După încheierea ostilităţilor celui de-Al Doilea Război Mondial, situaţia din Pacific avea să constituie, pentru o bună perioadă, prilej de negociere pentru marile puteri învingătoare ale conflictului. Japonia se afla în sfera de proiecţie a politicilor Statelor Unite ale Americii, ceea ce avea să determine modelarea structurii politice şi militare a statului nipon prin adoptarea la 3 noiembrie 1946 a unei noi Constituţii care consfinţea trecerea la Japonia postbelică.

Constituţia, cuprinzând 11 capitole şi 103 articole, introducea votul universal, prerogativele împăratului Hirohito erau estompate şi păstra un rol simbolic, titlurile nobiliare erau abolite, Japonia nu mai avea dreptul de a purta război şi se introducea respectarea drepturilor omului. Creionarea acestei variante a legii fundamentale a aparţinut Comandantului suprem aliat Douglas MacArthur şi echipei sale, după ce în februarie 1946 varianta avansată de partea niponă fusese respinsă, potrivit www.history.com .

Japonia acceptase termenii armistiţiului la 2 septembrie 1945, dată la care împăratul Hirohito şi membrii executivului şi-au exprimat acordul pentru transferul de autoritate către Comandantul suprem al puterilor aliate în Japonia ocupată, funcţie gestionată de generalul Douglas MacArthur.

Noua Constituţie înlocuia legea fundamentală din 1889 a perioadei Meiji. Varianta propusă, în februarie 1946, de partea niponă fusese respinsă de aliaţi, fiind considerată "prea conservatoare", potrivit www.history.com . Echipa generalului MacArthur a redactat proiectul pentru Constituţia niponă, în decurs de o săptămână, şi l-a trimis, la 13 februarie 1946, guvernului nipon. Unul dintre cele mai importante puncte ale noii constituţii era reprezentat de Articolul 9 care interzicea Japoniei posibilitatea declanşării războiului. "Aderând cu sinceritate spre o pace internaţională bazată pe justiţie şi ordine, poporul nipon renunţă pentru totdeauna la război ca drept suveran al naţiunii şi la ameninţarea sau folosirea forţei ca mijloace de reglementare a disputelor internaţionale", potrivit Articolului 9 al Constituţiei, conform https://japan.kantei.go.jp/ .

Constituţia păstra funcţia imperială, "împăratul era considerat simbol al statului şi al unităţii poporului". Adoptarea noii legi fundamentale a statului nipon a întâmpinat o anumită rezistenţă din partea multor membrii conservatori ai executivului. Cu prilejul alegerilor din 10 aprilie 1946, proiectul noii Constituţii a primit sprijinul popular, fiind, de asemenea, pentru prima dată când femeile îşi exprimau dreptul de vot. Proiectul a suferit mici modificări, din partea guvernului nipon, şi a fost făcut public o săptămână mai târziu. La data de 3 noiembrie 1946, Constituţia Japoniei avea să fie promulgată de legislativul nipon, iar la 3 mai 1947 a intrat în vigoare.

În 1948, Yoshida Shigeru a fost ales în fruntea executivului nipon, fiind primul premier ales după adoptarea noii legi fundamentale. Era Yoshida a fost marcată de stabilitate politică şi dezvoltare economică rapidă. În 1949, generalul Douglas MacArthur avea să transfere mare parte din autoritatea sa executivului nipon, pentru ca în septembrie 1951, Statele Unite şi alte 48 de naţiuni să semneze tratatul de pace formal cu Japonia. La 28 aprilie 1952, tratatul a intrat în vigoare, perioada de ocupaţie aliată s-a încheiat şi Japonia şi-a asumat suveranitatea deplină. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: japan.kantei.go.jp

Distribuie Distribuie Comentarii