Dupa ce tocmai dna Bombonica Prodana a atacat la CCR abuzul in serviciu in procesul in care e inculpata impreuna cu fostul sot, Liviu Dragnea, tocmai pe motiv de lipsa a pragului minim al prejudiciului, mie imi pare tot mai clar ca OUG 13 era un act normativ cu dedicatie clara, menit sa-l salveze pe Liviu Dragnea dintr-un proces in care 4 dintre inculpati si-au recunoscut fapta.

Si, din pacate, nu am niciun motiv sa am incredere ca CCR nu va face ce a facut constant cel putin de cand a inceput cel mai recent asalt impotriva justitiei, adica sa rezolve ceea ce nu a reusit guvernul.

O dovada am avut-o in motivarea Deciziei 68/2017 privind conflictul dintre DNA si Guvern, in care CCR a introdus, legiferand practic, inlaturarea raspunderii penale pentru favorizarea faptuitorului prin emitere de acte normative.

Daca atunci CCR a legiferat, ma tem ca ar pute-o face din nou, indiferent cat de abuziva ar fi aceasta conduita.

Si spun ca ar fi nevoie de legiferare, pentru ca, oricum as intoarce-o, nu vad niciun motiv pentru care lipsa sau existenta pragului de prejudiciu ar fi o chestiune de constitutionalitate.

Avocatul dnei Prodana, Toni Neacsu - fostul membru CSM condamnat la inchisoare cu suspendare pentru un concurs de infractiuni intre care si abuz in serviciu - sustine in solicitarea de sesizare a CCR ca "dispozitiile art. 13 indice 1 din Legea nr. 78/2000, ale art. 248 din Codul penal 1969 si art 297 al 1 Cod penal sunt neconstitutionale intruct legiuitorul nu a reglementat un prag valoric minim al folosului necuvenit, al pagubei patrimoniului, respectiv al pagubei in cazul infractiunii de rezultat care este abuzul in serviciu si care astfel sa o delimiteze ce celelalte forme de raspundere juridica".

Dincolo de generalitati privind suprematia legii si procesul echitabil, vad ca dl Neacsu nu a reusit sa invoce un articol concret din Constitutie care ar fi fost incalcat prin felul in care este formulat art 297 din CP. Si ma intreb cum se face ca nu a invocat neconstitutionalitatea in propriul proces? Nu il lovise revelatia sau nu erau aliniate planetele la CCR?

Pragul nu e o chestiune de constitutionalitate, ci, prin excelenta, una de politica penala, deci una de competenta legiuitorului. Daca acesta a considerat ca fapta trebuie sa fie penala indiferent de cuantumul prejudiciului, inseamna ca asa a considerat necesar sa combata un anumit fenomen.

Pentru ca politica penala este exact raspunsul societatii la fenomenul infractional concret si de aceea ea difera de la o tara la alta. De aceea si diferentele mari de legislatie penala inclusiv intre tarile UE: se confrunta cu fenomene diferite. Iar Romania este o tara care se confrunta cu jefuirea sistematica a banului public inclusiv prin fapte de abuz in serviciu.

Stiti ce efect ar avea pragul asupra acestui tip de infractionalitate? De exemplu, faptele ar putea fi impartite pe acte cu valoare sub prag, astfel incat sa nu mai fie infractiune.

Sigur ca discutia poate fi purtata, sigur ca diferite institutii, inclusiv Comisia de la Venetia, pot face anumite recomandari de politica penala cu caracter general, dar decizia de politica penala o ia doar legiuitorul, nu CCR, a carei singura menire este sa stabileasca daca un anumit text de lege incalca un anumit text concret din Constitutie.

Dar eu vad ca CCR nu mai face demult asta. In motivarea Deciziei 68/2017 privind conflictul DNA-Guvern, CCR si-a permis o depasire monumentala de competenta legala, constatata in opinia separata de chiar judecatoarea CCR Livia Stanciu. CCR s-a comportat si ca judecator de camera preliminara, si ca instanta de judecata, s-a erijat in legiuitor care introduce o cauza de exonerare - despre care recunoaste in clar, aproape sfidator, ca nu exista in lege - si chiar o imunitate absoluta a ministrilor.

