DER SPIEGEL  a reconstituit evenimentele din Wuhan în efortul de a afla cum ar fi putut să apară focarul și ce s-a petrecut, în primele zile, în spitalele și agențiile de sănătate din oraș. Dar și pentru a afla dacă pandemia globală ar fi putut fi prevenită dacă funcționarii, medicii și politicienii s-ar fi comportat diferit. Pe scurt, pentru a afla cine ar putea purta vina pentru această pandemie. Această reconstituire se bazează pe numeroase discuții și întâlniri, pe relatări din Wuhan, dar și pe cele ale unor jurnaliști chinezi.

O imagine completă, notează publicația germană, nu poate fi obținută decât printr-o investigație internațională aprofundată, de genul celei cerute de experți și politicieni din întreaga lume – o anchetă la care Beijingul s-a opus până acum. Dar deja se poate spune cu certitudine că s-au făcut greșeli în Wuhan – și că răspândirea globală a bolii ar fi putut fi, cel puțin, încetinită.

În dimineața zilei de 20 decembrie 2019, negustorul chinez de pește Chen Qingbo își curăța standul din piață, fără să știe complet că va deveni în curând centrul unei cercetări științifice intense, fără să știe că purta un virus. lumea pe care lumea nu-l mai văzuse până atunci. Nu știa că soarta sa era strâns legată de cea a întregii umanități.

Se trezise dimineață la ora 5.00, făcuse deja primele livrări către clienții săi vechi, inclusiv câtorva hoteluri și restaurante din metropola chineză Wuhan. Piața de vânzare cu amănuntul și en-gros, Huanan, situată nu departe de gară, a fost baza operațiunilor sale în ultimii 10 ani. În jurul orei 11.00, și-a terminat munca pentru toată ziua și s-a urcat în Chevroletul său pentru scurta călătorie către casă.

Chen este un bărbat tânăr, bine clădit, în vârstă de 42 de ani, cu ochelari rotunzi, căsătorit și cu doi copii. Firma sa mică are trei angajați și deține două camioane de livrare, un apartament în Wuhan și alte două apartamente în provincia Fujian. Lucrează în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în weekend. „Dar în acea vineri”, spune el, „m-am simțit ciudat de obosit și deznădăjduit”.

Într-adevăr, se simțea atât de slăbit în după-amiaza aceea, încât a mers la cabinetul medicului din cartierul său, unde i s-a pus o perfuzie. Apoi s-a întors la muncă, sâmbătă, și din nou duminică și luni, dar se simțea din zi în zi mai rău. Medicul bănuia că e vorba de o infecție virală. Apoi, marți, Chen nu a mai putut să ajungă la piață: a făcut febră, a început să tușească. Joi s-a dus la spitalul central din Wuhan.

După doar patru zile, Chen se lupta pentru viața sa. Din probele pe care medicii i le-au prelevat din plămâni, un laborator din Shanghai a reușit în cele din urmă să obțină, pentru prima dată, genomul complet al unui virus necunoscut: SARS-CoV-2, cauza pandemiei care s-a răspândit apoi în întreaga lume.

În acea zi de 20 decembrie, în Wuhan, în ziua în care Chen a început să se simtă rău, nu exista nimic care să indice că o catastrofă mijea la orizont. La fel ca toate orașele din China, Wuhan se pregătea de festivalul Anului Nou Chinezesc, de la finalul lunii ianuarie, o atmosferă comparabilă cu cea din Europa înaintea sărbătorilor de Crăciun. Companiile plănuiau petreceri, angajații și studenții cumpărau bilete de tren pentru a se întoarce acasă. De asemenea, oficialii Partidului Comunist aveau multe de făcut: La începutul lunii ianuarie, parlamentele orășenești și provinciale aveau programată întrunirea anuală.

Sinonim cu o Pandemie

Wuhan este o metropolă vastă, cu o populație mai mare decât a altor orașe, precum New York, Londra și Paris. Este un loc unde se întâlnesc linii feroviare și rute de transport maritim, un oraș bogat, modern, pe malurile râului Yangtze, cu un orizont impresionant și un centru istoric construit în stil colonial european. Politicienii și oamenii de afaceri ai orașului au sperat de multă vreme să vadă Wuhan pus pe picior de egalitate cu alte megalopolisuri din Yangtze, cum ar fi Shanghai, Nanjing și Chongqing.

În schimb, numele Wuhan a devenit sinonim în întreaga lume cu o pandemie. În acea zi din decembrie 2019, a devenit locul de naștere al unei crize care poate fi comparată doar cu atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Și cu criza financiară din 2008, ale cărei consecințe au fost deja umbrite de ceea ce trăim astăzi.

Noul coronavirus a ucis până acum peste 260.000 de oameni – oficial – și a scufundat economia globală într-o recesiune istorică. A schimbat viața de zi cu zi a oamenilor din întreaga lume, a modificat fundamental relația cetățenilor cu statul și a redimensionat geopolitica.

Consecințele politice și economice ale coronavirusului sunt atât de importante încât întreaga ordine mondială poate fi transfigurată. Poate încetini globalizarea sau o poate accelera. Ar putea catapulta lumea din era industrială într-o eră nouă. Singurul lucru cert este că se apropie schimbarea.

