Așa o fi?
Așa o fi?
Am primit următorul email:
„DRISTOR KEBAB
Iată o idee de afacere de succes, pe plaiurile dâmboviţene, la fel ca multe altele care, ca să îți iasă, trebuie să aibă două ingrediente importante: protecție din partea instituțiilor statului român și legături cu crima organizată.
Cam asta ar fi rețeta de succes a brandului DRISTOR, KEBAB şi EXCHANGE, deținut de Mustafa Packan și familia sa, afaceri plecate de la o shaormerie din cartierul bucureştean Dristor.
Ce nu știți despre afacerile familiei Packan este că acestea își trag seva și din expatrierea mai mult sau mai puțin ilegală de valută, ascunsă în spatele unor activităţi nefiscalizate de exchange valutar. Banii, de ordinul sutelor de mii de euro şi dolari lunar, sunt scoşi din ţară cu destinația Turcia, Orientul Mijlociu sau China.
Ba mai mult, mai mulţi angajati din diverse structuri ale statului, precum poliţia, ANAF, DSV şi primării, mai mănâncă şi ei câte o shaorma de la Dristor, pentru că, nu-i aşa, este cea mai bună din Bucureşti şi dacă mai e şi gratis şi livrată acasă la ceas de seară e şi mai bine.
Era anul 1999 când a luat fiinţă primul restaurant DRISTOR KEBAB (marcă înregistrată si la OSIM) în Camil Ressu nr. 1, iar activităţile comerciale ale Packanilor se derulau pe firma GULLU BABA SRL, înfiinţată tot în 1999. În decursul timpului firma a declarat profituri foarte mici, ajungând ca în bilanţul depus pentru anul 2014 să declare un profit de 75.722 lei la o cifră de afaceri de 10,21 milioane lei.
In 10 iunie 2017, profit.ro prezenta cum afacerile Dristor Kebab au înregistrat în 2016 un profit în scădere cu aproape 60% față de 2015 (de la 1,4 milioane de lei la 585.923 de lei) la o cifră de afaceri de 17,5 milioane de lei (aproximativ 3,8 milioane de Euro) în creștere cu 20% față de 2015. Și la același număr de angajați 104.
Deși toate firmele lor au înregistrat în fiecare an pierderi familia Packan şi apropiaţii acestora au agonisit o grămadă de proprietăți imobiliare: în bulevardul Camil Ressu nr. 1, bl. 14B, sc. 2, sectorul 3 nu mai puţin de 4 apartamente, în complexul rezidenţial IN CITY din strada Dudeşti nr. 188, alte 4 apartamente de lux şi un teren de 11.400 mp în București (la o valoare minimă de 500 euro/mp un calcul simplu ne duce la suma de 5,7 milioane de euro) şi alte 6 proprietăţi (apartamente şi vile) la diferite adrese din Bucureşti, mai multe terenuri în intravilanul comunei Frumuşani. Și o grămadă de mașini de lux Cadillac Escalade, Porsche Cayenne, Range Rover, Mercedes etc.
Dar care este organizarea echipei de succes? Clanul Packan are un șef mare, pe Mustafa Pakcan, care e capo dei tutti capi iar în rol de sotto capo este fiul sau Kazim-Fatih. Echipa de conducere îi mai cuprinde pe oamenii de încredere Ismail Bektaş, Ali Pakcan- nepotul lui Mustafa, Hakan Ozhalk şi pe priceputul la toate Soylemez Selcuk.
În ultimii ani, Mustafa şi Kazim-Fatih au pus-o de o ”afacere” de externalizare a banilor produsi de oamenii de afaceri cinstiți dar discreți, de preferat turci si chinezi, în România. Pentru că oamenii de afaceri cinstiţi, care nu fac evaziune fiscală, nu au nevoie de servicii "underground" de scos banii cash din România, nu?
”Operaţiunile” Packanilor sunt puse la cale prin intermediului lanţului de restaurante DRISTOR, cu cele 6 puncte de lucru în incinta cărora funcţionează şi case de schimb valutar, cele mai productive fiind cele din Colentina, Dristor şi Budapesta.
Astfel, patronii Dristor Kebab au câştigat încrederea "oamenilor de afaceri" care apelează la servicii de expatriere ilegală ajungând, în prezent, să deserveasca majoritatea cetăţenilor turci din Bucureşti şi Ilfov, dar şi o parte semnificativă a intreprinzătorilor arabi şi chinezi din centrele comerciale din jurul capitalei Dragonul Roşu, Europa, Doraly etc.
Modul de funcționare este relativ simplu: comerciantul (turc, arab, chinez, român, etc. fără discriminare) se prezintă la casele de schimb valutar aflate lângă faimoasele shaormerii cu banii (lei, euro, dolari, franci) în plasă şi cu o hârtiuţă în care menţionează clar destinatarul banilor (numele beneficiarului, adresa sau contul bancar). Aici sumele sunt preluate fie de Selcuk Soylemez, responsabil pentru zona Dristor şi Budapesta, fie de Ismail Bektaş, responsabil pentru zona Colentina, fie de Hakan Ozhalk sau Ali Pakcan, responsabili pentru celelalte exchange - uri.
