La trei luni de la începerea contraofensivei armatei ucrainene, forțele de ocupație ruse au reușit să-și mențină pozițiile în mare parte, după ce și-au îndreptat greșelile din trecut.

Ei au reconstruit unitățile care au suferit pierderi, le-au înlocuit cu altele noi și au trecut de la atacuri pe scară largă la apărarea liniilor frontului bine fortificate, arătând că, în ciuda pierderilor grele, Moscova este pregătită pentru un război lung care să scadă susținerea occidentală pentru Ucraina.

Apărarea relativ bine organizată marchează o revenire la vechea doctrină militară rusă și o abatere de la abordările din primele zile ale războiului, când Rusia și-a întins forțele într-un avans obositor în teritoriu pe care nu l-a putut ține. Și a trebuit să plătească un preț mare pentru asta, scrie Washington Post .

„Acesta este un exemplu de adaptare. Ei își folosesc experiența din acest război pentru a conduce forțele ucrainene într-o fundătură”, a declarat pentru publicație analistul militar rus Ian Mațeev, care reprezintă Fundația Anticorupție, fondată de opozantul Aleksei Navalnîi.

Anul trecut, armata rusă a suferit pierderi grele pe fondul unei ofensive haotice, unele unități au fost aproape complet distruse. Dar Rusia a reușit să-și revină, în ciuda semnelor de moral scăzut și dezordine în eșaloanele superioare ale conducerii militare, după revolta din iunie a mercenarilor Wagner. Unitățile epuizate au fost completate prin „mobilizare parțială”, în timpul căreia au fost chemați sute de mii de bărbați, precum și prin recrutare în închisori.

Ministerul Apărării al Marii Britanii a estimat în primăvară că Rusia ar putea trimite pe câmpul de luptă aproximativ același număr de trupe ca la începutul invaziei: aproximativ 200 de mii, repartizate în 70 de regimente și brigăzi de luptă, organizate în 5 „raioane administrative” care protejează prima linie .

Aproximativ jumătate din forțele ruse sunt concentrate în nord-est, după cum indică ultimele estimări ucrainene, adică departe de centrul contraofensivei. Teoria militară tradițională spune că armata care atacă are nevoie de cel puțin trei ori mai mulți soldați decât cea care se apără, pentru a reuși.

„Toată lumea folosește acest număr și toată lumea îl urăște. Dar într-o situație ca aceasta, cu o apărare pregătită, este nevoie de mai mult, de 3 la 1. Ar putea fi 6 la 1, 10 la 1”, a spus pușcașul marin în rezervă Mark Kanchian, care este acum expert în apărare la Centerul Strategic și Studii Internaționale.

Misiunea Districtului militar de vest

Pierderile rusești au fost distribuite inegal. Moscova a aruncat unele unități întregi în luptă, dar, în același timp, le-a păstrat pe altele. Districtul militar de vest al Rusiei, conceput ca avangarda ţării împotriva NATO, a suferit pierderi semnificative la începutul războiului.

Unități din acest district, inclusiv Armata 1 tancuri și Armata a 6-a de arme combinate, participă la ofensiva de pe Kupiansk, a declarat Karolina Hird, analist la Institutul pentru Studiul Războiului. Unitățile epuizate par să fi fost reconstruite prin recruți.

„Abia seamănă cu ceea ce au fost înainte”, a spus Hird, adăugând că Armata 1 tancuri de gardă s-a retras atât de repede anul trecut, încât a devenit „cel mai mare donator de tancuri al Forțelor Armate”.

Misiunea Districtului militar de Sud

Cu toate acestea, Districtul Militar de Sud al Rusiei, care și-a asumat sarcina principală de apărare a teritoriului ocupat din regiunea Zaporojie, era în rezervă la începutul invaziei ruse. Prin urmare, el a putut face față contraofensivei Ucrainei cu forțe proaspete, dar cu experiență.

„Acești soldați și-au petrecut luni de zile să sape, pregătindu-se pentru acest tip de operațiune defensivă”, a spus Hird.

