa frumoasa. Parca s-au aliniat planetele pentru noi.
In mintea mea a incoltit ca mai e loc pentru un copil pe langa cei doi. Pe de alta parte, noi am ramas cu gandul in Romania, stiam de numarul mare de copii din sistemul de protectie sociala care ar putea avea o soarta mai buna.
Au fost ani de documente, de cursuri ca sa trecem toate etapele, sa deveim familie cu atestat in SUA, de facut partea de adoptie internationala, apoi atestatul pentru Romania si, in sfarsit, ni s-a recomandat un copil. Adica Autoritatea Nationala a recomandat copilul agentiei din America, care, la randul ei, ni l-a prezentat noua.
Cat a durat totul?
Documentele au durat cam trei ani, iar asteptarea in Registrul National de Adoptii inca un an. Deci in total aproape 4 ani. Noi am spus de la inceput ca vom accepta orice copil ni se va oferi. Cum as fi putut trai cu gandul ca mi-a fost oferit un copil si eu l-am refuzat? Toata viata m-as fi gandit ce s-a ales de copilul pe care l-am refuzat.
Am primit dosarul Sorinei, am citit ca e adoptabila din 2013, ca locuieste la aceasta familie care a adoptat doar cealalta fetita. Si am acceptat.
Vara trecuta am trecut prin calvarul numarul 1. Trebuia sa o cunostem si sa petrecem timp impreuna, sa ne jucam, adica ce fac acum cu Sorina. Si anul trecut familia Saramat s-a comportat la fel ca acum, doar ca nu au ajuns si la televizor.
V-au spus ca vor sa o adopte ei pe Sorina?
Daca as fi stiut as ceva nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa le tai intaietatea. De la ei am primit replici de tipul: "ce-i trebuie ei adoptie?", "este ca intr-o relatie de concubinaj, sta aici pana la 17 ani, dupa care se marita si isi ia alt nume".
In viziunea noastra, o fata nu trebuie sa se marite la 17 ani chiar daca a fost in plasament, chiar daca nu a avut noroc de parinti naturali buni. Ni s-a spus "pe ea nu o adopta nimeni pentru ca e tiganca", sau "am vrut sa-i scoatem certificat de handicapat ca sa ne asiguram ca nu o ia nimeni". Asemenea replici nu vin de la oameni plini de iubire.
Ne-au facut nenumarate procese si nu numai noua, stiu sa foloseasca avocatii, acum si media. Din 2013, de cand e adoptabila, nu numai ca nu au adoptat-o ei, dar au folosit tot narativul posibil ca sa impiedice adoptia.
De ce?
Salariul de asistent maternal este singura sursa legala de venit.
Nu mai este. A pierdut aceasta calitate.
Da, dar speranta este ca Sorina sa fie transformata din nou in neadoptabila, ca sa se revina la starea initiala.
Ei pretind ca vor sa o adopte.
Asta pretind cu microfonul in fata. Dar faptele? Aveau un copil adoptabil in curte din 2013 pana in 2018.
Ei spun ca ar fi vrut, dar nu au putut.
Eu nu stiu cum te poate obliga cineva sa semnezi o declaratie pe care nu vrei sa o dai.
In cererea de revizuire se vorbeste despre falsuri, despre mita.
Am auzit toate acestea, povestile acestea au fost aduse si in instanta, dar avem o hotarare definitiva, reconfirmata de alta hotarare definitiva de respingere a revizuirii. Tot ce nu a convins in instanta aud acum la televizor. Eu sper ca legile sa fie respectate.
Va este atribuita afirmatia "dupa ce am cheltuit 300 de mii de dolari nu o sa renuntam". E vorba despre mita?
Noi nu am contabilizat cat am cheltuit pe taxe, bilete de avion, schimbari de bilete de avion, perioade in care nu am putut merge la serviciu. Au fost cheltuieli destul de mari, dar nu stiu cat au totalizat, nu stiu cine de unde a scos suma asta. Noi ne-am asumat cheltuielile, dorim sa le facem in continuare cu Sorina, pentru viata ei si sper sa fie investiti in educatia ei, nu pentru a umbla aiurea prin Romania.
Cat despre mita, ne-au facut plangeri penale pentru dare de mita inca de vara trecuta.
Cui spun ca ati fi dat mita?
Era o lunga insiruire de persoane. Ne-am dus si am cerut sa ne fie luate declaratii, am prezentat chitantele, le putem prezenta si in continuare. Evident ca dosarele s-au clasat. Noi am respectat legea pe deplin si asa vom face si de acum inainte.
