România a învins echipa stelelor lumii, într-o atmosferă senzațională pe Arena Națională. A fost un meci de povestit nepoților, așa cum a fost și parcursul ”tricolorilor” la World Cup în vara toridă a lui 1994. Pe drumul spre stadion a avut loc un dialog spumos între jucători și antrenorul Anghel Iordănescu, transmis live pe Facebook. Legendele fotbalului românesc nu l-au menajat deloc pe fostul selecționer.

Anghel Iordănescu a antrenat ultima dată naționala în 2016. Foto EPA EFE

La un moment dat, din cauza unui blocaj în trafic, chiar dacă avea antemergător un polițist pe motocicletă, șoferul autocarului a fost nevoit să dea cu spatele pentru a o lua pe altă rută. Imediat jucătorii din Generația de Aur și-au amintit că în perioada de glorie ”Tata Puiu” nu permitea astfel de manevre, fiind una dintre numeroasele superstiții de la care nu abdica înaintea meciurilor.

Dan Petrescu a dat tonul, strigându-i șoferului: ”Nu da cu spatele, că nu te lasă nea Puiu”. Imediat, Gică Hagi s-a interesat: ”Nea Puiu, mai contează?”. ”Nu mai contează”, a răspuns imediat Anghel Iordănescu, demonstrând că anii care au trecut l-au făcut mai permisiv. Secundul Gabi Balint a transmis decizia șoferului: ”Dăm cu spatele și merge pe partea cealaltă”.

Mergeau pe jos la stadion, ca să nu dea autocarul cu spatele

Din spatele autocarului, Marius Lăcătuș a intervenit: ”Nea Puiu, dacă pierdem, mata ești de vină! Că am dat cu spatele”. Florin Răducioiu, golgheterul României de la World Cup 94 a comentat: ”Zi Marius, cum îi zice, aveam o superstiție. Nu dați cu spatele autocarul! Mai degrabă coboram și mergeam la stadion pe jos”. ”O luăm pe jos?”, a întrebat cineeva din spatele autocarului, Lăcătuș replicând: ”E cam departe. Și obosim înainte de meci”.

Până la urmă, România a învins selecționata stelelor lumii cu 3-2, chiar dacă autocarul a încălcat regula de fier și a dat cu spatele. Panduru, Hagi și Gâlcă au întors rezultatul de la 0-2 (Rivaldo și Pandev), spre bucuria celor 54.967 de spectatori - record all-time pe Arena Națională - veniți să sărbătorească, să-și aducă aminte de vremurile de glorie și să arate că sunt mereu alături de jucătorii care și-au dat inima pentru România. Spuneți-i cum vreți, dar pentru emoțiile pe care ni le-a produs în urmă cu 30 de ani, această generație va fi mereu de aur.