”Și eu mi-am pus problema că dîrele albe din urma avioanelor ar fi fum de motor. Poate că am și crezut, pînă am filmat o astfel de aeronavă, aflată în zbor, care brusc n-a mai emis “fum” de “motor”, ba chiar și-a continuat drumul drept, cam jumătate de cer, pînă cînd, ca la un semn, a început iar să împroaște o dîră groasă și lătăreață, ca o pîclă.

Deci nu era “fum de motor”, ci cu totul altceva. Ce? Nu știu. Apoi, am observat că astfel de dîre apar NUMAI deasupra aglomerărilor urbane, deasupra pîrtiilor de ski sau deasupra litoralului, niciodată între două stațiuni montane sau în largul mării. Și am presupus, iar, că ar fi fost o risipă nejustificată de substanțe, care au un scop precis, și care nu își îndeplinesc misiunea decît sprayate deasupra locațiilor populate de oameni, dinainte știute si targetate.

Apoi, am observat că dintre toți prietenii mei, care au ieșit, într-o iarnă, mai demult, pe pîrtie, la ski, și au inspirat “aer curat de munte”, într-o zi cu brazde nesfîrșite pe cer, numai eu, care am rămas în camera de hotel, să citesc, nu m-am îmbolnăvit de “enteroviroză”, cu stări febrile, de greață, cu vomă, dureri de cap și de stomac. Si nici n-am “luat” de la ei, in ciuda nedistanțării sociale pe care mi-am asumat-o, ca să ajut. De atunci, am mai surprins de multe ori aceeași situație stranie, filmînd de fiecare dată jeturile cu substanțe albicioase persistente și comparîndu-le cu dîrele mici, subțiri, ce dispar aproape pe loc, lăsate de avioane tot cu motor, în alte zile, cînd cerul, în ciuda tuturor aparatelor de zbor, care îl brăzdează, rămîne clar, albastru și senin.

Nu exclud să mă înșel, însă. Ba chiar aștept opinii pertinente și argumente lămuritoare, care să mă contrazică și să îmi demonstreze, negru pe alb, că mi se pare, doar. Dacă sînt…” este postarea Oliviei Steer.

Cele câteva comentarii vin să o susțină prin mesaje precum ”nu ți se pare”, ”aerul din hotel sigur a fost și el un pic contaminat, însă tu mai ai un as în mânecă: mănânci cum mănânci și ca urmare, ai și o imunitate forte”, ”observație pertinentă”.

Dar această idee nu e de ieri de azi, cum nici Olivia Steer nu este adepta teoriilor conspirației de dată recentă.

Cătalin Nae, fostul președinte și director general INCAS, explica pentru PressOne , pe înțelesul tuturor, despre dârele albe lăsate pe cer de avioane: ”E ceea ce se observă din când în când pe cer odată cu trecerea unei aeronave. Formarea lor este asociată cu existența în atmosfera locală, adică în zona prin care trece aeronava respectivă, a unor condiții care să favorizeze efectiv această dâră de condensare. Ideea că ar fi cauzată în mod exclusiv sau aproape exclusiv la voința pilotului este falsă, o dâră de condensare nu are nicio legătură cu ce face el.

Cu acea ocazie, specialistul sublinia: ”În mod real, este o problemă de fizică a atmosferei. La un anumit punct, într-un anumit moment, în funcție de temperatură, presiune, umiditate și o serie întreagă de factori fizico-chimici asociați se poate - sau nu se poate - să se întâmple acest fenomen. El nu este pe deplin cunoscut, nu este un proces stăpânit 100%, dar se studiază. (...) Evident că emisiile motorului sunt punctul de plecare. Altfel spus, procesul de combustie generează niște particule în suspensie, iar ele pot fi un element catalizator în atmosferă. Dar dacă în locul unde se petrece emisia, corelația dintre presiune, temperatură și viteză nu este cea care să genereze dâra de condensare, ea nu apare sau este prea puțin vizibilă. La nivel macro, a apărut și această idee despre cum poți să eviți formarea dârelor de condensare. Și, până una sau alta, singura măsură eficientă este ca aeronava să-și schimbe altitudinea. Dacă la un anumit moment, la o anumită altitudine, cu o anumită viteză, se produce o dâră de condensare, o schimbare în altitudine a aeronavei, cu doar câteva sute de metri, e de natură să elimine formarea dârei”.

Ce este de fapt acea dâră? ”Ca să vorbim în termeni populari, poate fi un fel de gheață. Este un nucleu de gheață întins pe suprafețe semnificative, tone de particule de gheață care teoretic sunt în suspensie în atmosferă. Ulterior apare dispersia și eventual dizolvarea acestora.

Totul e chimie în lumea înconjurătoare, dar asta nu înseamnă că dâra este un agent poluant de tip chimic. Nici n-ar trebui să ne preocupe foarte tare că ar fi un fel de poluare chimică în atmosferă. Nu este. Cel mult poți spune că este un fenomen de apă înghețată care prin elementele de optică poate contribui la încălzirea globală” mai spunea el.

Cu privire la faptul că unele dâre sunt mai persistente, Cătălin Nae explica că ”e în funcție de condițiile meteo locale din atmosferă. Vântul contribuie inevitabil la dispersia particulelor din dârele de condensare. Pe măsură ce atmosfera este lipsită de aceste turbulențe, persistența dârelor de condensare este mai îndelungată. Apoi, contează și variațiile de temperatură din păturile înalte ale atmosferei, care contribuie la apariția sau dispariția mai înceată a acestor dâre. Altfel spus, e un fenomen complex, pentru că se petrece la o scară mare și noi nu avem capacitatea de a interveni direct în așa ceva”.