Așa o fi?
Klaus Iohannis și PNL au ajuns la putere cu votul celor care nu mai suportau să vadă că toate contractele publice din România ajungeau fie la Sebastian Ghiță, fie la alții ca el. Pentru că fiecare leu public se știa dinainte de a fi licitat de către cine va fi câștigat. Pentru că în birourile din Palatul Victoria sau din Palatul Parlamentului se stabilea cine va câștiga fiecare licitație, înainte de a fi organizată.
Klaus Iohannis și PNL au avut alături, în efortul de a înlocui coruptele guverne PSD, toată presa „quality” din România, plus Comisia Europeană plus DNA-ul condus de Laura Codruța Kovesi.
E drept, apare în această asociere și numele Siemens, care ar putea furniza expertiză tehnică, dar nu e clar deloc cum a apărut, ce divizie din Siemens este și ce rol are.
585 de milioane de euro date pe mâna unei firme abia înființate, care nu a construit niciodată vreo centrală electrică pe gaz, nu a instalat niciodată vreun panou fotovoltaic și nu a construit niciodată vreo instalație de producere a hidrogenului.
585 milioane de euro cadou în virtutea unui memorandum încheiat cu alt scop între GSP Power și Romgaz și anume închirierea de către Romgaz a două centrale care urmau a fi construite de către GSP Power.
585 de milioane de euro promiși de către Guvernul Cîțu, numit și apărat de către Klaus Iohannis, din sumele pentru care România se împrumută cu 15 miliarde de euro, bani care vor fi plătiți de către noi, copiii și nepoții noștri.
585 de milioane de euro pentru care s-au înghețat pensiile și salariile profesorilor.
Suntem într-un punct mort al democrației românești. Pentru a ieși de aici și pentru a reda românilor încrederea în instituțiile și valorile statului democratic, acest târg rușinos ar trebui să fie denunțat.
Pentru sănătatea societății românești, Comisia Europeană și Ursula von der Leyen ar trebui să refuze coteria celor 585 de milioane de euro, Klaus Iohannis și PNL ar trebui să îi sancționeze pe cei vinovați, iar Biroul procurorului european Kovesi ar trebui să ancheteze această propunere, pentru că exact cu acest scop este înființat respectivul birou.
Cum s-a ajuns aici? Iată un mic istoric, care ne va ajuta să înțelegem ce s-a întâmplat:
Pe 23 aprilie 2020, a avut loc o întâlnire a Consiliului European, la care au participat toți șefii de stat și de guvern din Uniunea Europeană. Consiliul European a decis, atunci, să își concentreze eforturile în direcția instituirii unui fond de redresare pentru a răspunde la criza provocată de pandemia de COVID-19.
Acesta a însărcinat Comisia Europeană să prezinte de urgență o propunere: „De asemenea, am convenit să depunem eforturi în direcția instituirii unui fond de redresare, care este necesar și urgent. Acest fond ar trebui să aibă o capacitate suficientă, să fie orientat către sectoarele și zonele geografice cele mai afectate din Europa și să fie dedicat combaterii acestei crize fără precedent.
Prin urmare, am încredințat Comisiei sarcina de a analiza nevoile exacte și de a prezenta urgent o propunere proporțională cu dimensiunea provocării cu care ne confruntăm”, se arată în concluziile președintelui Consiliului European în urma videoconferinței cu membrii Consiliului European, 23 aprilie 2020 (sursa: AICI ).
Ca urmare, pe 27 mai 2020, Comisia Europeană lansează prima propunere a unui nou instrument de recuperare NextGeneration EU, care va avea drept componentă principală Mecanismul de Redresare și Reziliență (sursa: AICI) care să finanțeze revenirea după criza COVID-19.
Cu această ocazie, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, prezintă și investițiile care se vor finanța din noul Mecanism de Redresare și Reziliență, începând cu partea de tranziție verde: „The European Green Deal as the EU's recovery strategy:
A massive renovation wave of our buildings and infrastructure and a more circular economy, bringing local jobs;
Rolling out renewable energy projects, especially wind, solar and kick-starting a clean hydrogen economy in Europe;
Cleaner transport and logistics, including the installation of one million charging points for electric vehicles and a boost for rail travel and clean mobility in our cities and regions;
Strengthening the Just Transition Fund to support re-skilling, helping businesses create new economic opportunities”
Pe 27 mai 2020 era, așadar, extrem de clar că cea mai mare parte a banilor din mecanismul de redresare și reziliență se vor cheltui cu proiectele de energie verde, inclusiv cu cele bazate pe hidrogen.
