Contributors: În mod destul de surprinzător, pe 6 august, ucrainenii au lansat primul atac direct asupra teritoriului Rusiei. Este vorba despre o incursiune în regiunea Kursk, deschizând un front de luptă la nord de Harkov. A doua zi, miercuri, 7 august, militarii ucraineni au continuat să înainteze, avansând rapid, și au capturat până seara cel puțin 11 localități, potrivit raportului Institutului pentru Studiul Războiului. Ce se întâmplă? Cum a fost posibil ca, în nici două zile, ucrainenii să ocupe un teritoriu mai mare decât cel ocupat de ruși în urma luptelor din Donețk din ultimele luni?

Armand Goșu: E o eroare de planificare. Aici cred că „bloggerii” cu canalele Telegram „Z” apropiate de zona militară au dreptate când îi critică pe comandanți. La începutul lunii mai, Moscova a pompat trupe, arme și muniție în Harkov, apoi în Donețk, încercând să obțină succese militare, și a subțiat gruparea „Nord”, care a fost surprinsă nepregătită de o ofensivă militară ucraineană în regiunea Kursk ce nu se încadrează în tiparele operațiunilor de până acum. Despre pregătirea ofensivei ucrainene – spun unele canale Telegram „Z” –, spionajul rusesc a raportat cu două săptămâni înainte, dar șeful Marelui Stat Major, Gherasimov, n-a crezut, așa că le-a cerut subordonaților să nu se panicheze.

Până în dimineața de 6 august, atacarea teritoriului Rusiei dăduse impresia unui tabu pentru armata ucraineană. Planificarea Statului Major General de la Moscova pare că s-a bazat pe această idee.

Și încă ceva. Cred că Moscova s-a cam grăbit cu șampania. Și a luat decizii militare pornind de la minciunile propriei propagande. Televiziunile rusești, presa scrisă tot repetă de două luni încoace că trupele ucrainene sunt lipsite de voință, că militarii abia așteaptă să se predea, că mai toată populația cere negocieri de pace și ar fi dispusă la concesii.

Și, în această atmosferă semi-euforică, a picat ca un trăsnet vestea incursiunii militare în zona de frontieră din regiunea Kursk.

Contributors: Au mai fost astfel de incursiuni ale ucrainenilor, ele durau câteva zile, dar rezultatele pentru desfășurarea războiului nu erau semnificative...

Armand Goșu: De data asta este altceva. Însă nu mă grăbesc să trag concluzii. Ofensiva este în plină desfășurare. Acum, noutatea este dată de faptul că incursiunea este realizată de trupele regulate ucrainene, militari din brigăzile 22 Mecanizată și 82 Aeropurtată de Asalt, adică de militari experimentați, care au lupte grele la activ. Nu mai sunt unități de voluntari ruși subordonate GUR, serviciul secret al armatei ucrainene. În 2023, au avut loc două astfel de atacuri, cu un rol mai degrabă propagandistic și diversionist. Corpul de voluntari ruși a atacat în regiunea Belgorod, a filmat operațiunea, a distribuit pe social media fotografii. Informațiile veneau în primul rând dinspre voluntarii ruși care luptau împotriva lui Putin. Numărul lor era destul de mic; în jur de 300-400 participau la astfel de incursiuni. Acum e vorba de trupe regulate ucrainene, mai bine antrenate, care acționează mult mai eficient în teatrul de operații. Un canal Telegram „Z”, Rîbar – se traduce prin Pescarul –, susținea că ar fi 400 de soldați ucraineni implicați în acest raid. Alt canal „Z”, Arhanghelul Spețnaz, vorbește de 800 de ucraineni. Ministerul rus al Apărării a afirmat într-un comunicat că până la 300 de militari ucraineni, sprijiniți de 11 tancuri și 20 de blindate, au atacat frontiera Rusiei. Comunicatul oficial din 6 august mai spune că aproape toate vehiculele au fost distruse, iar trupele ucrainene s-au retras după ce au suferit pierderi grele. Peste câteva ore, ministerul a corectat comunicatul și a scos propoziția referitoare la retragere. A doua zi, miercuri, 7 august, Ministerul rus al Apărării a revenit cu un alt comunicat, în care spunea că au omorât aproape 300 de ucraineni și au distrus 50 de blindate… Inițial au spus că sunt 20, între timp, numărul a ajuns la 50, și toate distruse. Misterele comunicatelor rusești.