La mai bine de patru luni după ce negustorul Chen, din Wuhan, a devenit unul dintre primii oameni care au venit cu boala respiratorie, numită ulterior COVID-19, circulă mai multe teorii și opinii despre originile și răspândirea bolii.

Primul pacient?

Nu se știe când și unde a fost infectată prima persoană cu SARS-CoV-2. Însă se consideră extrem de probabil că precursorul agentului patogen provine e la lilieci și, pe baza unei analize genetice, se crede că virusul a sărit la oameni doar o singură dată, la un moment dat din toamna anului 2019. Este destul de neobișnuit. În general, e necesar un proces mai lung de adaptare genetică, înainte ca un virus de la animale să devină transmisibil de la om la om.

În general, oamenii se infectează în mod repetat de la animale, înainte ca un agent patogen să capete mutații care să-i permită transmiterea de la persoană la persoană. Dar SARS-CoV-2 a urmat o altă cale.

Cercetătorii consideră că o secvență genetică specifică este responsabilă, una care s-a alăturat genomului care a produs predecesorul SARS-CoV-2 complet întâmplător. Această secvență a făcut ca virusul să se răspândească atât de ușor.

Cercetătorii au două ipoteze legat de început pandemiei: Fie această secvență genetică a fost adăugată la virus atunci când se reproducea încă în gazda sa animală – indiferent că ar fi vorba de lilieci, pangolini sau câini – astfel încât prima persoană infectată să devină capabilă să-l și dea mai departe. Sau un precursor circula neobservat deja de luni întregi, dar fără să fi fost și deosebit de contagios înainte de adăugarea noii secvențe.

Oricum, contactul strâns între oameni și animale asigură condiții ideale pentru ca virusurile să sară la om. Iar aceste condiții au fost prezente pe o piață de animale sălbatice din Wuhan.

În 26 decembrie, în ziua în care negustorul de pește, Chen Qingbo, a intrat în spitalul central din Wuhan, pneumologul Zhang Jixian, în vârstă de 54 de ani, a avut prima sa întâlnire cu virusul la o altă clinică din Wuhan. Un pacient în vârstă suferea de febră, tuse și dificultăți respiratorii, iar testele pentru gripă și alte boli similare au ieșit negative. Dr. Zhang a comandat o scanare CT a plămânilor pacientului și a constatat că suferă de o formă severă și neobișnuită de pneumonie.

Cazurile încep să apară

O zi mai târziu, departamentul neurologic i-a solicitat lui Zhang asistența pentru un pacient în vârstă care suferă simptome similare. Scanarea sa CT a relevat, de asemenea, pneumonii severe. În curând, medicii și-au dat seama că pacientul bărbat și pacientul femeie sunt căsătoriți. „Am simțit că ceva nu este în regulă”, a declarat Zhang, ulterior, agenției de știri Xinhua.

Medicul a aflat că fiul celor doi pacienți i-a adus la spital și ea l-a convins să se supună unui tomograf la propriilor plămâni. „Inițial s-a opus”, potrivit lui Zhang. „Nu a avut simptome și a crezut că vrem să-l determinăm să urmeze o procedură scumpă.”

Odată ce scanarea făcută, au fost observate aceleași leziuni la plămâni pe care le aveau și părinții săi. Pentru Zhang, totul a indicat o „boală contagioasă”, iar după alte câteva teste, a fost convinsă. „Acesta nu a fost un virus obișnuit”. În aceeași zi, ea a raportat autorităților observațiile sale.

Oameni care sufereau de aceleași simptome au apărut și la alte spitale din oraș. Cei mai mulți aveau un lucru în comun: ca și Chen Qingbo, aceștia fuseseră comercianți, furnizori sau clienți ai pieței din Huanan.

Înainte de închiderea acesteia, piața era alcătuită din două hale mari separate de un drum larg. Fiecare hală conținea zeci de standuri, iar standul lui Chen se afla în partea de est a pieței, unde în principal erau la vânzare pește și crustacee. Într-un colț al părții vestice a pieței, mai mare decât cea estică, erau mai multe standuri care ofereau produse exotice, precum carne de șarpe, vulpe și salamandră, împreună cu scorpioni, crocodili, arici vii (pentru echivalentul a 4,50 euro pe kilogram), pui de lup vii (3 euro) și civete (32 euro). Se crede că civetele s-au aflat la originea declanșării coronavirusului SARS, care a început să se răspândească în sudul Chinei, în 2002.

Pe astfel de piețe, animalele sunt înghesuite în cuști, în condiții groaznice, iar imaginile luate din această parte a pieței din Wuhan înainte de a fi închisă, la 1 ianuarie, arată standuri cu aspect îngrozitor, în condiții igienice deplorabile. Chiar și astăzi, la mai bine de patru luni mai târziu, mai poți mirosi duhoarea de putreziciune, dacă te apropii de locul respectiv.

„Se presupune că au vândut și pangolini acolo”, spune Chen Qingbo. „Dar nu i-am văzut niciodată. Nu am trecut niciodată pe la standurile respective. Găsesc animale sălbatice care pot fi murdare și mă tem de ele”. În schimb, partea de est a pieței a fost o piață chineză complet normală, spune Qingbo. „Chiar și toaletele erau în regulă. Erau curățate în fiecare zi.”

