Articol EXPLOZIV despre „DECLINUL ANTICORUPȚIEI” scris de un ziarist apropiat al DNA!
“Ce a fost în 2014-2015, nu cred că va mai fi!”, “Uneori mă întreb şi eu pentru ce?” Am plecat confuz săptămâna trecută de la o întâlnire cu unul dintre şefii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cuvintele de mai sus, care îi aparţin, îmi sunau metalic, gol în minte, scrie Alex Costache, un jurnalist apropiat de DNA, pe România Curată .
Ştim cu toţii ce urmează după un climax: declinul
Campania anticorupţie din România şi-a atins punctul culminant şi a început să scadă în intensitate. Vedem cu toţii acest lucru. Încă din toamna anului trecut, ritmul anchetelor, al arestărilor, “zăngănitul cătuşelor”, care le-au dat fiori multora, s-au diminuat mult. Cel mai bine o ştiu reporterii pe Justiţie, care acum un un an stăteau zi de zi în faţă la DNA, ca la pescuit: nu se putea să nu pice ceva! Unde sunt vremurile de altădată, când aproape zilnic sau măcar săptămânal, DNA sălta câte un primar, şef de Consiliu judeţean sau vreun ministru? Unde sunt Breaking News-urile şi prima pagina? – se întreabă ziariştii.
De ce? Ce s-a întâmplat?
Un răspuns a venit chiar de la şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, după decizia CCR din primăvara anului trecut care a deculpat binomul SRI-DNA. Curtea Constituţională a interzis atunci ofiţerilor SRI să îi mai ajute pe procurori şi poliţişti în culegerea probelor. Ofiţerii SRI nu participau la audieri sau percheziţii, însă îi ajutau tehnic pe procurori să “planteze” microfoane, să facă interceptări şi filaj.
“Dacă dorim ca lupta anticorupţie să continue în acelaşi ritm, vom găsi resurse ca la DNA să mai avem încă 70-80 de poliţişti. Poliţiştii pe care îi vom recruta vor fi din cei care au cunoştinţe tehnice. Va fi o perioadă foarte grea pentru DNA. Sperăm să putem ţine acelaşi ritm“, declara şefa DNA în martie anul trecut. Vezi aici.
Cei 70-80 de poliţişti au fost doar 40. Aceştia s-au alăturat Serviciului tehnic al DNA şi se ocupă cu interceptările telefonice, ambientale şi filajele.
Poliţiştii şi procurorii nu se ridică (încă) la nivelul SRI la filaje şi interceptări
Problema e că poliţiştii de la Serviciul tehnic al DNA, la fel ca ofiţerii de la Departamentul de Operaţiuni Speciale (DOS) al IGP nu au (încă) pregătirea şi capacitatea tehnice să suplinească ofiţerii SRI. Nu sunt încă la nivelul acestora.
Acum, SRI trebuie doar să informeze – nu să mai ajute – procurorii că urmează să aibă loc un act de corupţie. “Să zicem că SRI informează Parchetul că în două ore X se întâlneşte cu Y într-un restaurant din Bucureşti să stabilească detaliile unei infracţiuni. Poliţiştilor le e greu în două ore să meargă la acel restaurant şi să planteze microfoane. SRI se descurca”, au explicat procurori din cadrul Parchetului general.
O altă problemă e că tot mai puţine “gulere albe” vorbesc la telefon, pe 4G sau SMS. Toată lumea e pe WhatsApp sau Telegram, care nu pot fi interceptate. Vezi aici ce spunea Amber Rudd, ministrul de Interne al Marii Britanii, după atacul terorist de la Londra când un individ a intrat cu maşina în oamenii de pe Westminster bridge.
Aşadar, procurorii şi poliţiştii trebuie să se descurce singuri în operaţiunile de “plantare” a microfoanelor sau filaj. Şi încă nu se ridică la nivelul de profesionalism al ofiţerilor SRI. Şi nu pentru că cei de la SRI ar avea un galon în plus, ci pur şi simpu pentru că s-a investit masiv în pregatirea şi specializarea lor după Revoluţie, inclusiv de către americani. Iar acum, când ajuseseră la un nivel de pregătire ridicat, s-a luat decizia de fi înlocuiţi cu poliţişti, care trebuie să o ia de la zero. O strategie “inteligentă” pentru un stat care pretinde că vrea să lupte cu corupţia.
Dezincriminarea parţială a abuzului în serviciu
Alte două decizii CCR au îngreunat lupta anticorupţie. Decizia 405 de anul trecut privind abuzul în serviciu – care a decriminalizat abuzul prin încălcarea de legislaţie secundară – şi decizia din martie acest an privind ancheta OUG 13 – care a dezincriminat abuzul în serviciu prin emiterea de acte normative.
