Ăsta este un dobitoc! El zice că e arici!/Citiți cum se pupă singur în cur!
Text publicat de Câciu pe blogul lui, adriancaciu.ro
Bă băietzi, a venit timpul să fac și 43 de ani. Mulți nene, dar prea puțini! Puțini bre, dar prea mulți! Am o viață în spate și o viață înainte. Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, n-aș regreta nimic din ceea ce am făcut. Am făcut de toate. Și bune și rele, și deștepte și idioate. Am fost un copil cuminte, cu o minte de năzdrăvan. Aș putea spune genială, dar ar însemna să mă pup singur pe frunte. O să mă limitez la “sclipitoare”. Ca adult, sunt la fel de “briliant”. Între mine și Soare distanța e egală cu cea dintre el și mine. Sunt bine, mulțumesc!
Pot fi orice. Președinte, deputat, senator, premier, ministru, funcționar, director, CEO, CFO și alte C-uri din astea bombastice, simplu angajat, “șef la lopeți”, ca să nu spun șef de post. Pot fi prietenul celui sărac, dușmanul celui prost, duhovnicul celui bogat.
Am fost multe și voi fi și mai multe. Am prieteni, am și dușmani, și cei mai mulți mă văd ca pe o persoană controversată. Pentru că nu am “hățuri”. Nu mă ține nimeni în lesă. Iar dacă încearcă, poate-l mușc!
Am comportament de leader, deși dorm în haină de poporan. Unii mă invidiază, alții mă bârfesc. Unora le plac, altora nu. Acum, să-mi fie scuzată aroganța, nici nu o să încerc să le plac! Tati, e greu să mă înțelegeți dacă nu priviți viața “pro’! Iubesc prea mult această țară ca să îmi pierd timpul explicând unora cum își irosesc energia pe chestii fără rost. Prefer sa fac, să tac și să-i las în pace pe proști! Sunt un optimist incurabil, un idealist notoriu, la mine nu există “nu se poate”, există doar “hai să încercăm”. Nu cred în tabu-uri, iar tabu-urile sunt speriate de mine!
Am o familie frumoasă, cea mai frumoasă familie de pe pământ. Îi iubesc și le mulțumesc că mă suportă!
Sunt un arici! Nu suport prostia și ignoranța, iar pe măsură ce trece timpul. sunt tot mai puțin tolerant la incompetență. Nu mă interesează corupția. Consider că toți cei care suferă de sindromul corupției sunt proști care vor să fure startul și să parvină. Treaba lor de proști!
Îmi place muzica! Îmi place să cânt și zic eu că o fac destul de bine. Când m-oi lăsa de încercarea de a face bine țării mele și poporului meu, poate o să mă apuc de muzică. Însă nu aș vrea să se știe că eu cânt. The shadow man, așa îmi va fi numele! Nu am nevoie de publicitate. Dumnezeu mă iubește așa, anonim. Și eu îl iubesc, așa impersonal, cum mi se prezintă.
Vă iubesc pe toți! Aș putea fi cel mai bogat om de pe pământ dacă nu v-aș iubi. Ar însemna să-mi bat joc de semenii mei, de țara mea și de oameni în general. N-am încă cheful necesar să o fac.
Ce să vă mai zic? Am fost și prinț și cerșetor, am cântat și am iubit, am fost și sus, am fost și jos. Sunt o sinusoidă într-un univers controlat. S-ar putea să surprind universul într-o zi și să-i încurc regulile… dar asta nu vă privește pe voi…
Ce vă recomand? Fiți profesioniști, ce dracu’!, vorba lu’ Dinică. Încercați să respectați natura, oamenii, familia, țara. Nu mai stați în genunchi. Nu mai priviți hoții ca pe niște idoli. Sunt mai sclavi decât credeți. Asta e unul din blestemele acestei țări: a fost condusă de slugi. Cum se ridică unul independent, cum îi apar dosare, cum e trădător, cum i se taie capul!
Să revenim: am 43! Mă apuc de treabă! O să vă uimească această treabă. Și nu pentru că o fac eu. Eu sunt un anonim. O să vă uimească pentru o să vedeți că se poate face treabă. O să fiți mirați aproape zilnic că, în sfârșit, trăiți într-o țară civilizată!
Nu m-am decis ce fac în 2019. Dacă mai fac multe figuri Klaus sau Dacian, s-ar putea să ma aibă contracandidat. Cu dosarele pe masă. Alea despre ipocrizie. Poate că nu e cazul. Nu m-am decis unde o să fiu în 2020. Dar cu siguranță ne vom auzi și veți ști. Deocamdată, m-am decis să fac 43 de ani în liniște, iubire și armonie. La mulți ani mie!