În stare critică

După ce a fost dus la Spitalul Central, starea lui Chen s-a agravat rapid. El abia a reușit să stea singur și temperatura lui a urcat la 39,8 grade Celsius (103,6 grade Fahrenheit). A devenit panicată atunci când medicul i-a arătat scanarea CT a plămânilor. „Mi-a spus că nu a văzut niciodată o pneumonie atât de proastă. Trei sferturi din plămâni erau complet albi”. Pe 30 decembrie, Chen și-a pierdut cunoștința. Medicii au luat o mostră de lichid din plămâni și au spus familiei sale că este în stare critică.

La acel moment, ei aveau doar o idee incipientă despre virusul cu care s-ar putea confrunta. Cu câteva zile mai devreme, spitalul central din Wuhan trimisese un eșantion de la un pacient care suferea de simptome similare la Vision Medicals, un laborator de genetică din Guangzhou. Pe 27 decembrie, laboratorul a revenit cu rezultatele. „Tocmai ne-au sunat și ne-au spus că este un nou tip de coronavirus”, a declarat, pentru revista Caixin, directorul spitalului, arătându-se totuși surprins că nu li se trimisese un raport scris.

Deoarece majoritatea celor infectați cu SARS-CoV-2 prezintă simptome ușoare sau sunt asimptomatici, oamenii de știință cred acum că virusul se răspândise deja pe scară largă până la acel moment – în Wuhan și probabil în afara sa. Câteva luni mai târziu, medicii francezi au testat probe vechi de la pacienți care au raportat simptome asemănătoare gripei și au descoperit că un bărbat din apropierea Parisului se infectase cu noul coronavirus încă din 27 decembrie.

Identificarea virusului

„Mi se pare puțin probabil ca o răspândire globală să fi putut fi prevenită”, spune Gérard Krause, șeful epidemiologiei din cadrul Helmholtz al Centrului de Cercetări pentru Infecții din Germania. Cu toate acestea, spune Torsten Feldt, medicul infecțiolog și medicul șef la Spitalului Universitar din Düsseldorf, „sunt destul de sigur că multe vieți ar fi fost salvate printr-o închidere impusă mai devreme”.

În după-amiaza zilei de 30 decembrie, Ai Fen, șeful serviciilor de urgență la Spitalul Central Wuhan, a primit rezultatele testului de la încă un pacient. Testul fusese efectuat de un laborator din Beijing, numit CapitalBio, iar medicul a considerat rezultatele profund tulburătoare. Verdictul: „SARS-coronavirus”.

SARS apăruse din senin, la începutul anilor 2000, o boală infecțioasă necunoscută, cu potențial de declanșare a unei pandemii. Acea boală a ucis doar 774 de oameni înainte de a fi oprită, fiind în esență, un avertisment pentru întreaga lume. Oare se întorsese?

„Am fost atât de speriat încât m-au trecut sudori reci”, avea să descrie ultrior medicul AI Fen, propria sa reacție la citirea raportului trimis de laborator. Ea a informat conducerea clinicii, marcând cu pixul roșu cuvintele „SARS-coronavirus”, a făcut o fotografie și a trimis-o împreună cu scanarea computerizată a pacientului către foști colegi de facultate și colegilor din secția sa, pentru a le reaminti tuturor să aibă grijă.

Mesajul lui Ai a ajuns și la colegul său Li Wenliang, care lucra ca oftalmolog la etajul al treilea al Spitalului Central. La ora 17:43, el a folosit WeChat pentru a-și informa prietenii din universitate despre un presupus focar SARS. O oră mai târziu, el și-a modificat mesajul, datorită caracterului aparent preliminar al rezultatelor din laboratorul de la Beijing: „S-a confirmat că este o infecție cu coronavirus, dar subtipul precis al virusului este în curs de evaluare”.

După cum se va dovedi ulterior, noul agent patogen este similar cu coronavirusul SARS, nu este chiar la fel de mortal, dar aparent este mai contagios. Medicii Ai și Li aveau dreptate să emită avertismente, întrucât în ​​curând vor apărea problemele.

În dimineața zilei de 31 decembrie, oficialii în costume de protecție albe au început să dezinfecteze piața din Huanan. Între timp, agenția de sănătate a emis prima sa declarație publică despre noua boală: În Wuhan au apărut 27 de cazuri de „pneumonie din cauze necunoscute”. Până în prezent, continua mesajul, nu au existat cazuri confirmate de transmitere de la om la om.

Ultima informație a fost liniștitoare pentru medici, cercetători și oficiali din domeniul politicilor de sănătate din întreaga lume. Și părea perfect plauzibilă: în general, noile virusuri tind să se răspândească lent.

21 de zile irosite

Dar, în ciuda plauzibilității lolr, informațiile erau incorecte. SARS-CoV-2 a fost o excepție. S-ar putea ca la sfârșitul lunii decembrie să nu fi existat cazuri confirmate de transmitere de la om la om, dar concluziile medicilor nu lasă nicio îndoială că astfel de transmisii începuseră de mult.

Cu toate acestea, vor trece 21 de zile, înainte ca guvernul chinez să admită public. Trei săptămâni care au contribuit imens la răspândirea unei epidemii locale care a devenit rapid o pandemie.

Shi Zhengli este cel mai renumit om de știință al Institutului de Virologie din Wuhan. Se afla în Shanghai, la o conferință, când a primit un apel telefonic urgent din Wuhan, în care care i-a comunicat să renunțe la tot ceea ce făcea și să se întoarcă. I s-au predat probe de la șapte pacienți care prezentau simptome asemănătoare cu SARS.