Districtul Militar de Sud, care este responsabil în Rusia de teritoriul care se învecinează cu Ucraina și Georgia, a fost o „pepinieră” a inovației și a dat rezultate mai bune decât alte districte. Această evaluare a fost făcută de Charles Bartles, analist la Serviciul de Cercetare Militară Străină.

Rusia a trimis brigăzi de infanterie motorizată, aproximativ 8.000 de infanteriști, precum și arme grele precum tancuri și artilerie, pentru a-și proteja linia frontului în sud. Potrivit analiștilor open-source, apărarea rusă combină unități fără experiență formate din foști deținuți și mai multe unități de elită a forțelor speciale ruse.

Chiar și anul trecut, forțele ruse „încă au crezut că ar putea trece din nou la ofensivă și să preia o mare parte sau chiar toată Ucraina”, a spus Kanchian.

„Acum încearcă să păstreze ceea ce au capturat deja”, a adăugat expertul.

În Zaporojie, forțele de ocupație nu au obținut niciun succes în timpul anului. În schimb, au petrecut luni de zile construind fortificații pe mai multe niveluri. Această abordare este o întoarcere la gândirea militară tradițională a Rusiei, care implică concentrarea pe pregătirea operațiunilor defensive de teama unui atac din Occident.

„Pregătirea unor astfel de poziții defensive este ceva pe care comandanții îl înțeleg și îi bat la cap pe cadeți încă din primele zilele”, a spus Dara Massicot, analist militar la think tank-ul american Rand Corp.

Scopul liniilor defensive cu mai multe straturi ale Rusiei este de a încetini și epuiza forțele ucrainene. Chiar dacă vor sparge prima linie a frontului, vor trebui să se confrunte cu forțe proaspete rusești în a doua sau a treia linie.

Utilizarea intensivă de către Rusia a minelor terestre joacă un rol cheie în apărarea sa. Trupele ruse folosesc sistemul de mine Zemledeli, care împrăștie minele din rachete. Acest lucru permite umplerea rapidă a zonelor curățate. De asemenea, ocupanții ruși folosesc tranșee minate și stive de mine pentru a induce în eroare trupele ucrainene. Artileria rusă joacă, de asemenea, un rol important. Washington Post scrie că aceste forțe sunt capabile să identifice noi ținte și să lanseze atacuri în câteva minute.

Cu toate acestea, în timp ce armata rusă pare capabilă să pună la punct o apărare competentă, există semne că încă suferă de probleme serioase. Potrivit lui James Rand, analist militar la firma privată de informații Janes, Rusia organizează uneori atacuri la nivel de pluton, implicând doar 3 tancuri și câteva zeci de soldați. O astfel de strategie poate fi corectă, dar sugerează și o lipsă de resurse.

„Le lipsesc foarte mult vehiculele blindate de dislocare”, a spus Rand.

Grupul de informații Oryx, care monitorizează datele open source, a confirmat că Rusia a pierdut 2.296 de tancuri în acest război. Acesta este mai mult de jumătate din parcul pe care îl avea la începutul invaziei.

Strategia actuală a Rusiei se poate confrunta cu un nou val de provocări. Deși unități precum Armata 58 erau proaspete când a început contraofensiva, acestea sunt atacate de luni de zile, spune Massicot. Rusia pare „să macine unitățile până în punctul în care acestea încetează să fie pregătite pentru luptă”.

Luna trecută, comandantul rus al unității a declarat că a fost concediat pentru că a criticat o astfel de abordare sângeroasă. Moscova poate juca un joc de așteptare, mizând pe epuizarea forțelor ucrainene sau pe faptul că Occidentul își va pierde interesul. Unii oficiali ucraineni susțin însă că Rusia nu a renunțat la acapararea teritoriilor și că Kupiansk este doar începutul.

„Înțelegem clar că inamicul nu a renunțat la speranțele de a ocupa întreaga regiune”, a declarat pentru WP Oleg Sinegubov, șeful Administrației Regionale Harkov.