În ultimul deceniu, sportul românesc a fost în impas din cauza slabei finanţări, dar şi a lacunelor legislative din domeniu. Totuşi, performanţa românească a depăşit noi limite în ultimii ani, datorită sportivelor din România. Simona Halep, în tenis, respectiv echipa naţională de handbal feminin Under 18, care a cucerit recent titlul de campioană mondială, sunt doar câteva exemple care demonstrează că fetele sunt la putere în sportul românesc. În schimb, băieţii se zbat de ani buni într-un anonimat enervant. De la Ilie Năstase încoace, cu excepţia fenomenului Lucian Bute, România n-a mai avut un nume de talie mondială, la un sport individual, care să ţină capul de afiş în lume prin prestaţiile sale.

De ce reuşesc fetele să aibă rezultate de excepţie, iar băieţii dezamăgesc aproape la fiecare competiţie au explicat pentru “Adevărul” câţiva specialişti în psihologie.

Psihologul Toni Răfăilă pune succesul sportivelor din România pe seama dorinţei lor de a recupera diferenţa de clasă faţă de bărbaţi. “Odata cu apariţia mişcării feministe şi emanciparea femeii, odată cu lupta pentru egalitatea în drepturi dintre femei şi bărbăţi, a apărut şi competiţia. Undeva, la nivel inconştient, femeile de pe întreaga planetă luptă pentru a recupera anii în care au fost subevaluate şi oprimate, drept care, în această încercare a recuperării "timpului pierdut", apare nevoia de a dovedi că şi-au câştigat locul bine meritat alături de barbaţi. Indiferent că vorbim despre sport, profesie sau oricare alt domeniu al manifestărilor psiho-sociale apare nevoia de recunoaştere şi status social, indiferent de vârstă sau apartenenţă socială. Pe deasupra, se ştie că încă de la vârste fragede fetele sunt mult mai serioase şi ambiţioase decât băieţii”, a declarat Răfăilă (foto jos).

El merge în profunzime cu această analiză şi consideră că profilul sportiv al româncelor este influenţat de modelele pe urmele cărora tinerele de azi visează să calce (ex. Nadia Comăneci la gimnastică). “La ora actuală există diferenţe subiective în modul de abordare al sporturilor. Mental, tinde să apară o diferenţă între sporturile care sunt considerate mai degrabă aparţinând fetelor decât băieţilor. În aceeaşi măsură, profilul social al unui popor îşi pune amprenta asupra sporturilor practicate şi a sexelor care îşi îndreaptă atenţia asupra lor, drept care fetele vor tinde să-şi focalizeze atenţia asupra sporturilor ce au fost promovate de succesele răsunătoare ale modelelor mediatizate social, în timp ce băieţii se vor îndrepta spre fotbal, box şi alte sporturi considerate ca fiind cu precădere masculine.”

Bărbaţii, mai stabil emoţional

Pe de altă parte, psihologul sportiv Andreas Hniatiuc e de părere că succesul fetelor este garantat de câţiva factori motivaţionali foarte puternici, precum nevoia de stabilitate financiară sau de recunoaştere în societate: “Rezultatele obţinute în tenis şi în handbal, la nivel mondial, sunt consecinţa firească a talentului sportivelor, a muncii pe care acestea o depun şi a metodelor şi tehnicilor de antrenament concepute de cei care se ocupă de pregătirea lor. În sport, talentul, dacă nu este susţinut de muncă, strategie şi viziune a succesului, nu este garantul performanţei. Din punct de vedere motivaţional, femeile sunt mult mai orientate către performanţă, de multe ori sursa motivaţiei sportive reprezentând-o nevoile personale: nevoia de stabilitate financiară, motivaţia familiei sau nevoia de validare socială, care este mult mai puternica la femei, în comparaţie cu bărbaţii. Altfel spus, bărbaţii sunt mai stabili din punct de vedere emoţional, dar nu sunt suficient de motivaţi, se abat de la normele de disciplină în vederea obţinerii performanţelor sportive, pierd din vedere esenţialul şi amână lucrurile, femeile fiind mult mai disciplinate şi orientate spre succes.”

Andreas Hniatiuc, psiholog:

“Motivaţia este cel mai puternic activator în vederea obţinerii performanţelor de către românce. Dincolo de motivaţie, disciplina şi seriozitatea cu care femeile fac lucrurile reprezintă variabile esenţiale pentru a performa.”

“Pentru a obţine performanţă, dincolo de talent, un sportiv trebuie să respecte reguli, să fie disciplinat, să îşi stabilească obiective îndrăzneţe, să creadă în ele şi să găsească mereu motivaţia necesară pentru a finaliza lucrurile începute, capitole la care bărbaţii sunt deficitari.”

Sporturile olimpice de tradiţie, dominate tot de femei

Fetele ţin ştacheta sus şi în sporturile olimpice de tradiţie pentru România. Iată ce aport au avut femeile la cucerirea medaliilor olimpice de aur, la ultimele trei ediţii ale Jocurilor Olimpice:

Atletism – Constantina Diţă Tomescu, ultima campioană olimpică, la Beijing (2008)

Canotaj – Georgeta Andrunache, Viorica Susanu, ultimele campioane olimpice, la Beijing (2008)

Gimnastică – Sandra Izbaşa, campioană olimpică la Londra (2012), campioană olimpică la Beijing (2008); Cătălina Ponor, campioană olimpică la Atena (2004)

Judo – Alina Dumitru, ultima campioană olimpică, la Beijing (2008)

Înot – Camelia Potec, ultima campioană olimpică, la Atena (2004)

Alin Moldoveanu, excepţia de la regulă

Excepţia de la regulă este dată de Alin Moldoveanu, care a impresionat la Londra, reuşind să câştige aurul olimpic la tir. Moldoveanu speră să repete acest lucru şi la Olimpiada de la Rio de Janeiro, în 2016. Pe lângă tir şi kaiac-canoe este un sport predominant masculin în România. Ultimul titlul olimpic la kaiac canoe a fost câştigat de Florin Popescu şi Mitică Pricop, la Sydney, în 2000. Tot la această ramură sportivă nu trebuie uitat nici canoistul Ivan Patzaichin, de cinci ori medaliat cu aur la Jocurile Olimpice.

Sursa: adevarul.ro

Distribuie Distribuie Comentarii