Shi este un virolog recunoscut la nivel internațional, poreclită „Femeia liliac” de către colegii săi pentru cercetările pe virusuri făcute pe animale. Ea a fost cea care a identificat pentru prima dată virusurile provenite din SARS și a publicat numeroase lucrări în reviste respectate. În baza de date PubMed, este listată cu 66 de lucrări publicate despre coronavirusuri.

Echipa ei a petrecut următoarele câteva zile descifrând febril codul genetic al noului virus, însă Shi însăși s-a concentrat pe încercarea de a afla dacă noul virus se potrivește cu una dintre tulpinile virale pe care institutul ei o identificase în ultimii ani. Inițial, era îngrijorată că s-ar fi putut produce un accident și că era posibil ca un eșantion să fi scăpat din laboratorul ei.

Institutul de Virologie Wuhan, unde lucrează, este un complex extins înconjurat de un gard electric, fiind ridicat în partea de sud a orașului. În urmă cu cinci ani, a devenit primul sit de cercetare din China cu cel mai înalt nivel de biosecuritate, BSL-4.

Probleme cu raportarea

Dar nu a fost singurul laborator de stat în care cercetătorii chinezi lucrau din greu pentru a descifra virusul. Lan Ke, director al Laboratorului Cheie de Stat al Virologiei de la Universitatea Wuhan, a primit probe în data de 2 ianuarie, conținând secreții pulmonare de la doi pacienți din spitalul Zhongnan. „Sincer, primul meu gând a fost însă că ar putea fi identificat un nou agent patogen”, a declarat expertul, pentru DER SPIEGEL. „Dar nu eram siguri dacă era SARS”. Până la 3 ianuarie, el și echipa sa au detectat primul fragment de ARN al agentului patogen. Apoi au decodat secvența și au comparat-o cu virusurile cunoscute folosind o bază de date online. Nu au găsit nicio potrivire. De asemenea, oamenii de știință au recunoscut că agentul patogen era mai puțin asemănător cu SARS decât cu coronavirusurile de la lilieci.

Pe 11 ianuarie, Centrul Clinic de Sănătate Publică din Shanghai a devenit primul care a publicat secvența genomului a agentului patogen, făcând acest lucru pe site-ul de cercetare virologic.org. Secvența a provenit de la un eșantion prelevat din mașina de pește folosită de Chen Qingbo.

A doua zi, centrul a fost închis temporar de autoritățile chineze. Nu s-a comunicat niciun motiv pentru această manevră.

Pe 31 decembrie, Chen Qingbo a fost transferat de la Spitalul Central din Wuhan la Spitalul Jinyintan, primul dintre marile spitale ale orașului, dedicat tratării pacienților care suferă de coronavirusul nou. Vânzătorul de pește a ajuns inițial în secția de terapie intensivă, dar nu știa ce i se întâmplă. De asemenea, el încă nu știa – deși este probabil – dacă a fost printre cei 41 de pacienți aleși de specialiștii din spital pentru a face parte dintr-un studiu care va fi publicat trei săptămâni mai târziu în respectata revistă medicală, The Lancet. Chiar și astăzi, rămâne unul dintre cele mai importante studii clinice privind faza timpurie a crizei.

Odată ce starea lui a început să se îmbunătățească și a fost transferat într-o altă secție, Chen a început să primească vizite de la „oameni din serviciile de sănătate sau de la o agenție provincială”. „Nu mai știu cine au fost sau ce au vrut. Nu le vedeam decât ochii în spatele unor ochelari de protecție groși”, afirmă bărbatul.

Chen are totuși amintiri precise despre primarul din Wuhan care a vizitat secția în 6 ianuarie. „După ce a plecat, asistentele ne-au spus că guvernul va plăti tratamentul nostru. La scurt timp după aceea, toate cheltuielile noastre au fost rambursate „.

Pe 3 ianuarie, oficialii de sănătate din Wuhan au raportat 44 de pacienți cu infecții pulmonare virale neidentificate, inclusiv 11 cazuri grave, cum ar fi cel cu Chen Qingbo. Numărul nu reflecta însă adevărata aploare a crizei. Mulți medici din ce în ce mai frustrați au întâmpinat dificultăți în a raporta autorităților numărul de noi infecții.

Sistemul de raportare a infecțiilor este elementul-cheie. Fusese introdus în urma crizei SARS și solicită clinicilor să raporteze guvernului, fără întârziere, cazurile suspecte. Sistemul este „destul de simplu”, a declarat un medic, pentru revista Caixin. „Înainte de corona, când am descoperit un caz de hepatită B sau o altă boală infecțioasă gravă, eram în măsură să introducem direct diagnosticul nostru. Se deschide o fișă de raport, pe care o completăm, apoi faceți click pe OK pentru a o încărca”.

Interferențe de stat

Acest sistem a fost cel care a furnizat Beijingului un avertisment în timp util, în 2013, cu privire la apariția gripei aviare și, în noiembrie 2019, a două cazuri de ciumă pneumonică în Mongolia Interioară. Dar, în Wuhan, a încetat brusc să funcționeze. Autoritățile au început să solicite spitalelor să clarifice mai întâi fiecare caz nou cu autoritățile locale înainte de a li se permite să le încarce datele în sistemul național de raportare.