Contributors: Sunt și imagini cu luptele care au avut loc, care au circulat în ultimele zile. Ce concluzii puteți trage analizându-le?

Armand Goșu: În imaginile filmate din dronă, numărul militarilor ucraineni este mai mic, probabil sub 300 de oameni. Asta în prima zi. Pentru că vineri, 9 august, oficialii ruși vorbesc de cel puțin 1.000 de militari ucraineni, în timp ce presa internațională scrie că prin breșa creată ar fi intrat în ultimele 72 de ore 10.000 de militari ucraineni.

Contributors: De unde acești militari? În condițiile în care rușii atacă pe toată linia frontului.

Armand Goșu: Deocamdată, Kievul păstrează o totală discreție asupra acestei operațiuni, dar la finalul ei o să aflăm detaliile. Important e că știm de câteva brigăzi care participă la atacul din regiunea Kursk, pentru că se văd însemnele lor în fotografii.

Și mai este un detaliu pe care nu l-am văzut discutat public. Acum câteva săptămâni, trupele lui Lukașenko s-au îndepărtat de frontiera cu Ucraina. Nu știu dacă a fost rezultatul unui aranjament, dacă s-a negociat ceva sau doar s-au înțeles din priviri Kievul și Minskul. Se pare că – dacă informațiile unor analiști militari ucraineni care comentează la posturile de radio pe care le ascult sunt corecte – Ucraina a relocat circa 50.000 de militari care păziseră mai înainte granița cu Belarusul. Poate că unii dintre ei participă și la ofensiva din regiunea Kursk. Vorbim de unități antrenate, nu de cei recent mobilizați, care încă n-au încheiat perioada de pregătire și n-au experiența luptelor.

În prima zi, au mai circulat fotografii cu un elicopter rusesc doborât și cu două tancuri distruse la intrarea în Sudja. Ca să străpungi două linii de apărare și să ocupi în trei zile aproape 400 de kilometri pătrați e o performanță. M-ați putea contrazice spunând că linia de apărare construită de guvernatorul de Kursk este ciuruită de corupție, iar unitățile de recruți și grăniceri înarmați precar și lipsiți de antrenament nu puteau ține piept trupelor ucrainene, mult mai experimentate. Nu uitați însă că trupele de grăniceri sunt ale FSB, sunt destul de bine antrenate, iar în zona respectivă sunt și unități ale armatei cecene, celebrul batalion „Ahmat”, care nu s-a remarcat neapărat prin vitejie, dar care este foarte bine înarmat și echipat. Joi seara am aflat că Moscova ar fi decis să trimită unitatea specială „Alfa”, care împrăștie demonstrațiile de protest și bate lumea în marile orașe, dar care nu e nici echipată și nici antrenată pentru astfel de lupte. Mai rămâne să aducă din Mali unitatea de mercenari Wagner ca să respingă incursiunea trupelor ucrainene.

Contributors: În același timp, îmi povesteați ieri că presa rusă a relatat despre victime civile, despre o femeie însărcinată ucisă pe când fugea dintr-un oraș de graniță, spuneați de reacția nervoasă a purtătoarei de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova, care cerea comunității internaționale să sancționeze Ucraina, apoi despre o ședință la Kremlin cu un Putin nervos acuzând Ucraina de „provocare gravă”. Acest atac, redus ca anvergură, ar putea cumva să destabilizeze Rusia?

