Kievul a primit anul trecut o armă simplă, dar extrem de eficientă pentru a se apăra în fața agresiunii ruse: tunul antiaerian Gepard, relatează Insider.

Gepard, a armă antiaeriană care dispune de două tunuri automate a fost prima armă grea pe care Germania a decis să o livreze Kievului. A fost folosită cu mare succes pe câmpul de luptă, dar are un neajuns important: disponibilitatea scăzută a muniției. Invocând statutul său de neutralitate, țara producătoare, Elveția, refuză să vândă sau să permită reexportul cartușelor de către țări terțe.

Deși are o vechime de aproape 50 de ani, tunul Gepard are un rol foarte important în rețeaua de arme antiaeriene ale Ucrainei: doboară dronele care zboară la altitudine mică, dar și rachetele; deosebit de periculoase, acestea sunt totuși prea numeroase și ieftine pentru a justifica folosirea continuă a rachetelor sofisticate sol-aer împotriva lor.

Performanța Gepard-urilor în Ucraina este o dovadă a relevanței acestor sisteme antiaeriene simple și mobile pe câmpul de luptă din secolul XXI.

Intrate în serviciu în anii `70, sunt construite pe sașiul tancurilor Leopard 1, au o viteză maximă de 40 mph și o rază de acțiune de aproape 550 km.

Principala sa dotare sunt două tunuri automate Oerlikon GDF de 35mm amplasate de fiecare parte a turelei sale, de către 320 cartușe fiecare, și care sunt compatibile cu mai multe tipuri de muniții, între care Armor Piercing Discarding Sabot Tracer, High Explosive Incendiary Tracer și Advanced Hit Efficiency and Destruction. Tunurile Gepard pot lovi ținte la o distanță maximă de 6000 de metri.

Gepard are și radare ce pot detecta și urmări ținte aflate la circa 15 km.

Cu un echipaj format din trei persoane - un comandant, un șofer și un mitralior - Gepard a fost conceput pentru a contracara elicopterele de luptă sovietice blindate și puternic înarmate. Setul său de ținte a fost extins în cele din urmă pentru a doborî dronele ce zboară la altitudine mică și rachetele.

Compania germană Krauss-Maffei Wegmann a construit 570 de Gepard-uri între 1963 și 1980 - 420 pentru armata germană, 95 pentru armata olandeză și 55 pentru armata belgiană. Olanda și Belgia și-au retras Gepard-urile în jurul anului 2006, urmate de Germania în 2010. De atunci, Brazilia, Iordania, Qatar și România au achiziționat un număr de tunuri antiaeriene Gepard scoase din uz.

Succesul tunului antiaerian german în Ucraina

După ce a primit critici din cauza reticenței sale de a trimite armament greu în Ucraina, în aprilie 2022 guvernul german s-a decis să livreze 50 de Gepard-uri Ucrainei. Primele trei au sosit în iulie și alte 27 au ajuns până la finele anului.

Până în luna martie, 34 de astfel de tunuri au fost trimise Ucrainei, și există planuri de a mai fi livrate cel puțin trei.

Gepard-urile au ajuns foarte repede pe linia frontului și s-au dovedit deosebit de eficiente împotriva rachetelor de croazieră și a dronelor, dar în special a celor furnizate Rusiei de către Iran (Shahed-131 și 136, lansate în atacurile asupra infrastructurii energetice).

Militarii ucraineni au avut aceste reușite în pofida faptului că au avut parte de doar două luni de pregătire, în raport cu instruirea standard german de 18 luni. De pildă, un echipaj desfășurat lângă Odessa ar fi doborât 10 de drone Shahed și două rachete de croazieră într-o singură zi.

Gepard-urile umplu un gol important în rețeaua de apărare aeriană a Ucrainei, ce are în compoziție arme cu rază lungă de acțiune precum bateriile de rachete sol-aer S-300 și Buk din epoca sovietică, dar și sisteme de fabricație occidentală precum NASAMS și MIM-104 Patriot, recent sosit în Ucraina.