La începutul lunii ianuarie, oamenii de știință de la mai multe laboratoare genetice au primit apeluri de la autoritățile sanitare provinciale din provincia Hubei. Li s-a cerut să înceteze lucrul la analizele pe care le efectuau și să distrugă eșantioanele. Lui Li i s-a spus la acel moment: „Dacă efectuați teste în viitor, asigurați-vă că ne raportați”, declara, ulterior, unul dintre oamenii de știință revistei Caixin.

Încă din 29 decembrie, Spitalul Central din Wuhan a trimis la biroul local de sănătate patru rapoarte de cazuri de corona. Șeful biroului a promis să prezinte un raport în curând, adăugând că au fost primite rapoarte similare de la alte clinici. Două zile mai târziu, medicii au întrebat despre rezultate, dar li sa transmis să aibă răbdare. Pe 3 ianuarie, ei au întrebat dacă ar trebui să posteze rapoartele de caz – șapte dintre ele până atunci – în sistemul național de raportare. Li s-a cerut să aștepte.

Cele mai importante evenimente politice ale anului, la urma urmei, erau iminente. Pe 6 ianuarie, a început să aibă loc o ședință a parlamentului orașului, iar Congresul Poporului pentru provincia Hubei fusese convocat pentru 11 ianuarie. Iar acum, guvernul provincial a ordonat ca introducerea datelor despre boală în sistemul de urmărire trebuie făcută „cu prudență”. Ele trebuiau să fie coordonate nu doar cu autoritățile locale de sănătate, ci și cu guvernele orașului și provinciilor.

Autoritățile făceau tot ce puteau pentru a menține atât publicul, cât și guvernul central în întuneric cu privire la adevărata întindere a epidemiei – probabil pentru a preveni perturbarea celor două sesiuni parlamentare. Totuși s-ar putea să fi fost și pur și simplu cazul că nu voiau să răspândească vești proaste – mai ales nu la Beijing.

Cele mai puternice voci, medicii Ai Fen și Li Wenliang, fuseseră deja reduse la tăcere până atunci. Pe 2 ianuarie, Ai a primit o „mustrare fără precedent, extrem de aspră”, după cum va spune mai târziu într-un interviu. Apoi, pe 3 ianuarie, poliția l-a interogat pe Li și a fost nevoit să se angajeze în scris că va înceta răspândirea de „zvonuri”. S-a întors la spital și a contractat el însuși virusul, pe 8 ianuarie.

Dar chiar și în timp ce autoritățile au încercat să minimalizeze criza, un număr din ce în ce mai mare de persoane infectate cu virusul respectiv a început să apară la spitalele din Wuhan. Autoritatea de sănătate a orașului raportase doar 59 de cazuri la 5 ianuarie, iar la 11 ianuarie, chiar a vorbit despre „41 de cazuri diagnosticate inițial”. A mai susținut că nu au existat „cazuri noi”, începând cu 3 ianuarie. Contrar tuturor evidențelor, autoritatea a mai arătat că nu există nicio indicație că agentul patogen, care era acum denumit „nou coronavirus”, era transmisibil de la om la om.

Răspunsuri evazive

Însă, veștile proaste au ajuns la Beijing, în ciuda minciunilor din partea autorităților locale. Virologul Gao Fu, șeful Centrului pentru controlul și prevenirea bolilor din China, se obișnuise să scaneze internetul chinz înainte de culcare pentru a găsi indicii referitoare la posibile focare de boală. Pe 30 decembrie, la Gao ajunseseră zvonuri despre un memoriu intern al Comisiei de Sănătate Wuhan cu privire la apariția unei boli pulmonare nedefinite. A chemat un oficial la autoritate și a fost exasperat de răspunsurile evazive pe care i le-a dat.

În dimineața următoare, Gao a trimis prima dintre cele trei echipe de experți la Wuhan. În aceeași zi, biroul din Beijing al Organizației Mondiale a Sănătății a fost informat oficial. La scurt timp, Gao a vorbit telefonic cu Robert Redfield, directorul Centrelor pentru controlul bolilor din Statele Unite, care se afla în vacanță la acea vreme. Redfield a fost profund tulburat de ceea ce Gao a avut de spus. Potrivit unui raport publicat în New York Times, Gao chiar a izbucnit în lacrimi în timpul unei discuții ulterioare cu Redfield.

Între timp, oficialii din Wuhan au continuat să le prezinte situația colegilor din Beijing. „Au spus că cursul bolii a fost ușor, nu prea diferit de cel al gripei sezoniere”, declara un membru al celei de-a doua delegații de la Beijing care va ajunge la Wuhan aproximativ o săptămână mai târziu.

Autoritățile locale chiar au emis un ordin potrivit căruia singurii pacienți care trebuie contabilizați erau cei care au fost ei înșiși pe piața din Huanan sau au avut o legătură cu un vizitator al pieței. Ca urmare a acestui ordin, numărul tot mai mare de infecții a dispărut pur și simplu din statistici. La urma urmei, un număr tot mai mare de infecții nu avusese nicio legătură cu piața.

Totuși, chiar dacă Beijingul era acum la curent cu situația, raportarea oficială nu s-a schimbat.