Armand Goșu: Să vedem cum se termină această incursiune și apoi o să inventariem consecințele ei. Sunt pierderi de vieți omenești, vorbim de cinci morți în primele trei zile, printre care și această tânără femeie. Comunicatele mai vorbesc de alți 30 de răniți printre civili. Dar nu uitați că localitățile ucrainene din zona frontierei sunt bombardate zilnic de ruși, sunt omorâți oameni, iar din decembrie încoace și satele, și orașele rusești din zona de frontieră, mai ales din regiunea Belgorod, sunt lovite de ucraineni cu drone sau proiectile de artilerie, rezultând victime umane și acolo.

Sunt câteva lucruri de subliniat: această operațiune din regiunea Kursk confirmă incapacitatea armatei ruse de a-și proteja populația civilă. Am văzut mărturii video care arată că autoritățile nu fac nimic pentru salvarea populației, nu organizează evacuarea civililor. Sunt oameni care încearcă disperați să-și scoată din Sudja părinții sau alte rude și nu reușesc. În Sudja au avut loc lupte grele în ultimele trei zile.

Alt detaliu important: șeful armatei ucrainene, generalul Sîrski, reinventează războiul de manevră și factorul-surpriză. De la ofensiva care a dus la eliberarea unei mari părți din regiunea Harkov, în septembrie 2022, condusă de același general Sîrski, și până la incursiunea de zilele acestea din regiunea Kursk, războiul se transformase într-unul de poziții. În care Rusia, cu resursele sale mult mai mari, încearcă să strivească Ucraina, să sugrume dorința de libertate a acestui popor.

Oricum, această incursiune realizată cu mijloace umane și tehnice reduse este o lovitură care va afecta moralul armatei, populației, dar și elitei rusești. Nu vor fi uitate ușor imaginile cu zeci de soldați ruși care se predau în scene ce amintesc de Primul Război Mondial. Nu a trecut neobservat faptul că, după trei zile, generalii ruși nu reușesc să adune trupe pentru a arunca peste graniță o mână de oameni cu câteva mașini blindate. Noi toți nu vom uita repede fața verde de furie a lui Putin, care, înconjurat de Șoigu, Bortnikov, Belousov, ascultă neîncrezător promisiunile generalului Gherasimov, făcute de pe un ecran mare, care domina încăperea.

În această dimineață [8 august – n.editor] a fost publicat un alt comunicat al armatei ruse care afirmă că unitățile Ministerului Apărării și ale FSB au reușit să oprească ofensiva ucraineană. Care ofensivă? Luptele au avut loc în jurul localității Sudja și în interiorul ei, n-am văzut probe că ucrainenii vor să avanseze în teritoriul Rusiei cu 300 de oameni și câteva zeci de blindate.

Mai este ceva important. Prin Sudja trece gazul rusesc spre Vest, este acolo o stație de măsurare, iar zilnic se pompează spre Ucraina 40 de milioane de metricubi.Pe cifrele pe care le-am văzut astăzi, gazul continuă să treacă nestingherit, deși un corespondent „Z” scria că ucrainenii ar fi ocupat stația.

Contributors: Atunci, care a fost miza acestei operațiuni?

Armand Goșu: Nu mi-e foarte clar nici mie. Deocamdată, văd că ucrainenii, cu un număr relativ redus de militari, din unități mecanizate, bine susținuți din aer, reușesc să schimbe nu doar agenda publică, ci și dinamica războiului. Nu se mai vorbește despre victoriile mărunte, dar constante ale rușilor din Donețk, nici despre ultimatumurile pe care Putin i le transmite lui Zelenski, sub formă de condiții de pace, ci de faptul că ucrainenii au ocupat în trei zile un teritoriu mai mare decât au reușit rușii să ocupe în Donbass în cinci luni sau în luna mai, în Harkov, cu ocazia ofensivei de acolo. Această incursiune se va încheia, poate, cu respingerea trupelor ucrainene. Sau poate că ucrainenii vor reuși să consolideze poziții de pe care să se apere cu succes și să rămână în regiunea Kursk încă mult timp de acum încolo. Oricum ar fi, cred că episodul invadării regiunii Kursk va obliga armata rusă să-și schimbe planurile de operațiuni și să redistribuie unitățile pe linia lungă a frontului. Dacă rușii vor dori să forțeze victorii în această toamnă și să ocupe noi teritorii, Putin va trebui să mai facă o mobilizare parțială, pentru că simpla creștere a sumei de bani plătite voluntarilor nu mai este suficient de atractivă, iar armata rusă este tot mai vizibil în criză de oameni, din cauza pierderilor mari pe care le înregistrează. Or, o mobilizare, oricât de diluată ar fi aceasta, este un risc pentru regim. Iar lui Putin nu-i place să riște.

