O echipă internațională de astronomi a studiat patru duzini de regiuni de formare a stelelor din Calea Lactee și a descoperit primele dovezi că stelele mari și mici se formează ca urmare a unor mecanisme complet diferite.

Descoperirea indică necesitatea unei noi explicații a modului în care se formează corpurile stelare mari, au declarat marți reprezentanți ai Observatorul Național Astronomic al Japoniei ( NAOJ ). O descriere a studiului a fost publicată în The Astrophysical Journal .

„Stelele mari joacă un rol crucial în evoluția chimică a Universului, deoarece produc cantități uriașe de elemente grele în ultimele epoci ale vieții lor și apoi le împrăștie în spațiu după o explozie de supernovă. Observații a peste 800 de stele „germeni” și aproape 40 de regiuni de formare a stelelor au arătat că mecanismul de formare a acestor steleeste radical diferit de modul în care se formează stelele mici”, se spune în raport.

Toate stelele Universului apar în interiorul norilor moleculari - aglomerări dense de gaz și praf, care se micșorează treptat din cauza prezenței unor mici neomogenități în interiorul lor. Astronomii au fost de mult interesați de modul în care se desfășoară procesul de comprimare a acestor nori din gaz, precum și de modul în care apar stelel mari. Apariția lor declanșează probabil formarea de stele mai mici în regiunile învecinate acestor pepiniere stelare.

O echipă de astronomi condusă de Patricio Sanuetza, cercetător la Observatorul Național Astronomic din Japonia, a descoperit primele dovezi că procesele de formare a stelelor mari și mici sunt radical diferite unele de altele. Oamenii de știință au ajuns la această concluzie ca parte a unui proiect la scară largă ASHES, care vizează enumerarea tuturor corpurilor cerești din interiorul a 39 de regiuni de formare a stelelor situate relativ aproape de Pământ.

Origini diferite ale stelelor mici și mari

Pentru a obține astfel de informații, oamenii de știință au studiat structura acestor acumulări de gaz și praf folosind telescopul ALMA, care este capabil să „vadă” fluxurile chiar și ale celor mai reci molecule de gaz datorită observațiilor în intervalul de lungimi de undă submilimetrică. Folosind acest instrument, oamenii de știință au descoperit peste opt sute de protostele în stadiile incipiente de dezvoltare în regiunile studiate de formare a stelelor. Acesta este modul în care cercetătorii numesc nucleele norilor moleculari din care pot apărea stele.

După cum s-a dovedit, mai mult de jumătate dintre aceste nuclee erau inferioare în masă față de Soare, drept urmare doar stele foarte mici au putut ieși din ele. În același timp, oamenii de știință au descoperit că doar șapte „embrioni” de stele viitoare studiate de ei (mai puțin de 1%) au depășit în masă Soarele de 27 de ori sau mai mult. Numărul lor, precum și masa majorității protostelelor, este mai mică decât au prezis oamenii de știință.

Potrivit lui Sanuetza și colegii săi, rezultatele „recensământului” lor de protostele vorbesc în favoarea faptului că stelele mari apar complet diferit de formarea unor corpuri luminoase mai mici, comparabile ca dimensiune cu Soarele sau semnificativ inferioare acestuia ca masă. În special, oamenii de știință sugerează că „germenii” stelelor mari pot continua să absoarbă gaz din mediul interstelar după ce au început să se formeze, ceea ce nu este caracteristic protostelelor mai mici.

Observațiile ulterioare ale unor astfel de obiecte, așa cum speră oamenii de știință, vor ajuta la dezvăluirea mecanismelor de formare a stelelor mari în primele etape și ulterioare ale creșterii lor în interiorul nebuloaselor de gaz și praf. Studiile suplimentare ale acestor protostele le vor permite astronomilor să perfecționeze înțelegerea umanității cu privire la evoluția chimică a universului.