Odată o forță de temut, Flota rusă de la Marea Neagră a ajuns să ocupe un rol secundar după ce a fost serios avariată de atacurile ucrainene, relatează Politico.

Când Rusia a declanșat invazia pe sacră largă, Flota Mării Negre din Peninsula Crimeea a fost în centrul acțiunii lansând rachete de croazieră Kalibr asupra unor ținte aflate adânc în teritoriul ucrainean, blocând accesul la porturi și amenințând cu debarcarea amfibie la Odesa.

Situația s-a schimbat fundamental de atunci, ucrainenii reușind să ia inițiativa și să riposteze cu lovituri de rachete și atacuri neașteptate în urma cărora armata rusă și-a pierdut nava-amiral Moscova și jumătate din aviația Flotei Mării Negre.

Deși Flota Mării Negre era o forță redutabilă care a ținut inițial piept micii capacități navale ucrainene, adevărata fala a Marinei ruse este Flota Nordului din Severomorsk, cea mai mare și modernă forță maritimă a Kremlinului, folosită pentru pregătirea invaziei.

Rolul flotei Mării Negre avea însă rolul principal împotriva forțelor ucrainene - ce ar fi avut posibilitatea de asalt dinspre sud - în timp ce trebuia să apere și Crimeea ocupată. Totuși, cu toate că Flota mai lansează ocazional rachete de pe submarine nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor de la începutul războiului, și s-a retras în bună măsură într-o poziție defensivă, fie în port, fie departe de coastele ucrainene.

Probleme mari pentru Flota rusă de la Marea Neagră

Din primăvară încoace, problemele pentru Flota rusă de la Marea Neagră s-au acumulat – cauzele fiind comanda deficitară, echipamentele învechite și aroganța rușilor privind forța lor considerabilă, și de care ucrainenii n-au ratat ocazia să profite.

Până la urmă Kremlinul n-a mai putut trece cu vederea șirul de dezastre militare și l-a demis pe comandantul Flotei, amiralul Igor Osipov.

Ucrainenii au opus o rezistență feroce și, mai mult decât atât, s-au folosit de arme mobile – fie rachete de fabricație proprie Neptun, fie donate precum Harpoon – pentru a scufunda alături de Moskva, nave de aprovizionare, forțând armata Moscovei să iasă din bătaia lor, dar și din luptă.

Oleksandr Turcinov, fost președinte interimar al Ucrainei, fost secretar al Consiliului National de apărare și securitate, inițiatorul proiectului Neptun a dezvăluit pentru Politico că el și Oleg Korostilev - directorul departamentului de design de la Luch, producătorul de componente pentru arme care a lucrat la dezvoltarea rachetei – s-au felicitat reciproc pentru rezultat.

Cum au slăbit atacurile ucrainene forța navală a Rusiei din Crimeea

Înainte să scufunde Moskva, rachetele Neptun loviseră în aprilie fregata rusă Amiralul Essen - atunci însă una dintre rachete a fost interceptată. Asupra navei-amiral a Flotei Mării Negre forțele ucrainene au lansat două rachete simultan, astfel că apărarea rusă n-a mai fost eficientă.

Impact asupra Flotei Mării Negre l-au avut și cele două luni de lupte pentru Insula Șerpilor în urma cărora armata rusă a pierdut mai multe vase de debarcare și transport și i-au fost scoase din joc un număr de sisteme moderne de apărare aeriană și radar. Asta a pus practic capăt dominației aeriene și maritime ruse, restabilind controlul asupra unei fâșii de pământ importante strategic.

Acea bătălie pierdută pentru Insula Șerpilor a arătat că Flota Mării Negre nu a avut răspuns la atacurile ucrainene, în timp ce abandonarea insulei a lăsat restul flotei vulnerabilă la alte lovituri.

„Pierderile suferite de navele amfibii rusești sunt, fără îndoială, mai importante decât Moscova”, a spus Rob Lee, cercetător la Institutul de Cercetare în Politică Externă, care monitorizează armatele Rusiei și Ucrainei. Pierderile navale împiedică abilitatea Rusiei de a muta trupe și echipamente în jurul Crimeei, făcându-i pe ruși reticenți să folosească navele moderne de debarcare pe care le-a transferat din flotele nordice și baltice chiar înainte de război.

O flotă redutabilă împinsă în defensivă

Reticența de a-și folosi navele ca forță de luptă înseamnă că flota a devenit practic neputincioasă, declarat pentru POLITICO un oficial din cadrul Departamentului american al Apărării.

Un diplomat occidental a fost de acord cu această evaluare, declarând pentru Politico: „Flota rusă de la Marea Neagră este deteriorată și mai este folosită doar ca forță de apărare și pentru lovituri ocazionale de rachete de croazieră”. Menținerea pe mare a flotei „limitează sever opțiunile de campanie ale Rusiei” în sudul Ucrainei. Flota în sine - formată din corvete și fregate mici încărcate cu rachete, ambarcațiuni de aterizare și șase submarine – are încă mai bine de 30 de nave pe mare sau în port, dar eficacitatea și capacitatea lor de manevră au fost serios îngreunate, mai ales după ce au fost eliminate apărarea antiaeriană a Moskvei și ecranarea radar furnizată de Insula Șerpilor.

Astfel, odată cu Insula Șerpilor, rușilor le-au fost diminuate și mai mult „capacitățile tactice”

Flota Mării Negre a pierdut și jumătate din regimentul si de aviație lovit de atacuri presupus ucrainene asupra aerodromului Saki din Crimeea. Apoi a fost atacat cartierul general al Flotei din Sevastapol.