Așa o fi?
Surse judiciare vorbesc de ceva vreme de punerea in practică a unui plan de execuție sumară la Curtea de Apel București a fostului președinte al CNAS, Lucian Duță. Miza ar fi discreditarea și condamnarea la foc automat a acestuia pentru a-l împiedica să facă unele dezvăluiri și poate chiar denunțuri la adresa unor foști înalți oficiali SRI implicați în fapte extrem grave. Care merg de la trafic de influență la luare de mită sau – ceea ce este cu adevărat spectaculos – la replicarea ilegală și la transferul către servicii a bazelor de date ce cuprind informațiile medicale ale tuturor cetățenilor din România, totul pentru punerea pe picioare a celebrului mecanism Big Brother , Sf.Graal al intelligence-ului mioritic , atît de controversat în ultimii ani. Aceleași surse vorbeau încă din luna ianuarie, cînd dosarul Duță a ajuns la CAB după condamnarea în primă instanță, despre discuții între membrii completului de judecată, care se arătau mirați de sentința prea blîndă pronunțată de Tribunalul București și mai ales de faptul că DNA nu a făcut recurs, ceea ce nu le-ar fi permis magistraților o sentință cu mai mulți ani de închisoare (în primă instanță pedeapsa fiind de șase ani).
Informații fierbinți, menite să fie primite inițial cu destulă reticență, numai că desfășurarea ulterioară a procesului a început să ridice, totuși, mari semne de întrebare. În primul rînd, martorii denunțători în acest proces sunt două personaje extrem de controversate: Radu Enache – fost șef Hewlett-Packard România și Irina Socol – șefa SIVECO.
Să spunem doar că, pe 3 mai 2016, Irina Socol a fost condamnată la 2 ani şi 6 luni de închisoare pentru evaziune fiscală dar, țineți-vă bine, ea a fost eliberată condiționat după doar două luni, pe 16 iulie 2016.
Să fi avut stupefianta eliberare un preț? Socol și Enache au făcut toată informatizarea CNAS pe parcursul anilor, iar Enache a făcut deja un acord de recunoaștere a vinovăției într-un alt dosar CNAS (privitor tot la dare de mită și la informatizare) în care sunt implicați alți doi foști președinți ai instituției – Irinel Popescu și Vasile Ciurchea – iar în prezent mai așteaptă doar confirmarea judecătorilor pentru a fi scos basma curată. Interesant este că cele două dosare (Duță și Popescu-Ciurchea) sunt strîns corelate (este practic vorba de același contract), sunt instrumentate de același procuror DNA, au avut același denunțător (Enache) pentru aceleași fapte, dar, în final, șeful HP a avut parte de tratament diferit. Astfel în dosarul Duță, Radu Enache recunoaște că a făcut el însuși evaziune fiscală, spălare de bani și chiar luare de mită (a cerut și a primit de la șefa SIVECO, subcontractantul HP, suma de un milion de euro mințind că-i va da banii lui Duță, dar a oprit banii în firma proprie aflată într-un paradis fiscal)! Cu toate acestea, lui Enache nu i s-a dat nici o calitate în acest dosar, fiind absolvit de toate fărădelegile, chiar dacă era evident că statul român rămînea in pagubă!
Enache, reamintim, a condus HP România timp de 14 ani, iar faptele sale penale s-au răsfrînt atît de greu asupra firmei americane, încît filiala românească a trebuit să își schimbe numele. În martie, după cum remarcam în premieră , HP a devenit prima companie occidentală trimisă în judecată de DNA, după ce își recunoscuse faptele de corupție. O lovitură crîncenă de imagine pentru partenerii strategici ai României, americanii. Irina Socol, binecunoscută la rîndul ei pentru relațiile pe care le-a avut întotdeauna la vîrful SRI, fiind notorie asocierea sa cu nume celebre (Virgil Măgureanu, denunțat de propria noră că ar fi primit bani de la afaceristă , gen.Dumitru Zamfir – fost prim adjunct SRI etc) este al doilea martor denunțător în dosarul Duță. Ca și în cazul lui Enache sunt dovezi clare că și ea a făcut evaziune fiscală și spălare de bani și că și-a căpătat imunitatea juridică in urma denunțului (chiar dacă această imunitate este ilegală). Se pune întrebarea logică cît de credibili sunt Enache și Socol, cu backgroundul lor, cînd fac denunțuri, avînd în vedere că sunt interesați să nu fie acuzați de nimic și să mai rămînă și cu banii rezultați din infracțiuni?
Pe de altă parte, acuzația cuplului Enache – Socol la adresa lui Duță pare un pic bizară și se referă la faptul că, practic, acesta din urmă ar fi condiționat semnarea contractelor CNAS de primirea unor sume de bani. Pe de altă parte, se vehiculează informații demne de luat în seamă că aceste contracte erau supervizate chiar oficial de SRI și STS (unele surse afirmînd chiar că ofițeri special detașați din SRI, STS, MI au participat în mod direct la elaborarea unor caiete de sarcini, care ulterior s-au materializat în contracte pentru cuplul HP-SIVECO). Dacă aceste informații sunt corecte, se pune o întrebare logică: de ce Enache sau Socol nu au reclamat încă din 2010 conducerii SRI (vîrf de lance al luptei anticorupție ) faptul că Duță cerea mită pentru un proiect în care se vehiculează nu de ieri, de azi, că SRI avea un interes major: construirea mult-visatului sistem Big Brother prin replicarea și exploatarea bazelor de date rezultate în urma proiectelor CNAS? Este greu de crezut că celei mai mari firme americane de hardware (cu legătură directă la ambasada americană) precum și celei mai importante firme românești de software (cu legături strînse la vîrful SRI) le-ar fi fost teamă de un personaj minor (în acel context) precum era Duță. Nu în ultimul rînd apar mari semne de întrebare în ceea ce privește desfășurarea reală a procesului lui Duță la CAB. Totul este pe repede înainte, cu toate că, din informațiile noastre, avocații reclamă numeroase nereguli (trei profesori universitari de Drept afirmă în trei analize distincte, cu argumente de netăgăduit, că procesul este ilegal). Orice solicitare a avocaților este respinsă din start și nici măcar audierea cuplului Enache – Socol nu a fost admisă, cu toate că este evident că trebuie să fie, din capul locului mari rezerve referitoare la cele spuse de niște denunțători aproape profesioniști .
Practic, procesul s-a încheiat înainte să înceapă, iar judecătorii par deciși să-l condamne pe Duță foarte rapid, lăsînd impresia că nu mai sunt interesați de veridicitatea acuzațiilor. Știm cu toții că istoria are tendința să se repete și nu sunt departe vremurile cînd binomul SRI-DNA aveau puterea, se știe, de a executa pe oricine, mai ales în tribunalele bucureștene. Soarta lui Duță (vinovat sau nu) pare însă pecetluită dinainte la CAB, iar cuplul Enache – Socol scapă inexplicabil basma curată și cu mulți bani în propriile buzunare, bani care, de fapt, sunt ai statului român. Patria a priori, nu-i așa?
Informații fierbinți, menite să fie primite inițial cu destulă reticență, numai că desfășurarea ulterioară a procesului a început să ridice, totuși, mari semne de întrebare. În primul rînd, martorii denunțători în acest proces sunt două personaje extrem de controversate: Radu Enache – fost șef Hewlett-Packard România și Irina Socol – șefa SIVECO.
Să spunem doar că, pe 3 mai 2016, Irina Socol a fost condamnată la 2 ani şi 6 luni de închisoare pentru evaziune fiscală dar, țineți-vă bine, ea a fost eliberată condiționat după doar două luni, pe 16 iulie 2016.
Să fi avut stupefianta eliberare un preț? Socol și Enache au făcut toată informatizarea CNAS pe parcursul anilor, iar Enache a făcut deja un acord de recunoaștere a vinovăției într-un alt dosar CNAS (privitor tot la dare de mită și la informatizare) în care sunt implicați alți doi foști președinți ai instituției – Irinel Popescu și Vasile Ciurchea – iar în prezent mai așteaptă doar confirmarea judecătorilor pentru a fi scos basma curată. Interesant este că cele două dosare (Duță și Popescu-Ciurchea) sunt strîns corelate (este practic vorba de același contract), sunt instrumentate de același procuror DNA, au avut același denunțător (Enache) pentru aceleași fapte, dar, în final, șeful HP a avut parte de tratament diferit. Astfel în dosarul Duță, Radu Enache recunoaște că a făcut el însuși evaziune fiscală, spălare de bani și chiar luare de mită (a cerut și a primit de la șefa SIVECO, subcontractantul HP, suma de un milion de euro mințind că-i va da banii lui Duță, dar a oprit banii în firma proprie aflată într-un paradis fiscal)! Cu toate acestea, lui Enache nu i s-a dat nici o calitate în acest dosar, fiind absolvit de toate fărădelegile, chiar dacă era evident că statul român rămînea in pagubă!
Enache, reamintim, a condus HP România timp de 14 ani, iar faptele sale penale s-au răsfrînt atît de greu asupra firmei americane, încît filiala românească a trebuit să își schimbe numele. În martie, după cum remarcam în premieră , HP a devenit prima companie occidentală trimisă în judecată de DNA, după ce își recunoscuse faptele de corupție. O lovitură crîncenă de imagine pentru partenerii strategici ai României, americanii. Irina Socol, binecunoscută la rîndul ei pentru relațiile pe care le-a avut întotdeauna la vîrful SRI, fiind notorie asocierea sa cu nume celebre (Virgil Măgureanu, denunțat de propria noră că ar fi primit bani de la afaceristă , gen.Dumitru Zamfir – fost prim adjunct SRI etc) este al doilea martor denunțător în dosarul Duță. Ca și în cazul lui Enache sunt dovezi clare că și ea a făcut evaziune fiscală și spălare de bani și că și-a căpătat imunitatea juridică in urma denunțului (chiar dacă această imunitate este ilegală). Se pune întrebarea logică cît de credibili sunt Enache și Socol, cu backgroundul lor, cînd fac denunțuri, avînd în vedere că sunt interesați să nu fie acuzați de nimic și să mai rămînă și cu banii rezultați din infracțiuni?
Pe de altă parte, acuzația cuplului Enache – Socol la adresa lui Duță pare un pic bizară și se referă la faptul că, practic, acesta din urmă ar fi condiționat semnarea contractelor CNAS de primirea unor sume de bani. Pe de altă parte, se vehiculează informații demne de luat în seamă că aceste contracte erau supervizate chiar oficial de SRI și STS (unele surse afirmînd chiar că ofițeri special detașați din SRI, STS, MI au participat în mod direct la elaborarea unor caiete de sarcini, care ulterior s-au materializat în contracte pentru cuplul HP-SIVECO). Dacă aceste informații sunt corecte, se pune o întrebare logică: de ce Enache sau Socol nu au reclamat încă din 2010 conducerii SRI (vîrf de lance al luptei anticorupție ) faptul că Duță cerea mită pentru un proiect în care se vehiculează nu de ieri, de azi, că SRI avea un interes major: construirea mult-visatului sistem Big Brother prin replicarea și exploatarea bazelor de date rezultate în urma proiectelor CNAS? Este greu de crezut că celei mai mari firme americane de hardware (cu legătură directă la ambasada americană) precum și celei mai importante firme românești de software (cu legături strînse la vîrful SRI) le-ar fi fost teamă de un personaj minor (în acel context) precum era Duță. Nu în ultimul rînd apar mari semne de întrebare în ceea ce privește desfășurarea reală a procesului lui Duță la CAB. Totul este pe repede înainte, cu toate că, din informațiile noastre, avocații reclamă numeroase nereguli (trei profesori universitari de Drept afirmă în trei analize distincte, cu argumente de netăgăduit, că procesul este ilegal). Orice solicitare a avocaților este respinsă din start și nici măcar audierea cuplului Enache – Socol nu a fost admisă, cu toate că este evident că trebuie să fie, din capul locului mari rezerve referitoare la cele spuse de niște denunțători aproape profesioniști .
Practic, procesul s-a încheiat înainte să înceapă, iar judecătorii par deciși să-l condamne pe Duță foarte rapid, lăsînd impresia că nu mai sunt interesați de veridicitatea acuzațiilor. Știm cu toții că istoria are tendința să se repete și nu sunt departe vremurile cînd binomul SRI-DNA aveau puterea, se știe, de a executa pe oricine, mai ales în tribunalele bucureștene. Soarta lui Duță (vinovat sau nu) pare însă pecetluită dinainte la CAB, iar cuplul Enache – Socol scapă inexplicabil basma curată și cu mulți bani în propriile buzunare, bani care, de fapt, sunt ai statului român. Patria a priori, nu-i așa?
SURSA: Inpolitics /Bogdan Tiberiu Iacob