După o lună, pe 19 iunie, membrii Consiliului European s-au reunit din nou, într-o videoconferință și au discutat, din nou, despre chestiunea unui fond de redresare pentru a răspunde crizei provocate de pandemia de COVID-19 (sursa: AICI ). Iar la următorul Consiliu European, pe 17 iulie 2020, au aprobat, în sfârșit, Mecanismul de Redresare și Reziliență.
Hodoronc-tronc, aparent fără niciun motiv, pe 25 august 2020, Romgaz a încheiat cu GSP Power SRL un Memorandum de Înţelegere cu scopul de a oferi cadrul necesar începerii discuţiilor dintre cele două societăţi în vederea dezvoltării unor proiecte, bazându-se pe următorul principiu: GSP Power construieşte şi operează centrale termoelectrice cu capacităţi cuprinse între 50 MW şi 200 MW, la indicaţia şi în locaţiile stabilite de către Romgaz, iar Romgaz va închiria de la GSP Power SRL capacitatea de producţie a acestor centrale în vederea producerii de energie electrică. (sursa: Raportul consolidat al administratorilor Romgaz, 2020, pagina 8 ).
Adică, Romgaz, o companie de drept public, decide, fără nicio licitație sau vreo altă procedură de selecție, să angajeze un constructor, GSP Power SRL, să îi construiască două centrale electrice pe care apoi același Romgaz să le închirieze.
Poate compania cu capital majoritar de stat Romgaz a ales GSP Power fără licitație dintr-un motiv banal, de exemplu, acela că GSP Power SRL are o experiență uriașă, este un constructor de mare prestigiu, cu o istorie încărcată de multe realizări inginerești.
Ți-ai găsit: GSP Power este înființată abia anul trecut, în același an în care a fost selectată de către Romgaz să îi construiască două centrale, lucru reieșit cu claritate din numărul de înregistrare la Registrul comerțului:
Sursa: AICI Adică, oameni buni, compania statului român, Romgaz, decide să închirieze două centrale care vor fi construite de către un SRL înființat cu câteva săptămâni înainte de semnarea respectivei înțelegeri!
Dar cum o fi apărut așa, din spuma mării, acest SRL de succes, GSP Power? Acționari sunt GSP Holding și Gabriel Comănescu, patronul firmei GSP.
Ei, așa mai vii de-acasă, iată secretul: Romgaz vrea să construiască centrale împreună cu reputata companie Grup Servicii Petroliere, pe scurt GSP, adică firma care operează, deține și construiește utilajele de exploatare a hidrocarburilor din Marea Neagră, firmă înființată în 2004, de către binecunoscutul Gabriel Comănescu, lăudat în direct și la o oră de maximă audiență de către președintele României de atunci, Traian Băsescu, chiar la dezbaterea finală a campaniei electorale prezidențiale din 2009.
Așa, ca amuzament, să ne amintim că pe vremea aceea, marele luptător anti-rus de azi, Traian Băsescu, lansa feromoni către Vladimir Putin și îl lăuda pe Comănescu pentru contractele cu firmele rusești.
Ei, dar să revenim la povestea noastră: poate GSP Power a venit în asocierea cu Romgaz cu puterea financiară a firmei-mamă, GSP. Dar iată care este puterea financiară a firmei-mamă:
Sursa: AICI Foarte tare, chiar și pentru anticorupții lui Klaus Iohannis: din 2010 până în 2018, doar doi ani pe profit, în rest, pierderi cumulate de peste 1 miliard de lei și o cifră de afaceri în scădere, de la 1,2 miliarde de lei în 2014 la doar 77 de milioane de lei în 2018.
Și-o fi revenit firma lui Comănescu în anul 2019, cel mai bun an al economiei românești de după 1990? Nu prea pare, după bilanțul depus la Ministerul Finanțelor:
Sursa: AICI O cifră de afaceri de doar 60 de milioane de lei și o pierdere de aproape 40 de milioane de lei, cu doar 48 de salariați. Cam asta este experiența firmei GSP și a afaceristului de succes Gabriel Comănescu, experiență cu care s-a căpătuit compania statului român, Romgaz!
