Femeia care i-a stat alături timp de peste patru decenii lui Arsenie Boca are o poveste uimitoare. Despre maica Zamfira (1925 - 2005), duhovnicul ar fi spus că i-a fost singurul ucenic adevărat, însă o serie de controverse au apărut cu privire la fosta stareță a Mănăstirii Prislop.

Născută în 1925, Julieta Constantinescu și-a legat cea mai mare parte a vieții sale de călugărul Arsenie Boca (1910 - 1989), iar mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Hunedoara se află în vecinătatea locului de veci al lui Arsenie Boca (video).

După moartea celui supranumit „Sfântul Ardealului”, Zamfira a rămas la mănăstirea Prislop, pe care a mai condus-o în anii ‘90. Deși a rămas peste patru decenii alături de Arsenie Boca, unii preoți au contestat sprijinul pe care aceasta i l-ar fi dat duhovnicului.

Contestată de unii preoți

Motivul l-ar fi reprezentat însemnările pe care aceasta le-ar fi făcut, într-o notă asupra ediției „Cărarea împărăției”, cartea care însuma mai multe lucrări ale lui Arsenie Boca. Stareța mănăstirii Prislop s-a arătat deranjată de cei care pretindeau că l-ar fi cunoscut pe duhovnic și i-ar fi atribuit diverse scrieri.

După 1990, o serie de cărți despre așa-zisele învățături ale lui Arsenie Boca au devenit extrem de populare, chiar dacă erau contestate de fosta sa apropiată.

„Un lucru care trebuie lămurit este ciudata apucătură a unor așa-ziși credincioși, care pretind că îl cunosc de nu știu când pe părintele (deși ar fi trebuit să aibă cel puțin 70 de ani să îl fi putut cunoaște la Mănăstirea Sâmbăta) și care cred că au ei datoria s--l facă ei cunoscut pe părintele. Adună ziceri sau predici de-ale părintelui pe care le mai modifică și le amestecă cu predici făcute de ei, scot texte din contexte, copiază de pe unde pot prima schiță a Cărării, le multiplică și în felul acesta își fac o sursă de câștig, inducând în eroare suflete simple și necunoscătoare”, arăta stareța Zamfira, la finalul volumului „Cărarea împărăției”.

Relatările ei au fost reclamate de unii preoți care au acuzat-o de răutate.

„Nedumerirea îmi vine de pe urma constatării că o călugăriţă, monahia Zamfira Constantinescu, cu mai bine de patruzeci şi cinci de ani de călugărie şi cu aproape tot atâţia ani de vieţuire în preajma Părintelui Arsenie, la vârsta de 70 de ani de viaţă, poate purta în suflet atâta răutate, câtă emană din rândurile pe care le semnează, ca ultim cuvânt însoţitor al cărţii Cărarea împărăţiei. Şi cuvântul, aşa cum ne apare, este „pelinul“ şi „veninul“, turnat peste mierea celor pe care le pecetluieşte. E ultima impresie şi nu e cea bună”, relata preotul Teofil Părăianu, în 1996.

Alți preoți și-au arătat suspiciunea că Zamfira ar fi fost colaborat cu Securitatea.

„Părintele Nicolae Streza supozează că atitudinea de înger păzitor al părintelui, afișată de maica Zamfira de-a lungul anilor, creează suspiciunea că era pusă de Securitate să-l controleze și să-l raporteze pe părintele Arsenie”, arăta preotul Zian Streza, în 2003, în Ziarul de Sibiu.

A devenit stareță la 25 de ani

Zamfira s-a născut în 1925, în Ialomiţa, şi până la 24 de ani, când a fost tunsă în monahism, a purtat numele de Julieta Constantinescu.

Provenea dintr-o familie săracă şi avea doi fraţi şi o soră, totuşi a reuşit să finalizaze cursurile unei facultăţi de Teologie. La doar 25 de ani, a devenit stareţă a mănăstirii Prislop, în momentul în care locul fusese transformat în aşezământ de maici.

