O modalitate sigură de a enerva un austriac este să menționezi un meci de fotbal dintre Austria și Ungaria și apoi să întrebi care este adversarul.

Pentru mulți dintre cei aflați la Bruxelles în aceste zile, răspunsul este clar: UE. Indiferent dacă problema implică Ucraina, Rusia sau chiar conflictul dintre Israel și Hamas, impresia în cercurile UE este că cei doi cântă din aceeași carte de cântece, se arată într-o analiză publicată de Politico .

„Acesta este un comportament clasic austriac”, a declarat un diplomat UE pentru Politico, insistând să rămână anonim pentru a nu arunca calomnii asupra unui aliat european. „Nu vă înșelați: aceasta este monarhia duală care se ridică din mormânt”.

În condițiile în care Ungaria ține ostatice ajutoare de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina și aderarea țării la UE, Viena, susțin criticii săi, se folosește de impas pentru a-și impune propriile priorități în culise, ignorând urgența situației Kievului. Mișcarea recentă a Austriei cu privire la Ucraina se înscrie într-un tipar familiar de a se folosi de neutralitatea sa pentru a se apropia de Moscova în timp ce pretinde în același timp că este loială Occidentului, o tactică pe care liderul ungar Viktor Orbán a stăpânit-o și el (fără neutralitate). Reputația Austriei de încăpățânare la Bruxelles a fost exacerbată de blocarea, timp de un an, a aderării Bulgariei și României în zona Schengen. Chiar și Ungaria susține includerea celor două țări.

O Austrie care operează în afara rezervei, și adesea în cârdășie cu Ungaria, este o perspectivă înfricoșătoare pentru mulți dintre cei de la Bruxelles. Pe de o parte, Austria a fost în mod tradițional un membru al grupului vest-european care, în ciuda faptului că ocazional cauzează probleme, se poate conta în general pe sprijinul consensului liberal. Mai mult, deși cele două țări au aproximativ aceeași mărime în ceea ce privește populația, economia Austriei este de aproximativ trei ori mai mare decât cea a Ungariei, ceea ce îi conferă mai multă influență.

Vecini, nu prieteni

Oficialii UE le atribuie adesea omologilor lor austrieci o aroganță lipsită de efort, ceea ce alimentează stereotipul conform căruia Viena nu s-a trezit la realitate că zilele sale imperiale au trecut de mult. Deși este tentant să credem că Viena, plină de iluzii legate de splendoarea „imperială și regală” a imperiului habsburgic, caută să reînvie colaborarea cu ungurii, care s-a încheiat în cenușa Primului Război Mondial, teama Europei de o resurecție a Austro-Ungariei este totuși nejustificată de faptele din teren – cel puțin deocamdată.

În privat, oficialii guvernamentali austrieci se strâmbă la comparațiile cu liderul maghiar, pe care îl consideră un autoritarist. „Căutăm să ne înțelegem cu Orbán pentru că este vecinul nostru, dar asta nu înseamnă că ne place”, a declarat un oficial austriac cu relații extinse la Budapesta.

Există o tensiune persistentă între cele două țări în ceea ce privește migrația, de exemplu. Viena bănuiește Ungaria că ar fi trimis solicitanții de azil pe teritoriul său către Austria fără a-i înregistra, pentru a evita ca migranții să fie trimiși înapoi, așa cum prevăd normele UE. Ungaria neagă acest lucru, însă creșterea mare a numărului de solicitanți de azil în Austria în ultimii ani spune altceva.

Fantomele din Balcani

Adevăratul motiv pentru care Austria face brusc gălăgie legat de Ucraina la Bruxelles implică Bosnia și Herțegovina. Dacă UE deschide negocierile de aderare cu Ucraina, Austria dorește ca Bosnia, cu care are legături economice și politice de lungă durată, să fie inclusă și ea.

„Vrem să vedem Bosnia și Herțegovina în familia UE”, a declarat luna aceasta ministrul austriac pentru Europa, Karoline Edtstadler, în timpul unei vizite la Sarajevo, argumentând că aderarea țării este „o necesitate geopolitică”.

Având în vedere apropierea Austriei de regiune, calmarea tensiunilor din fosta Iugoslavie se află de mult timp în topul priorităților politicii externe a țării. Austria și-a desfășurat militarii în cadrul misiunilor de menținere a păcii ale Națiunilor Unite în această zonă timp de decenii. Viena este convinsă că cel mai bun mod de a crea o pace durabilă în regiune – și, de asemenea, de a atenua influența persistentă a Rusiei în această zonă – este de a aduce Balcanii de Vest în cadrul UE.

La sfârșitul anului 2022, Bosnia a fost declarată țară candidată la UE, însă Comisia a susținut că Bosnia trebuie să abordeze problema presupuselor sale regrese în ceea ce privește statul de drept înainte de a putea purta discuții de aderare cu drepturi depline. Având în vedere că aderarea Ucrainei se află pe ordinea de zi a summitului UE din această săptămână, Austria a văzut o oportunitate de a strecura Bosnia pe ușa din spate.

„Nu avem nicio intenție de a împiedica calea de aderare a Ucrainei”, a insistat un oficial austriac de rang înalt, adăugând că a face acest lucru ar fi ca și cum „am sta în fața unui tren de marfă”.

Singura agendă a Austriei, a spus oficialul, este de a atașa în liniște Bosnia „în spatele trenului”.

Acest lucru ar trebui să calmeze criticii Austriei de la Bruxelles.

Cu toate acestea, când vine vorba de direcția politică a Austriei, există încă multe motive de îngrijorare. Țara urmează să organizeze alegeri în toamna anului viitor. Partidul Libertății, anti-european, care consideră Ungaria lui Orbán drept model, conduce în sondaje cu o marjă confortabilă.

Cu ocazia unei vizite recente la Budapesta, liderul Partidului Libertății, Herbert Kickl, a numit Ungaria un „refugiu al autodeterminării naționale și al rezistenței împotriva intervenției globaliste de la Bruxelles”.

În ciuda fraternității de extremă dreapta în devenire dintre Kickl și Orbán, Europa se poate consola cu faptul că colaborarea austro-ungară nu a rezistat niciodată testului timpului. Ultima încercare a durat doar aproximativ 50 de ani.

Distribuie Distribuie Comentarii