Rusia și NATO se înfruntă de zeci de ani într-un război hibrid, purtat cu arme și tehnici neconvenționale care, deși par SF, sunt la fel de reale ca tancurile sau rachetele. Generalul Cristian Barbu explică și cum ar fi fost concepute unele dintre aceste arme, majoritatea puțin sau deloc cunoscute. Printre ele, provocarea ploilor cu un obiectiv militar și „ciocănitoarea” sovietică, precursoarea armatei de „troli” a Kremlinului din războiul actual

Rusia și NATO evită un război clasic, convențional, și e exclus ca una din tabere să își dorească acest lucru vreodată, în condițiile în care un astfel de conflict ar degenera în unul nuclear. Nu același lucru se poate spune despre un război hibrid între cele două părți, purtat uneori cu arme mai puțin obișnuite. Unele dintre aceste arme sunt cunoscute prea puțin sau deloc, în timp ce multe dintre ele sunt mai degrabă născociri ale adepților teoriei conspirației. Există însă și arme neconvenționale care par SF, dar care sunt la fel de reale ca tancurile sau rachetele din războaiele obișnuite.

Consilier al ministrului Apărării Naţionale şi fost rector şi comandant al Academiei Tehnice Militare, generalul (r) Cristian Barbu a acceptat provocarea lansată de „Adevărul” de a vorbi despre unele dintre aceste arme. Armele geofizice, meteorologice, climatice sau cele prin care se urmărește influențarea deciziilor adversarului sunt „vedetele” armamentului neconvențional.

Un subiect tabu

Dacă în România subiectul a fost mult timp unul tabu și de multe ori aruncat în derizoriu, publicații importante din SUA și Vestul Europei au abordat această temă. Este cazul The New York Times , care a scris despre provocarea ploilor pe termen scurt cu un obiectiv militar. De altfel, inclusiv în România este cunoscut faptul că o româncă, Ștefania Mărăcineanu, a provocat prima ploaie artificială în deșertul Sahara, încă din anii 30 ai secolului trecut, prin dispersarea de săruri radioactive în nori.

De atunci, tehnica a fost preluată și perfecționată de-a lungul a zeci de ani de către experții din domeniul militar din țări ca SUA, Rusia, China, Franța sau Israel. Potrivit The New York Times , armele astfel dezvoltate ar putea chiar să aibă posibilitatea de a modifica radical climatul anumitor zone şi de a provoca dezastre naturale, furtuni și uragane devastatoare.

Misterul vestitei „ciocănitori” sovietice

Tot ca parte a războiului hibrid există un război informațional, iar azi este bine cunoscut exemplul armatelor de troli și de hackeri ai Kremlinului, care urmăresc răspândirea propaganadei ruse în social media. Adeseori, această armă a dat rezultate prin modul în care a folosit inclusiv rețelele sociale.

Există însă și arme din umbră, învăluite în mister, a căror existență nu a fost dovedită pe deplin, dar care, spune generalul Cristian Barbu, ar putea fi cât se poate de reale. Un exemplu ar fi celebra „ciocănitoare sovietică”, precursoarea „trolilor” și arma prin care rușii ar fi încercat să influențeze societatea occidentală și să provoace tulburări sociale în Europa de Vest. Este vorba despre o armă extrem de sofisticată pentru acele timpuri (anii ‘70-’80). O astfel de instalație ar fi fost montată de sovietici chiar în Ucraina de azi, lângă Cernobîl, potrivit CNN.

„Nici azi nu avem toate informațiile în acest sens. Știu că aceste elemente au fost vizibile și despre care și noi la un moment dat discutam cu studenții ca posibile elemente ce pot fi urmărite în timp cu sau fără rezultate. Din câte știm noi, rezultatele niciodată nu au putut fi puse în evidență în mod concret, însă nici excluse”, spune generalul Barbu.