Și autoritatea de sănătate din Wuhan a continuat să mintă: La 11 ianuarie, aceasta a raportat că nu a existat un singur caz cunoscut în rândurile personalului medical. Cu toate acestea, pe patformele de meagerie online, afirmația contrară s-a răspândit. Așa a aflat de situația existentă epidemiologul Li Lanjuan, în 17 ianuarie. Oficialii de la Beijing au fost de acord. Pe 18 ianuarie, Li a plecat în oraș împreună cu alți cinci epidemiologi. Abia după această vizită a celei de-a treia delegații de la Beijing, lumea a aflat ce se întâmpla în Wuhan.

Echipa a vizitat mai multe spitale, piața Huanan și Centrul pentru controlul bolilor, situat la doar 300 de metri distanță. Experții nu mai aveau nicio îndoială cu privire la transmiterea virusului de la om la om sau referitor la infectarea personalului medical. În cadrul unei întâlniri confidențiale, Li a cerut să fie declarat cel mai înalt nivel de alertă asupra bolilor – rezervat în mod normal pentru ciumă sau focare de holeră. Ea a propus închiderea orașului Wuhan. În doar câteva zile, sezonului călătoriilor de Anul Nou urma să atingă apogeul și exista temerea că boala se putea răspândi în toată țara.

Sigilarea orașului Wuhan

Experții au zburat înapoi la Beijing în 19 ianuarie, înarmați cu aceste recomandări. Aproximativ la miezul nopții, au fost primiți de ministrul chinez al Sănătății, iar a doua zi dimineață, au participat la o întâlnire a cabinetului din Zhongnanhai, nucleul puterii în conducerea chineză. Și-au emis avertismentele și la această ședință.

Atunci, luni, 20 ianuarie, chinezii și restul lumii aveau să afle știrile șocante din presa chineză. Trei zile mai târziu, la primele ore ale zilei de 23 ianuarie, Beijing ul a decis să izoleze Wuhanul de lumea exterioară. În următoarele zile, blocarea va fi extinsă pentru a include întreaga provincie Hubei. Aproximativ 60 de milioane de oameni au primit ordin să rămână în casele lor, în cea mai mare carantină impusă vreodată în istoria omenirii.

În dimineața zilei de 23 ianuarie, Wuhan a fost acoperit de un strat gros de smog, cu niveluri de particule de șase ori peste limita legală. Dar erau foarte puține mașini pe străzi și puținele persoane care încercaseră să părăsească orașul au fost întoarse înapoi. Un convoi de autobuze de poliție a ajuns la aeroport și, până la ora 10.00, nu mai era posibilă părăsirea orașului nici pe calea aerului.

De asemenea, în fața spitalelor se aflau șiruri lungi de oameni, în timp ce camerele de urgență deveniseră locuri de panică și disperare. Ai Fen a raportat că peste 1.500 de pacienți se înghesuiau acum în secția ei, în fiecare zi, „de trei ori mai mulți decât în mod normal”. Peste 200 dintre cei 4.000 de angajați de la Spitalul Central Wuhan s-au infectat cu virusul la apogeul epidemiei.

Oftalmologul Li Wenliang era atât de bolnav până la sfârșitul lunii ianuarie, încât a trebuit să fie transferat la unitatea de terapie intensivă și intubat. La 27 ianuarie, el a contestat interdicția oficială de a vorbi cu presa și a acordat un interviu Cotidianului tineretului din Beijing, condus de stat, folosind o aplicație de mesagerie. Nu mai putea vorbi. Pe 5 și 6 februarie, starea lui s-a deteriorat și a trebuit să fie conectat la ventilator. Spitalul a raportat tratamentul său folosind platforma de microblogging Weibo. Aproximativ 17 milioane de utilizatori au urmărit evoluțiile din ce în ce mai lipsite de speranță, până târziu în noapte.

Cu puțin înainte de ora 3.00 dimineața, medicii au pierdut bătălia pentru salvarea vieții colegului lor. Moartea lui Li Wnliang a dezlănțuit un val copleșitor de simpatie, 870.000 de utilizatori exprimându-și mânia și mâhnirea pe internet, ceea ce a pus statul să renunțe la eforturile de a mai cenzura aceste informații. Li, în vârstă de 33 de ani, care a lăsat în urmă un fiu și o soție însărcinată, întruchipa centrul societății chineze, tocmai acel segment pe care Partidul își bazează modelul de conducere: omul tânăr, muncitor și educat. Ca mulți medici, el fusese membru al Partidului Comunist.

Moartea lui Li Wenliang, care văzuse pericolul venind, i-a pus în gardă pe prietenii și pe colegii săi. El fusese pedepsit pentru eforturile sale, iar acest lucru a zguduit mulți tineri chinezi atât de adânc încât, timp de câteva zile, a apărut ca și cum Partidul risca să-și piardă controlul asupra societății. A fost evocat chiar cazul consumat cu 31 de ani înainte, al morții lui Hu Yaobang, un politician venerat și de mulți tineri chinezi, dar umilit de partid, care a declanșat protestele din Piața Tiananmen.

De data aceasta, însă, nu au fost proteste. Cei care l-au jelit pe Li Weliang au depus flori și lumânări în fața Spitalului Central. Partidul s-a grăbit să anunțe că a transmis condoleanțe familiei lui Li și a inițiat o anchetă în ziua morții sale, cu privire la evenimentele asociate interogatorului său. Câteva zile mai târziu, guvernul i-a declarat „martiri” pe Li și alți 13 medici care muriseră de COVID-19.