Ati spus ca tot calvarul a inceput inca de vara trecuta. De ce vi l-ati asumat si n-ati plecat, cu atat mai mult cu cat nu apucaserati sa va atasati de Sorina?
Noi credem ca Dumenzeu ne-a pus in mana soarta Sorinei. Ne-am gandit mult daca noi reprezentam sansa la o soarta mai buna pentru ea. Si credem ca da. Ii putem da o sansa egala cu a celorlalti copii ai nostri la o viata cu oportunitati dintre cele mai deschise si spre educatie, si spre o lume in care sa fie respectata. Pleaca din locul unde lumea crede ca o ambulanta neagra fura organele copiilor si poate ajunge sa studieze la Harvard.
Dumnezeu ne-a pus in mana soarta acestui copil si noi nu ne dam batuti. Si ii multumesc lui Dumenezu ca Sorina simte ce e bine pentru ea si a evoluat asa cum a evoluat de cand am preluat-o.
Nu ne mai asteptam ca dupa hotararea definitiva de adoptie sa urmeze si alte lupte. Faptul ca ea este atat de deschisa, ca s-a adaptat asa de bine si a preluat iubrea noastra neconditionata, ne-a motivat sa mergem mai departe. Si nu e usor, sotul a trebuit sa se intoarca in SUA, la ceilalti doi copii ai nostri, sa aiba grija de casa, de catel, de pisica.
Sorina ne-a dat puterea sa continuam lupta. Daca am inceput un lucru trebuie sa il ducem pana la capat indiferent de golanii, de scenarite tampite.
Ne trebuia un motiv murdar ca sa facem o fapta buna? S-au zbatut sa gaseasca un nod in papura, nu l-au gasit nici pe acela, noi putem sta demni in fata oricui si speram sa fie un exemplu si pentru altii sa nu renunte.
De ce nu puteti pleca si dvs impreuna cu Sorina in SUA?
Desi avem deja doua decizii definitive nu putem pleca pentru ca pasaportul Sorinei e retinut abuziv de catre Sectia speciala pentru investigarea magistratilor. Eu stiam ca ea investigheaza magistrati, dar vad acum ca se ocupa si de pasaportul unui copil.
De ce a fost retinut pasaportul Sorinei?
Nu inteleg in ce baza se face aceasta retinere. Pasaportul ar fi trebuit sa fie eliberat pe data de 26 mai, insa Servicul pasapoarte spune ca a fost retinut de SIIJ. Am cerut la SIIJ sa ne elibereze pasaportul sau sa ne explice macar temeiul retinerii. Nu am primit nici pasaportul, nici vreo explicatie. Este singurul motiv pentru care nu putem pleca.
Eu cred ca ei spera ca la un moment dat sa nu mai putem ramane si sa ne abandonam copilul. Ne intorc mana la spate ca sa cedam sub presiunea obligatiilor din SUA si a cheltuielilor.
In ce conditii stati in Romania?
Avem familie extinsa si prieteni foate buni care ne ajuta, sunt socati de ce se intampla. Stam cand la unii, cand la altii, in functie de locul unde trebuie sa ne prezentam. Stam cate 2-3 zile la fiecare. E destul de greu.
Exista si un grup de persoane pe Facebook care a ajuns la un nivel de bullying extraordinar si ne ameninta ca vin dupa noi, ca ne gasesc. Deocamdata sunt la nivel declarativ, dar am mai avut probleme in trafic in Severin, unde televiziunile si autoritati ale statului care s-au documentat doar de la televizor au inflamat zona.
De vreo 2 ori am chemat politia la parintii mei acasa, unde nu era Sorina, era doar baietelul meu cel mic. Au venit la usa diverse persoane, televizuni flamande de senzational. Ce voiau sa vada, doi oameni de 70 de ani si un nepotel de 4 ani?
Ce vreti sa faceti in SUA cu Sorina, ce planuri aveti dupa ce veti pleca din Romania?
Sa prindem cateva zile de vacanta, de plaja. Inainte sa inceapa scoala in septembrie as vrea ca Sorina sa cunoasca orasul, locurile de joaca, scoala, sa aiba o perioada de acomodare. Sa cunoasca vecinii, prietenii nostri de acolo, preotul ortodox de la biserica unde ne ducem in Queens.
Trebuie sa pregatim inceputul scolii. Exista un sistem de evaluare a copiilor nevorbitori de engleza. Am vorbit deja cu directoarea, cu psihologul scolii, cu profesorii. Urmeaza sa fie plasata la nivelul de invatamant in care se va incadra. Astea-s planurile. Planurile unei familii normale pentru copiii ei.