Contributors: Am citit că acest atac din regiunea Kursk i-ar obliga pe ruși să retragă unități din Donbass și să le trimită în nord pentru a-i respinge pe ucraineni, slăbind astfel ofensiva din Donețk.

Armand Goșu: Deși poate părea o explicație logică, este doar o speculație pe care am citit-o și eu în presa internațională. După trei zile, nu am nicio informație că unități din Donețk ar fi fost relocate în nord. Din punctul de vedere al efectivelor, nici situația acestor mari unități din Donbass nu este prea bună. Avansează foarte puțin în realitate, vorbim de zeci de metri pe zi, cu pierderi foarte mari.

A mai circulat altă explicație, de astă dată din partea unor comentatori ucraineni. Anume că atacul din regiunea Kursk a fost unul preventiv și că obiectivul era acela de a evita acumularea de trupe și tehnică militară pe partea rusească care să declanșeze la sfârșitul verii o ofensivă spre Sumî, cum s-a petrecut la începutul lunii mai, în direcția Harkov.

Nici în susținerea acestei teze nu am probe. Faptul că rușii nu reușesc să încropească o forță capabilă să-i respingă pe ucraineni peste graniță mai degrabă infirmă această idee. Pe hârtie sau la televizor, rușii pot inventa multe, au un PR foarte gălăgios. Însă mulți oameni cad în plasa propagandei lor.

Pentru Moscova, Donbass rămâne zonă prioritară, pariul lui Putin este să ocupe până în toamnă, la alegerile din SUA, teritoriul celor patru regiuni pe care le-a declarat anexate în septembrie 2022. Ceea ce în ritmul în care înaintează și cu pierderile de acum este un obiectiv imposibil de realizat pentru armata rusă. Lupte sunt pe toată linia frontului, dar – în acest moment – direcția principală este Pokrovsk, în ofensiva continuată după Avdiivka, ocupată de ruși în primăvară. Majoritatea analiștilor militari serioși spun că Rusia mai are resurse pentru cel mult două luni, înainte ca ofensiva din vara 2024 să-și epuizeze capacitățile tehnice, materiale și umane.

Contributors: Deci, problema rămâne, iar Rusia înregistrează pierderi prea mari. Duce asta la epuizarea resurselor lor?

Armand Goșu: Exact. Toată ofensiva în direcția Pokrovsk din vara 2024 s-a executat cu atacuri mecanizate, care au dus la mari pierderi de vehicule blindate, pe sectoare mici ale frontului. Chiar dacă armata rusă are resurse mult mai mari, ele nu sunt nelimitate. Iar în legătură cu costurile resursei umane, plățile făcute soldaților care luptă, răniților și familiilor celor uciși reprezintă peste 1,5 % din PIB-ul Federației Ruse. Sunt analize publicate pe acest subiect, sunt informații publice, totul e pe surse deschise. Cele mai recente anunțuri de recrutare pe care le-am văzut anunță salarii de invidiat. E vorba, dacă nu greșesc, de sume între 2.700 și 3.300 de dolari pentru comandanții de unități. Dacă nu ar oferi salarii atât de mari, Putin ar rămâne în câteva luni fără soldați și ar trebui să decreteze mobilizarea generală, ceea ce reprezintă un risc politic major.

