Astronauții NASA, de nerecunoscut după 9 luni petrecute în spațiu. Care sunt cauzele schimbărilor dramatice și ce spun specialiștii
După nouă luni petrecute în spațiu, astronauții NASA s-au întors în sfârșit pe Pământ. Experții avertizează, însă, că ei se vor confrunta cu numeroase probleme de sănătate.
Astronaut NASA Butch Wilmore Foto: Profimedia
Butch Wilmore şi Suni Williams, cei doi astronauți americani blocați timp de peste 9 luni pe Stația Spațială Internațională, s-au întors pe pământ. În momentul în care au ieșit din capsula SpaceX Crew Dragon, echipele medicale s-au grăbit să îi ajute să urce pe targă.
Astronauții vor fi acum supuși mai multor zile de controale medicale intensive la Centrul Spațial Johnson al NASA din Houston. Și chiar și în timp ce se aflau pe ISS, experții și-au exprimat îngrijorarea cu privire la aspectul slăbit al celor doi și la pierderea aparentă în greutate, potrivit Daily Mail.
Astronaut NASA Suni Williams FOTO EPA / Profimedia
Pierderea mușchilor și a oaselor
Cele mai mari riscuri asociate cu o perioadă îndelungată în spațiu provin din expunerea la microgravitație. Departe de atracția gravitațională a Pământului, mușchii astronauților încep să slăbească din cauza lipsei de efort.
În timp, acest lucru duce la atrofie musculară, ceea ce îi face pe astronauți fragili la întoarcerea pe Pământ.
Cercetările au arătat că modificările densității osoase pot fi grave și de lungă durată, conducând la un risc mai mare de fracturi osoase sau probleme ale scheletului.
Dr. Vinay Gupta, pneumolog și veteran al Forțelor Aeriene, a declarat că astronauții ar putea avea nevoie de până la șase săptămâni de reabilitare pentru a-și recăpăta forța, care va include exerciții ghidate și un plan nutrițional.
Pierderea în greutate
Efectele microgravitației sunt agravate de faptul că astronauții se luptă adesea să își mențină greutatea în spațiu. Greața frecventă și pierderea mirosului și a gustului din cauza presiunii din sinusuri înseamnă că astronauții își pierd apetitul.
În noiembrie, medicii au declarat că Williams părea „slăbită” într-o fotografie care a fost făcută în septembrie și au spus că arăta de parcă ar fi slăbit.
Mai târziu în aceeași lună, o sursă anonimă de la NASA a declarat pentru New York Post că agenția se străduiește să „stabilizeze pierderea în greutate și să sperăm că o va inversa”.
„Kilogramele s-au topit de pe ea și acum este piele și os. Așadar, este o prioritate să o ajutăm să stabilizeze pierderea în greutate și, sperăm, să o inversăm”, a declarat o sursă NASA, pentru publicația citată.
Mai târziu în aceeași lună, Williams a ripostat la „zvonurile” privind pierderea în greutate într-un videoclip live publicat de NASA, susținând că, de fapt, s-a îngrășat.
Deplasarea fluidelor
În plus, deoarece corpul este alcătuit în proporție de 70% din apă, acest fluid tinde să se deplaseze dramatic atunci când se află în condiții de gravitație scăzută.
La fel ca și cum ai atârna cu capul în jos, NASA spune că peste 5,6 litri de lichid pot migra în sus prin corp. În unele cazuri, acest lucru duce la o problemă pe care NASA o numește „sindromul feței umflate”, care provoacă umflarea severă a țesuturilor din cap.
În același timp, lichidul care părăsește partea inferioară a corpului duce la ceea ce NASA numește „chicken legs” și „baby feet”. Aceasta este o afecțiune în care picioarele par neobișnuit de mici și slăbite.
În timp ce aceste complicații estetice vor dispărea probabil în aproximativ trei zile în condiții de gravitație normală, deplasarea fluidelor poate duce și la probleme grave de sănătate.
Deplasarea ascendentă a fluidelor pe care corpurile lor o experimentează pe ISS crește, de asemenea, riscul astronauților de formare a cheagurilor de sânge, în special prin dezvoltarea unei afecțiuni cunoscute sub numele de tromboză venoasă a zborului spațial (SVT).
