Regina Elisabeta a II-a s-a născut la 21 aprilie 1926, pe strada Bruton numărul 17, din cartierul londonez Mayfair. Era primul copil al Ducelui și Ducesei de York, care au devenit ulterior regele George al VI-lea și regina Elisabeta.

Foto: (c) www.royal.uk

Prințesa a fost botezată Elisabeta Alexandra Maria în capela privată a Palatului Buckingham. Elisabeta a fost numită după mama sa, Elisabeta Bowes-Lyon, iar celelalte nume provin de la străbunica paternă, regina Alexandra, și bunica paternă, regina Maria, conform unei biografii publicate pe site-ul royal.gov.uk.

Elisabeta și-a petrecut primii ani de viață în reședința londoneză din Piccadilly 145, luată de părinții săi la puțin timp după nașterea sa, și la White Lodge în Richmond Park.

Viitoarea regină și-a petrecut copilăria și în casele de la țară ale bunicilor paterni, regele George V și regina Maria, și ale părinților mamei sale, contele și contesa de Strathmore.

Din 1930, prințesa Elisabeta are o soră, prințesa Margaret Rose.

Când Elisabeta a împlinit șase ani, părinții săi au primit Royal Lodge, din Marele Parc de la Windsor, drept reședința de la țară. Aici Elisabeta avea propria ei căsuță, Y Bwthyn Bach (the Little Cottage), ce i-a fost oferită cadou de către locuitorii din Țara Galilor, în 1932.

Viața de familie liniștită a prințesei Elisabeta se curmă însă în 1936, odată cu moartea bunicului său, regele George al V-lea. Fiul său cel mare a devenit regele Edward al VIII-lea, însă, înainte de sfârșitul anului, acesta a decis să renunțe la tron pentru a se căsători cu femeia pe care o iubea, Wallis Simpson.

După abdicarea acestuia, tatăl Elisabetei a acces la tron ca regele George al VI-lea, iar în 1937 cele două prințese au participat la încoronarea părinților lor la Westminster Abbey.

În aceste condiții, prințesa Elisabeta a devenit moștenitoarea tronului și a început să suscite din ce în ce mai mult interesul publicului.

Prințesa a fost educată acasă, alături de sora sa, prințesa Margareta, iar după ce tatăl ei a devenit rege și ea moștenitoarea tronului, a început să studieze istoria și dreptul constituțional pentru a se pregăti pentru viitorul ei rol.

Elisabeta a fost instruită de tatăl său, regele George al VI-lea, de Henry Marten, vice-rector al colegiului Eton, dar și de arhiepiscopul de Canterbury în chestiuni care țineau de religie.

Prințesa a învățat franceza de la mai multe guvernante franceze și belgiene. Ulterior, ca regină a avut adesea prilejul de a se folosi de această abilitate, atunci când s-a întâlnit cu ambasadorii și șefii de stat din țările francofone sau când a vizitat zonele vorbitoare de limba franceză din Canada.

Prințesa Elisabeta a studiat, de asemenea, arta și muzica, a învățat să călărească și a devenit o înotătoare pricepută, câștigând un concurs de înot pentru copii la vârsta de 13 ani.

De asemenea, la 11 ani, prințesa Elisabeta a devenit membră a corpurilor Girl Guide (Fetele cercetaș) și Sea Ranger.

În 1940, în timpul bombardamentelor aeriene asupra Marii Britanii, tinerele prințese au fost mutate pentru siguranță la castelul Windsor, unde au petrecut majoritatea anilor de război.

A fost o perioadă de austeritate și de anxietate pentru întreaga țară, inclusiv pentru familia regală. De Crăciun însă, tinerele prințese interpretau roluri de pantomimă alături de copiii membrilor personalului, pentru a-și delecta familia și pe angajații Casei Regale.

La scurt timp după ce familia regală a revenit din Africa de Sud în 1947, a fost anunțată logodna prințesei Elisabeta cu locotenentul Philip Mountbatten.

Cei doi, care se cunoșteau de mai mulți ani, s-au căsătorit la Westminster Abbey la 20 noiembrie 1947. Evenimentul a fost unul lipsit de fast, deoarece Marea Britanie se refăcea încă din război. Prințesa a trebuit sa colecteze cupoane de îmbrăcăminte pentru rochia sa, așa cum făcea la acel moment orice tânără mireasă. Cuplul și-a petrecut luna de miere la Broadlands, casa Lordului Mountbatten, și la Birkhall, Balmoral.

Locotenentul Mountbatten, în prezent Alteța Sa Regală Prințul Philip, Duce de Edinburgh, este fiul prințului Andrew al Greciei și stră-stră-nepotul reginei Victoria.

Cei doi au patru copii, opt nepoți și cinci strănepoți.

Prințul Charles, în prezent Prințul de Wales, moștenitorul tronului, s-a născut în 1948, iar sora sa, prințesa Anne, în prezent Prințesă Regală, doi ani mai târziu.

După ce Elisabeta a devenit regină s-a născut al treilea copil al cuplului, prințul Andrew, în 1960, și al patrulea, prințul Edward, în 1964. Prințul Andrew și prințul Edward au fost primii copii născuți de un monarh în timpul domniei din momentul în care regina Victoria și-a întemeiat o familie.

Nepoții Reginei și Ducelui de Edinburgh sunt Peter și Zara Phillips (născuți în 1977, respectiv 1981); Prințul William de Wales și Prințul Henry de Wales (născuți în 1982, respectiv, 1984); Prințesa Beatrice de York și Prințesa Eugenie de York (născute în 1988, respectiv 1990); și Lady Louise Windsor și vicontele Severn (născuți în 2003, respectiv, 2007) și copiii Contelui și Contesei de Wessex.

Viața de familie a fost un sprijin esențial pentru regină de-a lungul domniei sale. Familia regală își petrece de obicei împreună Crăciunul la domeniul Sandringham din Norfolk, participând la slujba din ziua de Crăciun.

După căsătoria lor din 1947, Prințesa Elisabeta a efectuat vizite oficiale alături de Ducele de Edinburgh în Franța și în Grecia, iar în toamna anului 1951 cei doi au vizitat Canada.

Prințesa Elisabeta a vizitat, de asemenea, Malta, de patru ori în timp ce prințul Philip se afla staționat pentru îndatoriri în cadrul marinei, bucurându-se de viața de tânără mamă și de soție a unui locotenent din marină.

Acest mod de viață nu a durat mult timp, în condițiile în care sănătatea tatălui ei se deteriora. În 1952, regele George al VI-lea a fost forțat de boală să își abandoneze vizita pe care intenționa să o facă în Australia și Noua Zeelandă, iar prințesa, însoțită de prințul Philip, au mers în locul său.

La 6 februarie 1952, prințesa Elisabeta a primit vestea morții tatălui său, în timp ce se afla într-o zonă izolată din Kenya. Călătoria a trebuit să fie abandonată, iar tânara prințesă s-a întors în Marea Britanie ca regină. Ea a fost întâmpinată la aeroport de premierul Winston Churchill și de alți oficiali.

Încoronarea a avut loc la Westminster Abbey la 2 iunie 1953, în cadrul unei ceremonii solemne, oficiată de Geoffrey Fisher, arhiepiscopul de Canterbury.

La ceremonie au participat reprezentanți ai Camerei Lorzilor, ai Camerei Comunelor și ai tuturor marilor instituții din Marea Britanie, alături de premieri și de reprezentanți ai celorlalte țări din Commonwealth și de oficiali din partea altor state.

Numeroși oameni au privit procesiunea de-a lungul traseului, în pofida ploii. Ceremonia a fost difuzată la radio, în întreaga lume și, la cererea reginei, pentru prima dată la televizor.

Încoronarea a fost urmata de plimbări cu caleașca pe străzile Londrei, de o trecere în revistă a flotei de Spithead și de vizite în Scoția, Irlanda de Nord și Țara Galilor.

O parte importanta a activității reginei constă în sprijinirea și încurajarea serviciul public și de voluntariat, prin implicarea în activitatea unor organizații caritabile și nu numai. Regina patronează în prezent peste 600 de organizații, care acoperă toate domeniile în care au loc acțiuni caritabile și de voluntariat, de la oportunități pentru tineri, la conservarea vieți sălbatice și a mediului înconjurător.

AGERPRES/(AS — autor: Ana Bîgu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)