Julieta Constantinescu l-a cunoscut pe Arsenie Boca în 1946, în împrejurări stranii. Potrivit unor mărturii, tânăra ar fi încercat de mai multe ori să se sinucidă, iar cel care a salvat-o și ar fi adus-o la Mănăstirea Prislop a fost Arsenie Boca, potrivit unor note informative la Securitate, prezentate în dosarele de urmărire a părintelui.

„Această fată care venise din Bucureşti să viziteze Mănăstirea Prislop nu a mai voit să plece de la mănăstire, deşi eu şi colegul meu i-am arătat călugărului B.A. şi ei personal, că şederea unei fete între călugări şi între noi care eram mai tineri, atâta timp (două - trei luni), nu este potrivită şi deci am cerut călugărului să îi spună să plece de la mănăstire. Până la urmă a plecat această fată, Constantinescu Julieta; pe urmă am plecat şi eu, din cauza că mereu m-am certat cu călugărul B.A. pentru plecarea acestei fete, iar el fiind mereu trist şi supărat. Menţionez că nu am nici o bănuială de ordin moral asupra prieteniei ce s-a legat între B.A. şi Constantinescu J. La fel am auzit că după plecarea mea de la mănăstire la Mitropolia Olteniei, această fată s-ar fi întors din nou la Prislop şi că ar fi devenit stareţă”, se arată în declaraţia călugărului Antonie Plămădeală, prezentată în cartea biografică „Părintele Arsenie Boca, Obiectivul Bratu” (Editura Patmos, 2009).

Mărturia fostului deţinut politic a fost dată sub interogatoriu, în 1955.

Urmăriți de securitate

În ianuarie 1951, duhovnicul a fost ridicat de Miliţie de Mănăstirea Prislop şi arestat apoi. Stareţa Zamfira a reacţionat la scurt timp, trimiţând o scrisoare patriarhului Justinian, prin care solicita ajutorul pentru a-l elibera pe preot. De asemenea, a mers de mai multe ori la Ministerul Cultelor, pentru a cere ajutor în demersul ei pentru a-i reda libertatea călugărului de la Prislop.

În anii '50, Mănăstirea Prislop şi stareţa Zamfira au fost puse sub supraveghere informativă de organele Securităţii.

Informatorii care ajungeau la Prislop vorbeau despre faptul că în perioada în care a fost dus în unitatea de muncă forţată de la Canalul Dunăre – Marea Neagră, stareţa l-a vizitat de mai multe ori. De asemenea, alte mărturii păstrate în dosarele CNSAS, arătau că i-a fost alături şi a încercat să îi ofere ajutorul şi în anii următori, în care duhovnicul a fost arestat şi trimis în mai multe închisori.

În 1959, stareța Zamfira şi Arsenie Boca au fost îndepărtaţi din mănăstirea Prislop şi li s-a interzis să mai poarte veştmântul monahal, lui pentru toată viaţa, iar ei până în 1964, când a avut loc amnistia preoţilor anticomunişti.

Preotul a fost angajat la atelierul de pictură al Patriahiei, iar potrivit unor mărturii, cei doi au locuit împreună pentru o perioasă, într-o casă în Bucureşti.

„Din anul 1959 a venit în Bucureşti dimpreună cu fosta stareţă de la Prislop Julieta Constantinescu. Unii spuneau chiar că Arsenie Boca este căsătorit cu aceasta”, se arată într-o notă informativă semnată „Florica”, prezentată în cercetarea „Părintele Arsenie Boca în Dosarele Siguranţei şi Securităţii – Un studiu de Adrian Nicolae Petcu”

Fosta stareţă rămăsese în atenţia Securităţii, datorită legăturilor strânse cu Arsenie Boca, păstrate şi în anii următori când ea s-a mutat la Sinaia, iar Arsenie Boca rămăsese în Bucureşti.

Din anul 1977, Arsenie Boca s-a mutat la Sinaia, mai aproape de ucenica sa. În ultimii ani ai vieţii lui, ea a fost cea care l-a îngrijit, iar la moartea acestuia, în 1989, s-a ocupat de funeralii.