Un exemplu. Ştiţi probabil ancheta Hotnews privind modul în care TelDrum, compania apropiată de liderul PSD, a ajuns să concesioneze lacul Belina din Teleorman, unde pescuieşte Liviu Dragnea.
În noiembrie 2013, lacul a fost scos din proprietatea publică a statului şi introdus în cea privată, în administrarea Consiliului judeţean Teleorman, printr-o Hotărâre de Guvern, semnată de premierul de atunci Victor Ponta şi chiar de ministrul Dezvoltării, Liviu Dragnea, cel care acum are plăcerea de a pescui pe acest lac. Motivarea Guvernului de a da lacul în administrarea CJ Teleorman a fost ca autorităţile locale să construiască acolo o zonă de agrement pentru public, nu doar pentru Liviu Dragnea.
Prima problemă
Potrivit deciziei CCR din martie acest an, procurorii nu pot investiga oportunitatea şi legalitatea actelor Guvernului, adică şi această HG prin care Executivul a decis să scoată lacul Belina din proprietatea publică a statului şi să îl dea în administrare Consiliului Judeţean Teleorman. Aşa a vrut Executivul! Şi acest lucru nu poate fi pus la îndoială de procurori, ci doar de electorat, la vot – a decis Curtea Constituţională.
A doua problemă
Mai departe – aflăm din investigaţia Hotnews – CJ Teleorman a decis să concesioneze lacul companiei TelDrum, apropiată de Liviu Dragnea. Aşa s-a ajuns ca, în loc să pescuiască tot românul, pe lacul Belina pescuiesc doar liderul PSD Liviu Dragnea şi premierul Sorin Grindeanu, care sunt – nu-i aşa – “mândri că sunt români”.
Însă nici această mişcare a CJ Telorman nu poate fi investigată de procurori pentru că s-a făcut prin hotărâre de consiliu, ceea ce reprezintă legislaţie secundară, iar potrivit deciziei CCR, procurorii nu pot ancheta abuzul în serviciu prin încălcarea de legislaţie de rangul II. Şi acesta este doar un exemplu.
Iată efectele a trei decizii CCR asupra luptei anticorupţie. Ironic, CCR a aplicat aceste lovituri anticorupţiei şi cu mâna fostului şef al DNA, Daniel Morar, acum judecător la CCR, numit de fostul preşedinte Traian Băsescu.
Atacul penalilor, presiunea mediatică
Adăugăm presiunea mediatică pusă de penali pe magistraţi. O presiune care inhibă. Puneţi-vă în pielea unui magistrat care are de soluţionat un dosar cu un mare grangur! Care ar fi reacţia când aţi vedea ce i se întâmplă Cameliei Bogdan, judecătoarea care a avut curajul să îi aplice legea lui Dan Voiculescu şi care a fost exclusă din magistratură de CSM pentru că a ţinut cursuri antifraudă funcţionarilor de la APIA şi a primit pentru acest lucru 10.000 de lei din fondurile Băncii Mondiale? Sunt nenumăraţi magistraţi care au ţinut cursuri de acest tip poliţiştilor sau jurnaliştilor la seminarii, unde au fost invitaţi şi li s-a plătit de organizatori cazarea şi masa. Pe logica CSM ar trebui şi aceştia excluşi din magistratură pentru că au primit contravaloarea cazării şi a meselor.
Greşelile procurorilor
Adăugăm erorile procurorilor. Vezi cazul Ioan Oltean. Acesta a fost dus la arestare sub acuzaţiile de trafic de influenţă şi complicitate la abuz în serviciu într-unul dintre dosarele ANRP. Oltean a fost acuzat de procurorii DNA că a luat mită un sac de bani, cu 600.000 de euro, în curtea bisericii din Chitila. Ulterior, la trimiterea în judecată, procurorii au renunţat la acuzaţia de trafic de influenţă din lipsă de probe.
Dacă mai adăugăm şi procedurile greoaie, birocratice specifice magistraţilor şi o anumită “dolce far niente” specifică instituţiilor de stat, chiar şi celor de elită, cum sunt considerate DNA şi DIICOT, avem răspunsul încetinirii ritmului campaniei anticorupţie.
Marile dosare restante
Problema e că, şi în momentul ei culminant, în 2014-2015, lupta anticorupţie a fost departe de ceea ce ar fi trebuit să fie.