El explică modul în care ar fi funcționat această armă teribilă. „Principiul este unul care pare foarte simplu și care până una-alta a fost demonstrat că există. Haideți să pornim de la hipnoză, care s-a demonstrat că există. Noi trăim într-un mediu al undelor. Undele pot fi generate prin impulsuri electromagnetice, iar impulsurile acestea pot fi generate de mai multe surse, printre care și sursa biologică - creierul. Aceste unde pot fi captate. Ele sunt dimensionate prin amplitudine și prin frecvență. Se pare că anumite frecvențe și în pachet de amplitudine dirijată, acest pachet energetic poate influența prin interacțiune cu câmpul bio al unui alt subiect, al unei persoane”, explică generalul.

Pornind de la hipnoză, savanții americani, dar și cei ruși au încercat cu siguranță să dezvolte astfel de arme, care să interfereze cu psihicul dușmanului. Este și cazul misterioasei „ciocănitori sovietice”.

„Dacă pot să fac o hipnoză la distanță înseamnă că pot să transmit și anumite stări, anumite gânduri și să generez o anumită atitudine. Și ca să transmit energia mediumului înseamnă că trebuie să o preiau, să o amplific și să o transmit prin ceva, acel ceva fiind o antenă, prin care dirijez aceste impulsuri către cei care sunt ținta, exact ca la radio”, a adăugat generalul.

Totuși, el nu este convins de eficiența unei astfel de arme în acei ani, deși admite că aceasta nici nu poate fi exclusă.

„E clar că rușii au încercat să facă asta, cu «ciocănitoarea» sau cu alte arme similare, dar mi-e greu să cred că în acea perioadă, cu tehnologia de atunci, chiar puteau să aibă o influență hotărâtoare asupra populației din Londra sau din Paris, să zicem. Întrebarea e dacă azi, ei sau alții pot să o facă mai bine, dacă au devenit mai eficienți, iar asta e o întrebare la care cu greu se poate da un răspuns”, a mai spus generalul.

Ciocănitoarea nu e singura armă învăluită în mister. Tot fosta URSS ar fi inițiat două programe „Mercury” şi „Volcano”, care vizau dezvoltarea unei arme tectonice. Se presupune chiar că există arme capabile să provoace tsunami sau cutremure, iar faptul că armata americană a lucrat la astfel de proiecte încă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial e un fapt cunoscut. Project Seal, proiectul dezvoltat de armata SUA în colaborare cu cea a Noii Zeelande, a dus la rezultate importante încă de atunci.

„Sigur că se caută și astfel de combinații, astfel de arme. Suntem complet de acord că, începând cu faptul că un viitor candidat la președinție își aduce cu el o cravată mov până la ideea că într-un astfel de conflict, fie el hibrid, marele conducător de oști recurge și la astfel de surse. Nu cred că a fost vreodată de-a lungul timpului vreun mare conducător care să nu se aplece și asupra acestei laturi și să nu caute și altfel de arme decât cele clasice existente atunci”, mai spune generalul.

Războiul hibrid și inteligența artificială

Pe de altă parte, un astfel de război hibrid ar avea azi mai mult decât oricând suportul inteligenței artificiale, susține generalul Cristian Barbu. În același timp, inteligența artificială este folosită deja atunci când anumiți comandanți iau decizii de importanță majoră. Nu a fost însă și cazul rușilor, cel puțin nu în februarie 2022, când au invadat Ucraina, susține generalul.

„Eu sunt convins că dacă țineau cont de inteligența artificială, decizia lor ar fi fost cu totul alta și nu ar fi invadat Ucraina. Pentru că datele pe care le putea avea la dispoziție inteligența artificială și raționamentul pe care-l putea face, foarte aproape de raționamentul uman, dar și cu condiții pe care uneori din punct de vedere subiectiv sau emoțional omul le alterează, ei bine, inteligența artificială le-ar fi spus să nu invadeze Ucraina”, a încheiat generalul Barbu.