În afară de regiunea Kursk, unde asistăm la această incursiune ucraineană, rușii sunt în ofensivă pe toată linia frontului. Au stabilizat frontul în zona Harkov, iar acum au revenit în ofensivă, cu atacuri de artilerie în direcția Vovceansk. Analiștii militari afirmă că aici ar fi masați circa 75.000 de soldați ruși, de la diverse arme. În Lugansk, continuă ofensiva rusească, însă fără niciun rezultat. Efortul principal pare orientat în Donețk, unde armata rusă a înregistrat și cele mai mari progrese. Când spun mari, mă refer la un avans de câțiva zeci de kilometri, poate o sută. În ultimele zile, n-am observat ca rușii să mai înainteze în direcția Pokrovsk. Pe acest segment de front, noutatea pare să fie faptul că rușii nu mai au blindate, așa că atacă pe motociclete sau pe jos, în grupuri de câteva zeci de oameni, până într-o sută, încercând să se apropie de pozițiile ucrainene. Și în sud, în regiunile Zaporojie și Herson, rușii au încercat mici operațiuni ofensive, însă fără vreun succes.

Avantajul tehnologic al Ucrainei este destul de evident. De fapt, aceasta este singura șansă a Ucrainei de a rezista în fața asaltului Rusiei. Iar acest avantaj tehnologic nu provine doar din suportul occidental, ci și din realizări tehnice proprii, cum e cazul unor noi generații de drone. Însă marea problemă a ucrainenilor este lipsa de personal militar, din cauza recrutării foarte târzii, și întârzierea cu care ajung în prima linie muniția și tehnica militară trimise de americani. La acestea se adaugă atacurile aeriene, cele cu rachete balistice și de croazieră, ce continuă să facă ravagii în orașele ucrainene care suferă de deficit de apărare antiaeriană.

Contributors: A crescut numărul ucrainenilor care sunt în favoarea negocierilor cu Rusia, conform sondajelor. În același timp, 66% dintre cei intervievați au declarat că Ucraina trebuie să-și recupereze toate teritoriile, inclusiv Crimeea. Iar 75% resping ideea renunțării la aspirațiile de integrare în NATO și UE, în cadrul unui acord de pace cu Rusia. Președintele Zelenski vorbește în continuare despre refacerea integrității teritoriale a Ucrainei, dar – adaugă pentru prima dată – acest lucru nu trebuie făcut doar pe calea armelor, sugerând că diplomația trebuie să joace un rol mai important. De partea cealaltă, Rusia nu vrea să renunțe la cele patru regiuni anexate plus Crimeea. În același timp, și rușii, și ucrainenii au obosit de război, la fel și occidentalii poate că au obosit și ei să tot vadă la televizor știri cu războiul din Ucraina. Serios vorbind, e o situație de blocaj. Cum se va ieși din ea?

Armand Goșu: Sunt mai multe scenarii, în fond, niciunul nu este cu totul nou, se vorbește despre ele de cel puțin doi ani. În următoarele luni, ceva detalii se vor mai lămuri. Alegerile americane au un rol important de jucat în această ecuație. De ce? Pentru că marea speranță a lui Putin este să obțină un nou aranjament de securitate globală, de tip Ialta-Potsdam, negociind cu americanii, un fel de marea împărțeală a lumii. Ar trebui să-i spună cineva că așa ceva nu se va întâmpla. Pentru că depinde de revenirea lui Trump la Casa Albă. Pentru că agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei este un război regional, nu unul global. În urma unui astfel de război, aranjamentele care visează situația postbelică sunt regionale, nu globale. SUA ar putea face un aranjament global… cu China, dar nu cu Rusia. Pentru că – și asta e cel mai important lucru – epoca aranjamentelor de tip Congresul de la Viena sau Teheran, Ialta, Potsdam etc. a apus. Astea țin de un fel de diplomație de secol XIX, care e depășită.