Dar poate are Gabriel Comănescu vreo altă firmă, care a făcut până acum câteva centrale electrice și care are o putere financiară de invidiat? Iarăși o să vă dezamăgesc: iată ce firme sunt în grupul respectivului mare om de afaceri:
Sursa: AICI Ce avem noi aici? O firmă de catering (bucătărie plus livrare de mâncare), o firmă de formare profesională, una de management, una de consultanță tehnică, una de logistică și una de producție de utilaje de forare marină, plus ceva sedii secundare. Și atunci, de unde experiența în construcția de centrale electrice pe gaze și pe hidrogen? De nicăieri.
La Romgaz este, deja, o tradiție parteneriatul cu firme nepotrivite. Încă din 2016, de când grupul spaniol Duro Felguera, în parteneriat cu Romelectro, a „câştigat” contractul pentru noua centrală de la Iernut.
Termen de finalizare: 2019, adică în urmă cu doi ani. Contractul a fost semnat pe 31 octombrie 2016, iar, mai apoi, în 2017, statul i-a dat companiei Romgaz 320 milioane de lei din Planul Național de Investiții pentru a o sprijini la realizarea noii centrale (sursa: AICI ).
Ei bine, dragii mei, Romgaz-ul, cu binecuvântarea Guvernului Cioloș, a încredințat acest contract tocmai unei companii inculpate de procuratură în Spania pentru o mită de peste 100 de milioane de dolari plătită către fostul ministru adjunct al Energiei din Venezuela, Nervis Villalobos.
Acestuia i-au fost descoperite 2 miliarde de euro într-o bancă din Andora și, printre plătitori, a apărut și grupul Duro Felguera, care îl mituise pentru un contract din 2009 la Electricidad de Caracas (EDC), filială a Corporación Eléctrica Nacional.
De altfel, Poliția Națională spaniolă a găsit cel puțin trei contracte între grupul spaniol și Villalobos, în valoare totală de 105 milioane de dolari. Investigația procuraturii spaniole începuse în 2015 deja, lucrurile erau publice ( sursa: AICI și AICI ) și, cu toate acestea, Romgaz plus Guvernul Cioloș au selectat grupul Duro Felguera pentru a primi contractul de la Iernut.
Spaniolii nu au terminat centrala nici până astăzi, Romgaz s-a făcut că suspendă contractul cu ei de cinci ori (!!!) și, până la urmă, a acceptat, tot de cinci ori, „suspendarea rezilierii ”, adică negocierea cu spaniolii mituitori ai miniștrilor venezueleni.
Și pentru a nu avea nicio îndoială, asocierea dintre compania statului Romgaz și un SRL înființat în același an cu asocierea este făcută cu binecuvântarea factorului politic, ministrul Energiei apărând cu vehemență această asociere, ba chiar considerând-o „transparentă” (sursa: AICI ).
Păi dacă asocierea a fost transparentă, publicați, domnule ministru, anunțul de intenție, documentația de atribuire și anunțul de atribuire! Altminteri, vă mințiți propriul electorat. Oricum alegătorii s-or fi prins că una dintre centralele încredințate direct asocierii din poveste se va construi la Halânga, lângă Drobeta Turnu Severin, adică acasă la domnul ministru Popescu.
O ultimă informație, pentru întregirea cazului pentru un eventual procuror corect: cine sunt administratorii Romgaz.
Jude Aristotel Marius (fost secretar de stat în Ministerul Energiei în 2016, când s-a semnat contractul cu spaniolii de la Duro Felguera), Simescu Bogdan Nicolae (preşedinte), Stan Olteanu Manuela Petronela, Botond Balazs, George Sergiu Nicolescu ( în perioada decembrie 2019 – octombrie 2020 prefect numit de PNL al judeţului Constanţa), Gheorghe Silvian Şorici ( din noul Scornicești, adică consilier judeţean la Consiliul Judeţean Sibiu) și Dan Dragoş Drăgan (secretar de stat al PNL la Ministerul Economiei și apoi al Energiei). Dacă mai avea cineva vreo nelămurire sau vreo întrebare...
Suntem într-un punct mort al democrației românești.
Pentru a ieși de aici și pentru a reda românilor încrederea în instituțiile și valorile statului democratic, acest târg rușinos ar trebui să fie denunțat. Pentru sănătatea societății românești, Comisia Europeană și Ursula von der Lynen ar trebui să refuze coteria celor 585 de milioane de euro, Klaus Iohannis și PNL ar trebui să îi sancționeze pe cei vinovați, iar Biroul procurorului european Kovesi ar trebui să ancheteze această propunere, pentru că exact pentru asta este înființat respectivul birou.
Și, totuși, cât de proști vă credeți propriii alegători?