Mobilizarea tuturor resurselor

Statul și Partidul s-au apucat să mobilizeze toate resursele disponibile. În nord-vest și în extremitatea sudică a orașului Wuhan, Armata de Eliberare a Poporului a început să construiască două spitale de urgență cu mai mult de 2.500 de paturi, terminând treaba în două săptămâni. Stadioanele și centrele de conferințe au fost, de asemenea, transformate în spitale improvizate și, în câteva zile, bloc după bloc de locuințe a fost pus sub pază, oficialii de partid veghind ca oamenii să nu-și părăseau casele.

Lumea era ținută în beznă, în timp ce liderii Chinei puneau milioane de oameni său de carantină. DER SPIEGEL și alte publicații occidentale scriau că o blocare strictă era „de neconceput într-o societate democratică”. În acel moment, puțini aveau vreo idee că evenimentele din Wuhan ar fi putut oferi o vedere asupra propriului viitor, iar doar câteva săptămâni mai târziu, un segment semnificativ al populației Mapamondului se va găsi blocat într-o situație similară. Incubatorul virusului, Wuhan, a furnizat, de asemenea, un plan pentru combaterea epidemiei.

La 11 săptămâni după ce blocajul fusese impus în Wuhan, Wang Xinghuan, directorul unuia dintre cele mai mari spitale din oraș stătea în afara clinicii sale în trening și vorbea despre lecțiile pe care le-a învățat în urma crizei. „Trei lucruri sunt esențiale”, a spus el: „testarea riguroasă, izolarea imediată a cazurilor suspectate și purtarea măștilor”. Oficialul mai arăta că a fost în contact regulat cu colegii din New York și că unul dintre ei i-a spus că purtarea măștilor era, din păcate, o problemă culturală. „Dar nu este o problemă culturală”, a insistat Wang. „E o prostie să nu porți mască”.

În martie, o echipă internațională de epidemiologi a calculat că numărul de infecții ar fi fost de trei ori, de șapte ori, de 18 ori mai mare, dacă China ar fi impus blocarea pe Wuhan cu una, două sau trei săptămâni mai târziu decât a făcut-o. Este dificil de imaginat câte cazuri și decese ar putea exista astăzi în lume dacă țara ar mai fi așteptat.

Dar același studiu estimează că cifrele ar fi fost cu 66%, 86% sau cu 95% mai mici, dacă guvernul ar fi închis orașul cu două sau trei săptămâni mai devreme decât a făcut-o.

În funcție de unghiul din care privești, Beijingul trebuie să fie lăudat pentru protejarea lumii de o catastrofă mult mai mare sau condamnat pentru declanșarea dezastrului cu care se confruntă în prezent.

În februarie, regimul a început să pompeze prima dintre cele două narațiuni. Președintele chinez, Xi Jinping, a susținut chiar că a emis personal „directive pentru prevenirea și controlul noului coronavirus”, la 7 ianuarie, într-un discurs în fața Comitetului permanent al Politburo. Textul discursului respectiv nu a fost făcut public, dar surse anonime au spus că Xi a decretat doar că măsurile nu ar trebui să tulbure „atmosfera festivă” înainte de Anul Nou Chinezesc.

Campania de PR a Chinei

Întrebarea cu privire la momentul în care Xi a aflat despre noul virus este crucială atunci când vine vorba de atribuirea responsabilității. Există o serie de indicii potrivit cărora Beijingul a fost indus în eroare de guvernul provincial și că guvernul central a recunoscut gravitatea epidemiei doar la jumătatea lunii ianuarie. Dar dacă Xi a fost cu adevărat conștient de problema din 7 ianuarie, atunci ar trebui să poarte responsabilitatea pentru faptul că lumea a fost înșelată atât de mult timp cu privire la adevărata natură a bolii.

Noul prim-secretar al Partidului Comunist din Wuhan – predecesorul său fusese demis în februarie – a propus la începutul lunii martie ca locuitorii orașului să primească o așa-zisă „educație de recunoștință”. Partidul a publicat o carte numită „2020: O luptă împotriva epidemiei”, care onorează presupusele realizări ale lui Xi în „războiul oamenilor” împotriva virusului. Cu toate acestea, în urma unui val de indignare pe internetul chinez, campania a fost repede suspendată.

Cu toate acestea, guvernul poate acum să dea ca exemplu surse străine pentru a-și impune propria versiune asupra evenimentelor. Șeful OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat că a fost „impresionat și încurajat de cunoștințele detaliate ale președintelui despre focar”, în urma unei vizite pe care o făcuse la Beijing, la sfârșitul lunii ianuarie. Citate ca acesta sunt foarte utile pentru Beijing, atât pentru propaganda sa internă, cât și pentru campania sa internațională de PR, care pare să crească în forță de la o săptămână la alta.

În această luptă pentru narațiunea coronavirusului, diplomații chinezi citează cu nerăbdare declarații și tweet-uri ale președintelui american Donald Trump. Citate precum acest tweet din 24 ianuarie: „China a lucrat foarte mult pentru a îngrădi coronavirusul. (…) Vreau să-i mulțumesc președintelui Xi!” Sau această remarcă, din 7 februarie: „Tocmai am vorbit cu președintele Xi aseară. (…) Cred că s-a descurcat cu adevărat bine.”

