Preşedintele american Donald Trump voia să distrugă coloana vertebrală a taberei şiite anti-americane din Orientul Mijlociu asasinându-l pe Qassem Soleimani, arhitectul strategiei iraniene în regiune, dar această lovitură a unificat şi chiar a lărgit rândurile reţelei de "rezistenţă", potrivit experţilor, relatează AFP.

De la Beirut la Teheran, şocul a fost imens când s-a aflat despre asasinarea lui Soleimani şi a locotenentului său în Irak, Abu Mehdi al-Muhandis. Şocul a fost însă de scurtă durată şi facţiunile armate irakiene au pus din nou mâna pe arme şi şi-au reluat discursurile anti-americane.

"Ar putea exista o strângere a rândurilor, în special la nivel confesional, şi această decizie a lui Donald Trump va fi considerată destul de repede una contraproductivă", a declarat pentru AFP specialistul în Orientul Mijlociu Karim Bitar.

În timpul războiului împotriva grupării Statul Islamic (SI), facţiunile pro-iraniene integrate statului irakian în cadrul Hashd al-Shaabi au luptat de aceeaşi parte ca soldaţii americani. Astăzi însă, cu SI învinsă şi cu lovituri americane asupra bazelor şi comandanţilor Hashd al-Shaabi, retorica anti-americană a pro-iranienilor găseşte tot mai mult ecou.

Brigăzile Hezbollah, ramura cea mai radicală a Hashd, au promis "începutul sfârşitului prezenţei americane în întreaga regiune".

Liderul şiit Moqtada Sadr şi-a reactivat Armata lui Mahdi, care a ucis zeci de soldaţi americani în timpul ocupaţiei, fiind ulterior dezavuată şi dizolvată.

El a făcut apel la "toate facţiunile irakiene ale rezistenţei (...) să formeze imediat 'batalioanele rezistenţei internaţionale' ".

Fostul său locotenent care era până acum marele său duşman personal, Qais al-Khazali, este astăzi pe aceeaşi linie. Liderul Assaib Ahl al-Haq le-a promis americanilor că va dezlănţui "infernul deasupra capetelor lor".

Semn că situaţia, inedită, generează reacţii neobişnuite, marele ayatollah Ali Sistani, a cărui şcoală şiită de la Najab este o rivală istorică a şcolii de la Qom din care se revendică ghidul suprem iranian Ali Khamenei, a trimis pentru prima dată un mesaj de condoleanţe Iranului.

Deputaţii şiiţi, care de luni de zile se ceartă privind nominalizarea viitorului premier irakian, au căzut cu toţii de acord duminică: au făcut apel la guvern să expulzeze trupele străine din ţară.

Minorităţile, în ceea ce le priveşte, au stat la distanţă. Deputaţii kurzi au boicotat cu toţii lucrările parlamentului, iar suniţii nu au trimis decât câţiva reprezentanţi.

După ce au fost divizate în privinţa câştigurilor politice apărute din victoria asupra SI în Irak, partidele şi facţiunile pro-Iran "şi-au strâns rândurile şi şi-au schimbat priorităţile", afirmă Qassem Qassir, specialist în mişcările islamiste.

"Prioritatea pentru rezistenţă este lupta împotriva SUA", a explicat el pentru AFP. În acest context, "asasinarea lui Soleimani este o eroare strategică pentru că răspunsul va veni din întreaga regiune şi nu numai din Irak".

Acum toate discursurile sunt la fel la Teheran, Damasc sau Beirut, tradiţionala "axă a rezistenţei" întărită de decenii de deplasări şi reuniuni strategice ale generalului Soleimani, dar şi în Yemen sau Fâşia Gaza, frontaliere cu Arabia Saudită şi Israel, doi mari aliaţi ai SUA în Orientul Mijlociu.

În Fâşia Gaza, dacă micile partide islamiste au fost mereu apropiate de Iran, chiar şi Hamasul la putere, pentru o perioada la cuţite cu Teheranul, a calificat asasinarea lui Soleimani drept "o orgie de violenţă americană" împotriva unui bărbat care "a jucat un rol major de susţinere a rezistenţei palestiniene".

În Yemen, rebelii houthi, susţinuţi de Teheran, au cerut "represalii rapide şi directe".

În opinia lui Hassan Nasrallah, liderul Hezbollahului libanez, asasinarea lui Soleimani, prietenul său apropiat, "nu este doar o afacere iraniană, priveşte toată axa rezistenţei, respectiv întreaga naţiune musulmană".

Iar dacă pariul Washingtonului a fost să atragă de partea sa forţele care încearcă să reziste controlului Teheranului, el a eşuat, dau asigurări observatorii.

"Această sabie a lui Damocles care atârnă deasupra Iranului, aceste riscuri de intervenţie externe îi vor uni pe iranienii din toate clasele sociale, atât pe opozanţii, cât şi pe simpatizanţii regimului, şi asta se va repercuta inevitabil asupra Irakului", afirmă Bitar.

În Iran, dar şi în Liban şi Irak, "toate chestiunile economice, sociale şi culturale vor ajunge în plan secund în contextul urgenţei securitare", explică specialistul.

Regimul iranian "va profita de acest lucru pentru a sufoca în faşă mişcările de protest din Irak şi Liban", care îi contestă de mai multe luni pe liderii sprijiniţi de multă vreme de Teheran.AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii