PAC: o ploaie de bani pentru companii şi niciun fel de protecție pentru lucrători

Politica agricolă comună a Uniunii Europene (PAC) - cea mai mare sursă de subvenții din lume - își propune să sprijine fermierii și să alimenteze aproximativ 60 de miliarde de euro pe an în sector. Însă condițiile de muncă ale persoanelor angajate în aceste ferme nici măcar nu sunt menționate.

„În prezent ne aflăm într-o situație absurdă, adică sunt mai protejate animalele decât unii dintre lucrătorii din fermele noastre”, spune europarlamentarul verde german Daniel Freund.

Într-o anchetă comună în colaborare cu Lighthouse Reports, Des Spiegel și Mediapart, Euronews a intervievat zeci de lucrători agricoli de pe continent. Acești muncitori se plâng de ore neplătite, de presiuni psihologice enorme, de faptul că au foarte puțină apă sau material de protecție la dispoziţie. Unii au mărturisit că au leşinat, sau au vomitat din cauza epuizării. Ne-au arătat condițiile teribile în care locuiesc și au vorbit despre cazuri de abuzuri verbale, fizice și chiar sexuale.

Spania: barăci și pedepse

Spania este principalul producător european de fructe și legume. În sudul provinciei Huelva, căpșunile sunt numite „aurul roșu”. O afacere care produce venituri de jumătate de miliard de euro pe an.

Dar nu toată lumea profită de asta. Mulți muncitori din regiune sunt migranți neregulați, care trăiesc în „chabolas”, barăci construite din lemn, placaj și plastic provenit din sere. Nu au acces la electricitate, canalizare sau apă potabilă.

„O țară dezvoltată precum Spania, o țară europeană... Nu pot înțelege cum pot permite să continue această situație”, comentează Seydou Diop, care în trecut a făcut parte din armata culegătorilor de căpșuni și a locuit într-una dintre acele barăci. Acum coordonează un colectiv de muncitori care-i reprezintă pe migranții fără documente, adică, aşa cum ne spune el, reprezintă majoritatea muncitorilor agricoli din regiune.

Euronews și ceilalți parteneri din această anchetă au intervievat mai mult de douăzeci de culegători şi foşti culegători de fructe din Huelva. Mulți au spus că nu au primit măști sau mănuși în timpul pandemiei Covid-19. Toată lumea se plânge de orele neplătite, de condițiile de muncă epuizante și de presiunea enormă pentru a recolta cât mai multe fructe.

José Antonio Brazo, un reprezentant al sindicatului Sat din Huelva, spune că cei care nu sunt suficient de productivi sunt pedepsiți: "Pe stil medieval. Dacă nu culegi kilogramele pe care ţi le cer, rămâi acasă una, două sau trei zile fără salariu. Deci, în acele zile nu aduci bani acasă".

Cei mai mulți dintre lucrătorii cu care am vorbit au cerut să rămână anonimi de frica represaliilor. Mulți dintre ei au lucrat pentru Bionest, care conform datelor guvernamentale, doar anul trecut a strâns 4,4 milioane de euro în subvenții PAC.

Bionest nu a răspuns la solicitările noastre repetate de a comenta aceste informații. Site-ul web se deschide printr-un mesaj special care mulțumește "tuturor lucrătorilor agricoli, lucrătorilor din depozit, tuturor persoanelor implicate în afacerea noastră care își desfășoară activitatea în fiecare zi în aceste momente dificile".

Franța: „Bine ați venit în iad”

Franța este o putere agricolă care se mândrește cu unele dintre cele mai bune soluri și clime din lume, fiind de departe cel mai mare producător de semințe oleaginoase și cereale din Uniunea Europeană și care primește mai multe subvenții agricole decât oricare alt stat membru: peste 7 miliarde euro pe an, conform datelor Uniunii.

Juan, un tânăr columbian, a ajuns aici cu o viză de vacanță de muncă. A auzit despre Fattoriè Larrère pe o pagină de Facebook care anunța posibilitatea de a lucra ca muncitor sezonier în sud-vestul Franței. Însă nu a fost angajat de compania în sine, ci de un subcontractant care furnizează în mod regulat lucrători sezonieri pentru Larrère și pentru alte ferme din regiune.

La sfârşitul lunii mai, Juan a fost repatriat în Columbia cu ajutorul autorităților consulare, după ce a acumulat o serie întreagă de dezamăgiri în cele două luni în care a lucrat ca muncitor agricol în Franța blocată de pandemie. Pornind de la cazare: o casă de oaspeți în care trăiau înghesuiţi peste 40 de lucrători sezonieri.

"Bine ai venit în iad, îmi amintesc că mi-a spus. Am crezut că este o glumă. Dar când au deschis ușa și am văzut casa... A fost un dezastru. Podeaua era murdară, erau muște pe tavan, în baie erau fecale pe pereți", spune Juan la telefon, care a cerut să nu-i fie publicat numele complet.

Euronews și partenerii săi au avut acces la copii ale planurilor casei, deținută de familia Larrère, precum și la înregistrările chiriașilor care spuneau despre chiria pe care au plătit-o: aproximativ 200 de euro pe lună, bani reţinuţi direct din salariul lor. La sfârșitul lunii iunie, chiriașii i-au condus pe corespondenții noștri să viziteze casa.

Într-o cameră putea dormi până la cinci adulți. Alții dormeau în paturi suprapuse, încălcând legile franceze privind locuințele pentru lucrătorii sezonieri. Nu erau furnizate cearceafuri sau perne, iar în băi nu exista hârtie igienică.

Fermele Larrère sunt importanți producători de morcovi organici în Franța, cu o cifră de afaceri anuală de aproximativ 50 de milioane de euro. Conform datelor guvernamentale, în fiecare an primesc peste 300.000 de euro din subvențiile PAC.

Am vorbit cu aproximativ cincisprezece persoane care au lucrat la această fermă. Cu toţii se plâng de zile lungi de muncă, de ore suplimentare neplătite și de cazarea mult prea scumpă.

Ca răspuns la ancheta noastră, directorul general al acestei companii de familie, Patrick Larrère, a trimis o declarație lungă în care a scris că, după ce ne-a întâlnit, compania a efectuat un sondaj intern și a recunoscut unele deficiențe în organizație, dar că majoritatea persoanelor intervievate de noi intenționau să revină să muncească la fermele lor şi în viitor.

Larrère adaugă că va fi elaborat un cod deontologic pentru a îmbunătăți managementul și condițiile de muncă. Promite să furnizeze cearceafuri și cere ajutorul autorităților pentru găzduirea muncitorilor în timpul sezonului de vară.

În Germania: costul uman al cărnii

În abatoarele din întreaga lume, focarele de Covid-19 au contribuit la aprinderea luminii reflectoarelor asupra condițiilor de muncă ale celor care sacrifică carnea ce ajunge pe rafturile supermarketurilor noastre.

Compania germană de ambalare a cărnii Tönnies a ajuns în centrul unor controverse pentru că nu a putut ajuta suficient de mult autoritățile pentru a depista sutele de lucrători infectați.

O mare parte din forța de muncă a companiei este angajată în Europa de Est, prin subcontractanți acuzați de sindicate că nu au plătit ore suplimentare și că i-au pus pe lucrătorii migranți să plătească sute de euro chirie pentru un pat într-o cameră comună.

Chestiunea a riscat un incident diplomatic între România și Germania, atunci când ministrul român al muncii, Violeta Alexandru, a sosit cu maşina de la București pentru a se plânge de tratamentul acordat compatrioților săi care lucrau în fabricile de prelucrare a cărnii din țară și în fermele de sparanghel.

"Lucrurile ar trebui să fie clare de la început: care este salariul meu? Cât sunt plătit pentru orele suplimentare? Cât de mult pot să lucrez în plus?", spune Alexandru pentru Euronews.

Politica a insistat asupra faptului că verificarea condițiilor de muncă revine statelor membre, sugerând că UE ar trebui să utilizeze mai bine puterea sa de foc și să fie arhitectul schimbării în sectoarele subvenționate, precum agricultura.

"Cred că rolul nostru în UE este să ne asigurăm că banii contribuabililor la nivel european sunt tratați cu respect, inclusiv prin efectuarea de controale și prin verificarea faptului că toți angajații cu aceste contracte acoperite de fonduri europene beneficiază de o protecție socială minimă pentru locul de muncă pe care îl acoperă".

La 19 iunie, Parlamentul European a recunoscut existența acestor probleme prin aprobarea unei rezoluții care solicită „acțiuni urgente pentru a proteja sănătatea, siguranța și condițiile de muncă ale lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri”.

Europarlamentarii spun că „criza Covid-19 a evidențiat și a agravat în continuare dumpingul social și precaritatea actuală a situațiilor multora dintre ei. De asemenea, rezoluția îndeamnă statele membre să „crească capacitatea inspectoratelor de muncă și să asigure locuințe de calitate, care nu ar trebui să fie legate de salarii”.

Între timp, la 16 iulie, Comisia a prezentat noile orientări pentru protecția sănătății și a drepturilor sociale ale acestui tip de angajați precari.

"Nu puteți avea un model de afaceri bazat pe o formă de exploatare a lucrătorilor străini. Aceștia sunt lucrători esențiali pentru că în această criză, dacă ei nu ar fi existat, noi ne-am fi confruntat şi cu o criză alimentară" - a spus Nicolas Schmit, comisarul european pentru muncă și drepturile sociale.