#Anul 1866 în istoria României: Poarta otomană recunoaşte pe Carol I ca principe cu titlu ereditar al Principatelor Unite
La 11/23 octombrie 1866, Poarta otomană a emis un firman prin care l-a recunoscut pe Carol I ca principe cu titlu ereditar al Principatelor Unite. Otomanii renunţau acum la clauza restrictivă a firmanului din 1861 - recunoaşterea Unirii numai pentru durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) -, acceptând definitiv realitatea ireversibilă a existenţei României, se menţionează în lucrarea "Istoria militară a poporului român" (Editura Militară, Bucureşti, 1987).
Sursa foto: evenimentulistoric.ro
Firmanul conţinea o serie de clauze prin care Poarta, în schimbul acestei recunoaşteri, se străduia să contracareze acţiunile menite să ducă la proclamarea independenţei României. Astfel, se menţiona că Principatele Unite făceau "parte integrantă" din Imperiul otoman şi se interzicea creşterea forţelor armate permanente române peste 30.000 de oameni fără o înţelegere prealabilă cu puterea suzerană, indică lucrarea "Politica externă a României. Dicţionar cronologic" (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986). Principatele puteau avea monedă proprie, cu condiţia ca aceasta să poarte un semn special, ce urma să fie fixat ulterior în înţelegere cu guvernul otoman. Tratatele şi convenţiile încheiate de Imperiul otoman cu alte state rămâneau obligatorii pentru Principate în limita autonomiei recunoscute lor, acestea neputând încheia direct niciun tratat sau convenţie cu puterile străine, ci numai aranjamente de interes local fără caracter politic. De asemenea, nu se puteau institui ordine sau decoraţii - drept al statelor independente - conferite în numele României. Firmanul mai impunea respectul suzeranităţii sultanului, sporirea tributului de comun acord cu Poarta, interzicea ca teritoriul ţării să servească "urzitorilor de tulburări" contra Imperiului otoman sau statelor vecine (clauză care viza în special mişcarea de eliberare naţională a bulgarilor, grecilor şi sârbilor).
Între 12/24-19/31 octombrie 1866 a avut loc vizita domnitorului Carol I la Istanbul pentru primirea învestiturii din partea Porţii. Vizita s-a desfăşurat în condiţii de protocol similar celui uzitat pentru şefii de state independente, marcând un pas înainte în direcţia afirmării neatârnării României. "Principele s-a deplasat la Constantinopol pentru a-l vizita pe sultan. Prin aceasta procesul de recunoaştere se încheiase", se subliniază în ampla lucrare "Istoria românilor", publicată sub egida Academiei Române (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). Totodată, recunoaşterea a contribuit la reechilibrarea politică internă, mai ales că la începutul anului 1867 puterile garante aveau să recunoască oficial noua stare de lucruri din România, reprezentanţii lor înfăţişându-se pe rând pentru a prezenta noului domnitor scrisorile de acreditare.
La 15/27 noiembrie 1866, Adunarea Deputaţilor şi-a inaugurat lucrările. În mesajul său - adresat şi Senatului - domnitorul Carol I declara Constituţia "sacră şi inviolabilă" drept "lucrarea a înseşi naţiunea".
În noiembrie 1866, Poarta recunoaşte României dreptul de a institui o medalie militară, de a bate monedă divizionară, de aramă, fără vreun semn distinctiv al Imperiului otoman, acesta urmând să figureze numai pe monedele de aur şi argint, şi de a avea un agent la Varna pentru protejarea intereselor comercianţilor români. ("Politica externă a României. Dicţionar cronologic", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda)
Sursa foto: evenimentulistoric.ro