Contributors: Această ofensivă din Kursk creează Ucrainei o poziție favorabilă la viitoarele negocieri de pace?

Armand Goșu: Să nu ne grăbim. Să vedem cum se va încheia această ofensivă. Mi se pare că are un potențial foarte interesant, depinde de ce se va întâmpla în următoarele câteva zile. Nu mă aștept la negocieri serioase până la alegerile din SUA. Putin încă mai speră că Trump va arunca America în prăpastia războiului civil, iar o țară în haos nu va mai putea ajuta eficient Ucraina ca să reziste în fața invaziei rusești. Dacă această ofensivă din regiunea Kursk nu va fi respinsă în câteva zile, iar trupele rusești nu-și vor elibera teritoriul, prevăd posibilitatea unei crize care să afecteze stabilitatea regimului.

Contributors: Vă gândiți la prăbușirea Rusiei, dezintegrarea ei? S-a tot pus întrebarea asta. Va supraviețui regimul Putin unei înfrângeri militare? Care ar fi cel mai bun scenariu pentru Ucraina, pentru România, pentru Republica Moldova?

Armand Goșu: Varianta ideală este ca Rusia să fie înfrântă. Dar asta nu înseamnă că regimul Putin se va prăbuși. Înfrângerea în acest război este o condiție necesară, care însă nu garantează schimbarea regimului. Pe când o victorie în război ar consolida regimul Putin. O înfrângere a Rusiei în campania din 2023 ar fi crescut șansele opoziției de a-l răsturna pe Putin de la putere.

Înfrângerea militară conduce de obicei în Rusia la reforme și la schimbare de regim. Asta s-a întâmplat în 1905, când, după înfrângerea în războiul cu Japonia, Nicolae al II-lea a promulgat Proclamația din Octombrie. 80 de ani mai târziu, înfrângerea din Afganistan a condus la reformele lui Gorbaciov. Înfrângerile nu asigură deci sfârșitul regimului, dar îl slăbesc serios. Destul de rar liderii învinși rămân la putere. Mai ales în cazul liderilor autoritari, cum e cazul lui Putin, costurile politice sunt mai mari în cazul pierderii războiului. Înfrângerea este mult mai costisitoare pentru autocrați.

Pentru liderii democrați, victoria, înfrângerea, armistițiul care îngheață războiul nu cresc riscul pierderii funcției. Asta e frumusețea democrației.

În cazul regimurilor autoritare unde există instituții care facilitează coordonarea dintre elite, cum e cazul Rusiei lui Putin, liderul este vulnerabil, pentru că elitele – care sunt sensibile la rezultatul războiului – se pot pune de acord și organiza îndepărtarea liderului. În țările cu instituții slabe, cum e cazul Belarusului, liderii autoritari nu sunt atât de afectați de rezultatul războiului.

Doar o înfrângere în război, care să ducă la schimbarea regimului Putin, poate fi așadar scenariul pozitiv pentru țări ca România, Ucraina, Moldova, Țările Baltice. Și asta cu condiția ca după prăbușirea regimului să înceapă procesul de democratizare a Rusiei.

Contributors: Sau poate a ce mai rămâne din Rusia în urma dezintegrării ei.

Armand Goșu: Cred că ar fi o eroare să susținem dezintegrarea Rusiei. Sigur, în Polonia, la baltici sau în Ucraina am tot auzit că cea mai bună soluție ar fi dezintegrarea, după care va rezulta un fel de Moscovie, înconjurată de diverse construcții etno-naționale. Mi se pare un scenariu de coșmar, care va genera un val uriaș de naționalism rusesc, ce va duce la epurări în masă, războaie civile, izbucnirea periodică de crize ale imperialismului rusesc.

Separatismul și dezintegrarea vor împiedica democratizarea Rusiei. Iar democratizarea Rusiei și reintegrarea ei în lumea civilizată mi se par cel mai important proiect al Europei de Est pentru următoarele decenii. – Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro