Poziția lui Erdogan poate fi explicată prin faptul că atât el cât și partidul AKP pe care îl conduce sunt produse ale Frăției Musulmane, organizație din care face parte și gruparea teroristă Hamas care este, de fapt, ramura palestiniană a Frăției.

În tentativa sa de a se prezenta hegemonul lumii musulmane și a cauzei palestiniene, Erdogan a amenințat Israelul cu o intervenție militară. Lucru fără precedent în contextul în care vorbim de un stat NATO și un partener important al Alianței în arhitectura strategică din regiune, esențială pentru România.

Israelul nu a rămas dator și s-a rezumat să-i transmită președintelui turc că o ia pe calea lui Saddan Hussein, reamintindu-i lui Erdogan cum s-a încheiat totul atunci.

Dar cum ar putea fi traduse cuvintele lui Erdogan? Trecând peste faptul că o asemenea acțiune din partea unui stat NATO e de neconceput iar ipotetic dacă invadarea Israelului de către Turcia chiar ar avea loc ar reprezenta o provocare majoră din perspectiva geografiei și ar însemna, probabil, un desant pe mare.

Presa din Turcia încearcă să facă o radiografie a declarației și acuză publicațiile internaționale de „senzaționalism”.

Într-un editorial semnat de jurnalistul turc Yusuf Ziya Durmuș în Daily Sabah, pe lângă acuzele fără fond și dovezi ale așa-zisului genocid din Gaza și tezele deja bine cunoscute ale lumii radical musulmane împotriva Israelului, acesta analizează ceea ce presa internațională a numit „amenințarea Turciei cu invadarea Israelului”.

În editorialul intitulat Va „invada” Turcia Israelul? autorul afirmă că de fapt cuvintele lui Erdogan nu sunt o amenințare ci denotă frustrarea Turciei față de poziția comunității internaționale în privința războiului din Gaza. În opinia sa Erdogan a „întruchipat vocea a milioane de oameni”.

Erdogan: Cum am intervenit în Karabah și Libia vom face la fel și cu Israelul

Exercițiu de desant al Turciei. Photo: Ministerul Apărării de la Ankara

Dar scrie sursa citată Armata turcă nu a „intrat” în Nagorno Karabah, deci nu a fost vorba de o invazie. Turcia a susținut activ, politic, financiar și militar Azerbaidjanul inclusiv cu tehnică de luptă modernă, dar nu a participat activ la război.

Iar în ceea ce privește Libia „Turcia a trimis trupe pentru a sprijini administrația politică a țării recunoscută de ONU. Deci nu a fost niciodată cazul unei invazii”, arată jurnalistul turc.

Editorialul reiterează că declarația lui Erdogan nu e o amenințare militară împotriva Israelului și denotă „furia unui bărbat frustrat din cauza inacțiunii comunității internaționale” împotriva Israelului.

Autorul conchide cu faptul că Turcia nu a fost niciodată un stat care invadează alte teritorii.

O referire ce poate fi apreciată ca fiind corectă dacă facem apel la Turcia modernă. Coborând în istorie în perioada medievală dominată de incursiunile Imperiului Otoman în Europa care au conchis cu două asedii ale Vienei ori în subjugarea Orientului, unghiul e deja diferit.

Însă în pofida derapajelor politice de la Ankara, Turcia rămâne un stat esențial pentru securitatea României și a Mării Negre și, economic, principalul partener al României după UE. SURSA: defenseromania.ro