În situaţiile, destul de dese, în care sumele predate de comercianţi la punctele de lucru depăşesc o anumită valoare, clientul este condus într-un birou aflat în spatele spaţiului folosit ca exchange, dar care este amenajat pentru ... rugăciune.
Sumele de bani în lei sunt convertite în valută (euro sau USD, în funcţie de specificaţiile clientului) pe loc "la negru" fără înscrierea tranzacţiei în documentele financiar-fiscale, este perceput comisionul de 2% pentru serviciile prestate, iar suma de bani este transmisă telefonic prietenilor din Turcia. La scurt timp, partenerii reţelei din Turcia, transferă fondurile, prin circuitul bancar sau cu curierii, în orice zonă în care se află beneficiarul final din hârtiuță. Una din băncile folosite de clan este IS BANKAS, filiala Mut, unde Ali Packan are conturi.
Ca să înţelegem de ce unii oameni de afaceri au nevoie de astfel de "servicii" răspunsul este simplu: banii negrii din evaziune fiscală nu pot fi introduşi în sistemul bancar. Evaziunea fiscală a comercianţilor de marfă provine în principal din subevaluarea mărfurilor importate din Turcia, China etc. pentru a plăti taxe mici la stat şi care sunt vândute ulterior. Însă comerciantul trebuie să plătească în ţara care a livrat marfa preţul real şi atunci, pe lângă suma plătită pe acte şi subevaluată, trebuie să mai plătească o diferenţă, de cele mai multe ori mult mai mare decât preţul declarat. Aici intervin "băieţii shaormari de la Dristor" care, din două sosuri şi un falafel, scot bănuţii în Turcia de unde sunt făcute plăţi prin sistemul bancar direct la producătorii chinezi sau arabi şi astfel se închide circuitul.
Frumos, ingenios şi simplu, nu? Şi mai mult decât atât şi foarte profitabil pentru ei.
Banii în numerar, adică "cash"ul, sunt păstrați cu grijă în apartamente situate în apropierea caselor de schimb valutar. Normal, apartamentele se schimbă des...Ulterior, fondurile sunt centralizate şi transferate fizic într-o altă locaţie, de unde sunt transportate în Turcia, prin intermediul unor firme de transport persoane ori autoturisme personale, aceştia având asupra lor sume sub plafonul limitat de lege, 15.000 de euro/persoană, pentru a evita probleme cu autorităţile. Printre firmele de transport folosite de clanul Packan se numără MARINA TRANS și MURAT.
Dacă la prima există o înțelegere cu patronul societății de transport, Mehmet Kidik, în cazul companiei MURAT discuțiile s-au purtat direct cu șoferii de autocare și cu dispecerii cumva pe la spatele patronului care dacă află ”le ia gâtu”.
Packan Mustafa se laudă prietenilor că are acces la cel mai înalt nivel în Poliţie, ANAF sau primării şi că afacerea lui e protejată, la fel ca a multora alţii bineînţeles, aşa cum istoria "recentă" de 28 de ani ne-a învăţat că ne place nouă românilor să aplicăm legea. Mai manâncă și gura lor o shaorma gratis, dar nu credem că doar ăsta e prețul primit de "prieteni" ca să închidă ochii la nereguli...
Că aşa poţi să faci şi o terasă frumoasă pe trotuar, fără ca ani la rând să ai autorizaţii sau să plăteşti taxe, totul bineînţeles în beneficul clienţilor care se adună liniştiţi mai spre seară şi savurează o shaorma caldă. Cum se poate acest lucru...?, simplu, cu o "mică atenţie" la "băieţii mari" de prin primării şi nimeni nu mai vede terasa de pe trotuar, ... cum a fost cazul punctelor de lucru situat chiar la Dristor sau Pantelimon sau Berceni.
Printre cei care sunt pe ștatul de plată a clanului Packan se numără: Ovidiu Zvorișteanu, director executiv ANSVSA, Georgică Rușanu, șeful Poliției Economice Sector 3, Marian Goleac, șeful ADP Sector 4 și Gabi Manuc, fostul șef al Poliției Economice Sector 2.
În martie, noua fabrică de procesare din Unirii nr. 267-269 a fost controlata de instituția condusă de Zvorișteanu doar ”la ouă” cum spunea Năstase pe vremuri.
Din păcate, stăm şi ne uităm neputincioşi la o lume coruptă chiar şi cu shaorma, pe care noi îi plătim bine, ar zice unii, din taxele noastre, ca ei să mai pună un topping, peste aşteptările noastre de la o Românie altfel, din sosul ăla celebru de la Dristor, a cărui preparare a circulat pe net mai demult.”