Între timp, desigur, Trump a început să conteste datele pe care le lăudase în urmă cu doar 10 săptămâni, iar acum acuză China că a mințit – și nu este singurul. De asemenea, a început să susțină că deține informații potrivit cărora virusul scăpase de fapt dintr-un laborator chinez, o referire la Institutul de Virologie Wuhan, din partea de sud a orașului, în care lucrează „Femeia liliacă”, Shi Zhengli.

În februarie, Shi a declarat revistei americane, Scientific American, că a lucrat zi și noapte, la începutul epidemiei, comparând toate eșantioanele pe care institutul le-a folosit vreodată pentru cercetare cu secvența genomului SARS-CoV-2 – și nu a găsit nicio potrivire. Femeia consideră că laboratorul ei nu poartă nicio responsabilitate pentru focar.

La jumătatea lunii aprilie, doar câteva mașini au putut fi văzute pe partea cealaltă a gardului electric din parcarea Institutului de Virologie Wuhan. Vizitatorii nu sunt bineveniți. A apărut o mașină, iar un tânăr în haine de stradă s-a prezentat ca domnul Zhao de la „Bio Security”. El a cerut să știe ce căuta reporterul. Un interviu cu Dr. Shi, poate? „Imposibil”, a fost răspunsul. Dar nu ar fi de folos să răspundem zvonurilor care se răspândesc în întreaga lume? Domnul Zhao a zâmbit: „Nu contează ce spunem. Aceste teorii se vor răspândi, indiferent”.

Înfrângerea teoriilor conspirației

Unele dintre aceste teorii sunt destul de absurde. Laureatul premiului Nobel, Luc Montagnier, unul dintre oamenii de știință care a descoperit virusul care provoacă SIDA, a afirmat la televiziunea franceză că SARS-CoV-2 a fost produs în laborator și conține secvențe genomice ale virusului HIV. Cercetătorii s-au grăbit să-l contrazică: „Montagnier nu a observat că ambele fragmente sunt frecvent întâlnite la multe alte virusuri, inclusiv coronavirusuri de lilieci și porumbei”, a declarat, pentru DER SPIEGEL, echipa lui Yang Zhang, profesor de medicină computațională și bioinformatică la Universitatea din Michigan.

Cel mai probabil scenariu este că cele două fragmente de genom au ajuns în SARS-CoV-2 ca rezultat al unui proces complet natural. Asta este, cel puțin, ceea ce crede majoritatea virologilor prestigioși.

Desigur, este posibil ca un angajat al Institutului de Virologie din Wuhan să fi putut fi infectat cu un virus necunoscut, natural, al liliecilor, în ciuda protecției oferite de echipamentele speciale purtate, dar este „extraordinar de puțin probabil”, spune Robert Garry, de la Școala de Medicină a Universității Tulane.

De asemenea, serviciile americane de informații susțin că există un larg consens cum că virusul nu a fost creat de om. China a refuzat până acum să permită o investigație internațională cu privire la originile virusului. Dar fără un astfel de studiu, zvonurile vor continua să se răspândească cu privire la debutul și dezvoltarea bolii.

În Wuhan s-a răspândit o teorie a conspirației deosebit de absurdă, care, ironic, își are originea în SUA. Vânzătorul de pește Chen Qingbo spune că „mulți dintre prietenii mei cred, ca și mine, că virusul a fost adus la Wuhan în timpul Jocurilor Mondiale Militare, toamna trecută. Sportivii americani au rămas într-un hotel, nu departe de piața din Huanan, și o parte din ei ar fi suferit de o boală similară”. Și se întreabă: „Nu e posibil ca asta să fie adevărat?”

În urma recuperării sale, Chen a fost externat din spital pe 11 ianuarie, cu mult înainte ca epidemia să ajungă la apogeu. După ce și-a încheiat carantina, a primit un mesaj text de la medicul șef al spitalului: „Pacienții recuperați sunt rugați să doneze plasma de sânge în scop științific”. Chen a răspuns imediat, iar de atunci a fost la spital de cinci ori. A reînceput munca, dar acum livrează fructe și legume în loc de pește, într-o altă piață.

Ai Fen este încă șeful serviciilor de urgență la Spitalul Central din Wuhan. Pe 10 martie, ea a acordat un lung interviu într-o revistă din China, spunând: „Privind în urmă, regret că nu am continuat să urlu cu toată vocea mea. M-am tot întrebat ce-ar fi dacă aș putea da timpul înapoi”.

Comentariile au curs online timp de trei ore până să fie șterse de cenzori. Dar nu înainte ca utilizatorii să le salveze și să le traducă în engleză, germană, italiană și chiar în braille.

Interviul respectiv, acordat Cotidianului Tineretului din Beijing, pe care medicul oftalmolog Li Wenliang l-a dat pe telefonul său mobil cu 10 zile înainte de moartea sa, a fost înlăturat de cenzori. Dar, la câteva zile după cacel interviu, revista Caixin a dat peste el, iar textul cu pricina poate fi accesat în continuare. „Cred că”, spune el în acel articol, „într-o societate sănătoasă ar trebui să existe mai mult decât o singură voce”.

Distribuie Distribuie Comentarii