Rachetele lansate de aceste sisteme sunt mai avansate, dar sunt și mult mai scumpe și totodată puține la număr. Totuși, constituie principala capacitate de apărare a Ucrainei împotriva avioanelor de vânătoare și bombardierelor rapide ale Rusiei, iar forțele ucrainene nu își pot permite să le folosească împotriva fiecărei drone și rachete de croazieră în parte. Dimpotrivă, Gepard-urile sunt concepute pentru a distruge ținte care zboară la joasă înălțime, iar operarea lor nu este chiar atât de costisitoare.

Un sistem de apărare integrat

De altfel, aceste arme au funcționat în tandem - rachetele sol-aer obligă avioanele și rachetele de croazieră rusești să zboare la altitudine mai mică, permițând Gepard-urilor și trupelor ucrainene înarmate cu rachete de umăr să le doboare. Astfel, Ucraina a creat un sistem integrat de apărare aeriană care a primit laude din partea oficialilor militari americani.

Proiectilele de 35 mm ale tunului antiaerian Gepard, care explodează în apropierea țintelor și umplu atmosfera cu schije, sunt deosebit de utile pentru misiunea de apărare a Kievului, dar accesul la această muniție poate fi un factor limitativ.

Singura țară care produce acest tip de muniție pentru Gepard este Elveția, iar aceasta refuză reexportul deoarece este o țară neutră.

În consecință, Ucraina nu a putut cumpăra mai multă muniție de la elvețieni, iar Germania nu a putut trimite mai multă muniție din stocurile sale. Încercările de a achiziționa muniție din alte țări au eșuat din motive politice și tehnice.

Gepard-urile „bat măr dronele”, aprecia în februarie la un eveniment Mark Montgomery, un amiral în retragere al Marinei SUA, în prezent director senior al Centrului pentru inovație cibernetică și tehnologică.

„Le doboară. Se descurcă fantastic împotriva lor, dar rămân fără muniție”, a adăugat Montgomery.

În februarie, ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, anunța că firma germană Rheinmetall va relua producția de muniție pentru Gepard, urmând să livreze Ucrainei două loturi de cartușe de 35 mm: 150.000 de cartușe APDS-T, care vor sosi în această vară, respectiv 150.000 de cartușe HEI-T care vor fi livrate în 2024.

Cu toate acestea, nevoia Ucrainei de muniție pentru Gepard ar putea să crească și mai mult. Documente ale serviciilor de informații americane datând din februarie - din cele scurse recent pe internet - conțin evaluări potrivit cărora principalele rachete sol-aer ale Ucrainei ar putea fi consumate încă din luna mai, ceea ce înseamnă că va fi nevoie cu atât mai mult de Gepard.

SPAAG-urile, la mare căutare

Performanța tunului Gepard în Ucraina a demonstrat utilitatea sa unui public larg, dar multe armate au în dotare tunuri antiaeriene autopropulsate (SPAAG).

Rusia are trei în serviciu: 2K22 Tunguska, Panțir S-1 și vechiul ZSU-23-4 Șilka. China are două modele, unul mai vechi, Type 95, și noul Type 09. Armele antiaeriene Leopard 2 Marksman (Finlanda), Type 87 (Japonia) și KORKUT (Turcia) folosesc toate tunuri Oerlikon.

Armata SUA și-a retras ultimul SPAAG dedicat, M163 VADS, în 1994. De atunci, aceasta s-a bazat în întregime pe baterii precum Avenger (care folosește rachete Stinger), Patriot și sistemul Terminal High Altitude Area Defense (THAAD).

Armata americană a găsit între timp o soluție provizorie pentru apărarea aeriană cu rază scurtă de acțiune, și anume sistemul M-SHORAD (Maneuver-Short Range Air Defense system). Bazat pe vehiculul blindat Stryker, M-SHORAD este înarmat cu patru rachete Stinger, două rachete AGM-114L Hellfire și un tun automat M230 de 30 mm.

Soldații americani din Europa au fost primii care au primit M-SHORAD în aprilie 2021.