De ce? Pentru ca poate. Acesta este din pacate raspunsul. Pentru ca poate.

CCR este singura institutie din Romania, ale carei decizii sunt general obligatorii si nu pot fi contestate niciunde. Absolut singura. Daca CCR vrea, si iata ca acum pare sa vrea, poate deveni a patra putere in stat, dar una fara absolut nicio cenzura legala pentru ca CCR nu da socoteala nimanui.

Pentru deciziile pe care le iau judecatorii CCR, spre deosebire de magistrati, nu pot fi trasi la niciun fel de raspundere legala. Au imunitate. In curand vor avea o imunitate extinsa la orice fapte, fie ele si de omor sau genocid, pe care se pregateste sa le-o acorde Parlamentul, in pofida avertismentului Consiliului Legislativ, care acuza o neconstitutionalitate. Cine sa o judece insa?

Si, mai nou, vedem ca CCR incalca nu numai atributiile magistratilor, ci le contesta si dreptul la libera exprimare, asa cum i-l contesta judecatorului Ciprian Coada, de la Curtea de Apel Constanta, pe care l-a reclamat la Inspectia Judiciara pentru ca si-a permis sa critice sever, dar argumentat juridic si plecand de la opinia separata a Liviei Stanciu, motivarea CCR in privinta conflictului DNA - Guvern.

Am o veste proasta pentru CCR: din ce am aflat, judecatorul Coada a avut curajul sa afirme ceea ce gandesc foarte multi judecatori, ca puterea judecatoreasca a fost incalcata, ca judecatorii au fost insultati profesional, ca CCR a comis un abuz:

"Curtea Constitutionala, prin intermediul mecanismelor puse la dispozitie, dar mai ales prin forta deciziilor sale, nu isi poate subordona institutiile statului, devenind o a patra putere, intervenind in procesul de aplicara unitara a legii, substituindu-se Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sub pretextul interpretarii conforme a legii cu Constitutia si impunand chiar Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, cum anume sa legifereze, cand si in ce conditii, sub acoperirea aceluiasi pretext.

Acceptarea acestei idei ar conduce la perpetuarea imixtiunilor Curtii Constitutionale in atributiile altor autoritati ale statului, in afara oricaror forme de control, prin impunerea fortei deciziilor sale in scopuri eminamente politice, or, acest fapt nu se poate accepta intr-o tara care pare sa mai functioneze inca potrivit regulilor echilibrului si separatiei puterilor in stat".

CCR incearca sa puna calus acestor vorbe. Sa nu se auda decat osanalele la adresa deciziilor sale, desi, in fond, si acelea reprezinta niste comentarii. Ori le admitem pe toate, ori le sanctionam si pe cele pozitive. Judecatorii trebuie intimidati sa nu mai spuna ce gandesc? Pentru ca apoi sa fie intimidati sa nu mai judece dupa cum gandesc?

Cred ca ne aflam in fata unui inceput de dictatura a celei de-a patra puteri in stat care e pe cale sa rezolve prin mijloace inatacabile legal esecurile puterii politice. Cred ca ne aflam in fata unui plan extrem de pervers menit sa compenseze esecul OUG 13.

Cred ca morala momentului este ca garantiile anti-abuz trebuie sa fie pe masura puterii unei institutii. Asta nu inseamna sub nicio forma ca CCR ar trebui desfiintata. Dar poate ca se impune o regandire a competentelor profesionale impuse judecatorilor CCR, o regandire a regimului imunitatii lor si, de ce nu?, poate o includere a Curtii in puterea judecatoreasca.

Altfel, cine controleaza politic CCR controleaza fara limite Romania, scrie Ioana Ene Dogioiu pe  Ziare.com .
 

Distribuie Distribuie Comentarii