Lunile petrecute în condiții de gravitație scăzută provoacă deplasări ale fluidelor în organism care pot cauza probleme de sănătate, de la „picioare de găină” la pierderea vederii
Unii astronauți care dezvoltă SVT și-au revenit complet după întoarcerea pe Pământ, însă alții au nevoie de tratament suplimentar, potrivit NASA.
Pierderea vederii și declinul cognitiv
Pe lângă aspectul neobișnuit, această acumulare de lichide în cap poate duce și la complicații medicale grave.
Pe măsură ce presiunea se acumulează în cap, aceasta apasă pe ochi și pe nervii optici, cauzând ceea ce se numește sindrom neuro-ocular asociat zborului spațial (SANS).
În timp, microgravitația cauzează chiar modificări ale formei ochiului, inclusiv umflarea nervului optic, aplatizarea părții din spate a ochiului și apariția unor falduri ale retinei.
SANS cauzează vedere încețoșată sau neclară și pete oarbe la aproximativ 70 % dintre astronauții care merg în spațiu.
Studiile au arătat că, de obicei, ochii astronauților revin la normal odată ce se întorc pe Pământ, însă NASA avertizează că unele efecte sunt permanente.
De asemenea, NASA avertizează că, cu cât astronauții rămân mai mult timp în spațiu, cu atât crește riscul de afectare a vederii, ceea ce va fi îngrijorător având în vedere misiunea extrem de lungă a lui Williams și Wilmore.
Deoarece microgravitația cauzează deplasarea fluidelor în cap, acest lucru nu numai că provoacă o schimbare a aspectului, dar poate duce și la pierderea vederii într-o afecțiune numită Sindrom neuro-ocular asociat zborului spațial (SANS)
De asemenea, presiunile schimbătoare din creier, alături de stresul și lipsa de somn experimentate pe ISS, au fost legate de declinul cognitiv al unor astronauți.
Studiile au arătat că astronauții procesează unele informații mult mai lent în spațiu decât pe Pământ. Cercetările au arătat, de asemenea, că astronauții au o memorie de lucru și o atenție diminuate și un comportament de asumare a riscurilor modificat.
Daune provocate de radiații
Williams și Wilmore vor fi fost, de asemenea, expuși la niveluri extreme de radiații spațiale în timpul misiunii lor prelungite pe ISS.
În timp ce în spațiu astronauții se confruntă cu o expunere crescută la radiații spațiale periculoase, aceasta înseamnă că Butch Wilmore (foto) are acum un risc semnificativ mai mare de a dezvolta cancer
În doar o săptămână pe ISS, astronauții sunt expuși la echivalentul unui an de expunere pe Pământ.
Tipul de radiații la care sunt expuși astronauții în spațiu este, de asemenea, mai periculos decât sursele obișnuite de radiații de pe Pământ.
Radiațiile spațiale sunt alcătuite din atomi cărora li s-au eliminat electronii în urma accelerării lor până aproape de viteza luminii.
Astronauții trebuie, de asemenea, să se confrunte cu particulele ejectate de soare în timpul erupțiilor solare și cu razele cosmice galactice, protoni de mare energie și ioni grei din afara sistemului nostru solar.
Atunci când aceste particule se lovesc de corpul astronauților, ele distrug lanțurile de ADN din celulele noastre și declanșează mutații care se pot transforma în cancere.
Acest lucru poate crește riscul lor de a dezvolta cancer, leziuni ale sistemului nervos central, pierderea oaselor și unele boli cardiovasculare, potrivit NASA.
„Dacă aș fi medicul lor, m-aș gândi la o strategie mai proactivă pentru depistarea cancerului”, a declarat dr. Gupta.
Cum își revin astronauții după perioada petrecută în spațiu?
Pentru a-i ajuta pe astronauți să depășească aceste impacturi pe termen lung, NASA are un program de reabilitare specializat pentru persoanele care se întorc din spațiu.
Examinările încep imediat ce aceștia ies din capsulă, înainte de a fi transportați în cabina echipajului de la Centrul Spațial Johnson al NASA din Houston pentru mai multe zile de controale medicale de rutină.
Pentru a-și menține o parte din forță, astronauții fac exerciții fizice timp de cel puțin două ore pe zi pe ISS.
Astronauții NASA care se întorc după misiuni lungi pe ISS urmează un program de reabilitare de 45 de zile care le impune să facă exerciții fizice timp de două ore pe zi, șapte zile pe săptămână.
Programul este adaptat la nevoile specifice ale fiecărui astronaut, potrivit NASA.
Sursa: adevarul.ro