Nici atunci, marile dosare cu prejudicii uriaşe nu şi-au găsit rezolvarea. Vezi cazul Hidroelectrica. În 12 ani de când urmăresc acest caz, procurorii DIICOT de la Serviciul de combatere a macrocriminalităţii economico-financiare au reuşit să tragă la răspundere doar pionii, directorii de la Hidroelectrica care au semnat contractele cu “băieţii deştepţi” sau mai bine zis cu “cel mai deştept băiat” din energie, Nicolae Buzăianu. Procuroarea DIICOT Adriana Cristescu, acum pensionară, a scris negru pe alb în rechizitoriul directorilor că prejudiciul, numai în cazul contractului cu Buzăianu, este de aproape 1 miliard de dolari. Vezi aici.
Procuroarea s-a mărginit însă să tragă la răspundere doar pionii, directorii care au semnat contractele cu băieţii deştepti. Beneficiarii contractelor de energie ieftină şi politicienii care i-au ajutat au scăpat. Dosarul se află acum la DNA, unde de asemenea trenează.
La răcoare nu e chiar aşa rău pentru ei şi mai rămân şi cu banii
În plus, degeaba au fost aruncaţi corupţii în puşcării – unde oricum nu au viaţă foarte grea – dacă nu li se iau banii.
În mod categoric deţinuţii trebuie să fie ţinuţi în puşcării în condiţii decente. Însă, la începutul anului, directorul Administraţiei Penitenciarelor, Marius Vulpe, a declarat că niciun deţinut nu doarme în pat cu un altul. Ştiu personal cazuri de persoane care, în aceeaşi perioadă, au fost internate în spitale şi au fost nevoite să împartă patul cu alţi pacienţi. Şi nu aţi vrea să vă povestesc cum arăta căminul de studenţi P19 din Regie când, la 18 ani, am nimerit ca student la Politehnică. Şi eram nevinovat!
România nu va scăpa de flagelul corupţiei dacă afacerile de acest tip (încă) rămân rentabile
România nu reuşeşte să recupereze prejudiciile din dosare. Potrivit unui raport Freedom House România, valoarea prejudiciilor care trebuie recuperate de la corupţi se ridică la 7 miliarde de lei, adică 1,5 miliarde de euro, din care Fiscul a recuperat anul trecut doar 173.500.000 de lei, adică aproape 40.000.000 de euro, iar în 2015, aproape 140.000.000 de lei, adică uşor peste 30.000.000 de euro. Rezultă un modest 2,4 % grad de recuperare a prejudiciilor. Şi ne mai plângem că nu avem şosele şi autostrăzi!
Corupţii stau puţin în puşcărie şi rămân cu banii.
Un exemplu. Giovani Becali a fost condamnat la 6 ani şi 4 luni de detenţie în dosarul Transferurilor pentru un prejudiciu de peste 11 milioane de euro, care trebuia recuperat de la toţi “greii din fotbal” condamnaţi. El a fost însă eliberat din penitenciar, fără să îşi achite partea de prejudiciu.
Numai vorbim de situaţia hilară a fostului ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu. Acesta nu a achitat nimic din prejudiciul de peste 1,5 milioane de euro din dosarul Transformatorul. În al doilea dosar penal, el a recunoscut că a primit mită 900.000 de euro ca să ajute două firme să obţină contracte IT. Procurorii DNA Ploieşti i-au pus sechestru însă pe aceleaşi bunuri indisponibilizate şi în primul dosar, a căror executare este dificilă. BMW-ul lui Fenechiu de 50.000 de euro nu a putut fi confiscat pentru că “nu a fost identificat în trafic”.
Care sunt soluţiile
Evident că anticorupţia poate avea un reviriment. Ar trebui ca statul român – care declară în continuare că luptă cu acest flagel – să investească în pregătirea poliţiştilor şi procurorilor care lucrează dosarele de fraudă şi corupţie. Serviciile de informaţii să îşi îndeplinească menirea şi să informeze parchetele. Iar magistraţii să fie surzi şi tenace la atacurile din partea politicienilor. Doar faptele ar putea fi cartea lor de vizită. Şi trebuie recuperate prejudiciile, trebuie ca afacerile de corupţie să nu mai fie rentabile în ţara asta.
E nevoie de prevenţie, de schimbări de mentalitate, de implicarea Bisericii şi a Şcolii. Dintre cele două, doar Educaţia cred că are capacitatea de a impune o schimbare.
O schimbare de mentalitate pare că s-a produs deja la nivelul publicului urban, educat. Protestele masive din februarie împotriva modificărilor la legislaţia penală sunt încurajatoare. Suportul elitelor din stradă trebuie să îi ajute pe magistraţi să nu se dea bătuţi.
