În primele zile ale războiului din Ucraina, când coloanele blindate rusești păreau pregătite să captureze Kievul, lumea a urmărit trupele ucrainene depășite numeric folosind o serie de rachete pentru a respinge tancurile rusești și a decima convoaiele rusești - sau așa părea.

Mulți oameni cred că ofensiva rusă inițială a fost oprită în mare parte de arsenalul divers de rachete antitanc al Ucrainei. Acestea au inclus Stugna-P, proiectate în Ucraina , arme ghidate cu laser trase cu drone TB2 Bayraktar, fabricate în Turcia și rachte Javelin fabricate în SUA și NLAW, de producție britanico-suedeză .

În realitate, artileria ucraineană a fost cea care a oprit avansul rusesc, potrivit unui raport al Institutului Royal United Service despre lecțiile războiului din Ucraina .

„În ciuda importanței armelor antitanc, Ucraina a oprit încercarea Rusiei de a pune mâna pe Kiev folosind focurile masive ale două brigăzi de artilerie”, potrivit raportului think tank-ului britanic, care evaluează luptele dintre februarie și iulie.

Problema nu este că rachetele antitanc sunt ineficiente împotriva tancurilor, a spus Jack Watling, coautor al studiului.

„Problema este că nu este economic sau practic să ai multe concentrate într-o singură zonă pentru a opri de fapt o coloană mare de blindate”, a spus Watling pentru Insider.

Ucraina avea aproximativ 9.100 rachete ghidate antitanc la începutul războiului, plus un număr mai mic de lansatoare, potrivit lui Watling. Acest lucru a fost suficient pentru a fixa armura rusă, a lovi ținte importante și a ataca tancurile rusești dincolo de raza de acțiune a tunurilor lor.

Cu toate acestea, „eliberarea unor volume mari de foc împotriva unităților concentrate este cel mai bine realizată de artilerie”, a spus Watling. „Asta a distrus cele mai multe echipamente rusești și a ucis cei mai mulți soldați ruși”.

Rachete antitanc vs artilerie

Watling a subliniat că aceasta nu este o problemă de rachete antitanc vs artilerie.

"Este nevoie de amândouă. Cu toate acestea, mare parte din discuția internațională a sugerat că sarcina ar putea fi finalizată doar cu una", a spus Watling pentru Insider. „Dar este mai important să ai suficientă artilerie pentru distrugerea inamicului într-un război de mare intensitate”.

În plus, linia dintre tancuri și rachetele antitanc a devenit neclară. Multe tancuri rusești - și tancuri ucrainene, care sunt modele îmbunătățite din epoca sovietică - sunt concepute pentru a trage rachete ghidate antitanc din tunurile lor. Conflictul din Ucraina a avut parte de o mulțime de rachete lansate de tancuri, potrivit lui Watling.

„Cei care susțin că tancurile sunt depășite din cauza ATGM-urilor probabil că nu au apreciat câte rachete au fost lansate în conflict din tancuri”, a spus Watling. „Acest lucru se datorează faptului că tancurile au sisteme de ochire pentru a lovi ținte și pentru că pot sta în poziții pentru a supraveghea în siguranță în timp ce ghidează o rachetă către țintă”.

Cu toate acestea, ATGM-urile ucrainene portabile au fost capabile să anuleze într-o oarecare măsură rachetele rusești lansate de tancuri.

La începutul războiului, când luptele au fost mai fluide, dronele și rachetele au captat atenția publicului, dar adevărul este că Ucraina avea un număr limitat de rachete când a început invazia și o mulțime de arme străine au început să sosească în mod semnificativ doar câteva săptămâni mai târziu.

Dacă Rusia ar fi putut să cucerească Kievul în prima sau a doua săptămână, acele arme occidentale ar fi ajuns prea târziu pentru a salva Ucraina.

În ciuda faptului că a fost depășită numeric și depășită de obuzierele și rachetele rusești, artileria ucraineană a perturbat coloanele blindate rusești neîndemânatice care duceau atacuri concentrate cu forțe supra-concentrate care se împiedicau reciproc.

În timp ce rușii înaintau spre Kiev în martie, „această geometrie nefavorabilă a câmpului de luptă a făcut imposibil ca rușii să creeze un impuls semnificativ, deoarece au fost supuși unui foc susținut și intens de artilerie pe tot parcursul lunii”, se arată în raportul RUSI.

Acum, că luptele sunt mai statice și operațiunile ambelor părți sunt mai metodice, artileria de modă veche a apărut ca fiind arma decisivă.

Rachetele antitanc sunt în continuare vitale, nu în ultimul rând pentru a proteja artileria de tancuri. Așa cum războiul cu arme combinate a arătat de mult timp, o armată de succes are nevoie de o varietate de arme care să se sprijine reciproc.