Tot mai multe state iau în calcule trecerea la o economie de război, iar în România au început primele discuții timide în acest sens. Generalul (r) Dan Grecu, omul decorat de americani în Irak și Afganistan, explică, pentru „Adevărul”, la ce să ne așteptăm.

Federația Rusă a trecut la o economie de război, în timp ce în Europa discuțiile prind tot mai mult contur. Franța a fost una dintre primele țări care a pus punctul pe i, iar președintele Macron a anunțat că țara sa are în vedere acest lucru.

Mai mult, comisarul european pentru piața internă, Thierry Breton , a declarat că Uniunea Europeană trebuie să treacă la „modul economiei de război”. Asta înseamnă, a spus el, că statele membre trebuie să colaboreze pentru a stimula producția de armament în cadrul unei noi strategii industriale de apărare.

Deocamdată, în România tema pare mai degrabă una tabu, chiar dacă politicienii, generalii și analiștii politici o mai abordează tangențial. Există și ideea că, la fel cum în cazul sistemului Patriot donat Ucrainei s-a așteptat trecerea primului val de alegeri, autoritățile ar aștepta să se încheie prezidențialele și parlamentarele, pentru a pune apoi problema pe tapet.

Evident, există unele emoții și temeri în societatea civilă cu privire la sacrificiile pe care ar trebui să le facă populația și la costurile care sunt inestimabile în acest moment. Acest lucru va implica economii și, posobil, lipsuri, iar românii și europenii nu au cum să fie încâtați de perspective.

Între timp, Uniunea Europeană a anunțat că va pune la bătaie miliarde de euro pentru a-și finanța industria de apărare, dar lucrurile se mișcă totuși lent.

„Adevărul” a discutat despre această problemă cu generalul (r) Dan Grecu , omul decorat de americani atât în Irak cât și în Afganistan. Actualmente prim-vicepreședinte al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România, Dan Grecu are studii în Canada, Belgia și Italia și e doctor în științe militare și informații. A fost șef al Echipei Naționale la Comandamentul Central American pentru operațiile din Irak și Afganistan, dar și observator militar în Misiunea ONU din Etiopia și Eritreea și șef al Echipei Române de Legătură la Comandamentul Regional Sud al ISAF din Kandahar, Afganistan.

Totodată, el are numeroase medalii naționale și internaționale, iar dintre ultimele sunt de amintit Medalia pentru merite deosebite a Forțelor Terestre ale SUA (US Army Commedation Medal), Medalia ONU cu semnul „2 silver” pentru misiunea UNMEE și Medalia NATO pentru operații ,,non article five”.

Un proces complex

Întâi de toate, trecerea la o economie de război nu poate începe în mod normal fără o rezolvare a unor probleme energetice, asigurarea energiei, a alimentelor pentru populație și a muniției și a armelor. Generalul Dan Grecu vorbește despre un proces complex și anevoios.

„Trecerea economiei de la starea de pace la starea de război este un proces complex, menit să asigure atât necesarul forțelor din sistemul de apărare, cât și funcționarea instituțiilor statului și operatorilor economici, precum și aprovizionarea populației cu cele necesare consumului, chiar dacă acestea din urmă pot și supuse unui sistem raționalizat”, anunță generalul.

El a comentat și anunțul președintelui Emmanuel Macron despre economia de război.

„Ideea președintelui francez nu este una nouă, de la începutul războiului din Ucraina a mai fost propusă și de alți politicieni, fiind mai degrabă privită cu reticență, decât acceptată. De fapt, în înțelegerea mea, președintele Macron nu s-a referit la o trecere efectivă la economia de război, ci la o creștere a capacităților industriale producătoare de echipamente militare și muniții în scopul ajutorării Ucrainei, având în vedere efectele pe care înfrângerea acesteia le-ar avea, iar aici sunt de acord cu domnul președinte, pentru că o victorie a Rusiei ar însemna nu numai afectarea securității europene, dar chiar a întregului sistem de securitate internațional stabilit în cadrul ONU după cel de-al doilea Război Mondial, sistem bazat pe respectul de către toate națiunile a principiilor şi normelor de drept internațional, care exclud soluția de rezolvare a disputelor şi a diferendelor dintre ele prin forță sau amenințarea cu forța”, adaugă generalul.

De altfel, în rândul statelor europene nu există un consens, iar foarte multe lume, inclusiv susținătorii ideii, nu realizează implicațiile complexe.

„Marea problemă însă la acceptarea unei astfel de acțiuni derivă din diferențele existente în percepția amenințărilor existente în societățile și guvernele europene, diferențe vizibile dacă, de exemplu, comparăm percepția în statele din prima linie cum sunt statele baltice sau Polonia, cu cea din state situate geografic departe de linia frontului, ori tocmai în acestea din urmă, la nivel de autorități și populație, trebuie să investească în industria de apărare, pentru a putea trimite arme în Ucraina. Solidaritatea este un lucru la care europenii mai au încă mult de lucru”, completează generalul Grecu.

Veste proastă, veste bună

Vestea proastă pentru români și pentru europeni în general, într-un moment în care a crescut costul vieții, iar economiile statelor UE suferă, este că trecerea la o economie de război va accentua toate aceste probleme și va aduce și altele noi.

„O trecere reală la economia de război ar însemna indiscutabil constrângeri și chiar lipsuri și raționalizări pentru marea masă a societății, pentru că ea ar fi impusă de existența pericolul unui război sau chiar a războiului în sine”, mai spune generalul.

Există și o veste bună, iar generalul Dan Grecu detaliază: „Dimpotrivă, o creștere a capacităților industriale producătoare de echipamente militare și muniții, precum și de alte bunuri și echipamente necesare funcționării societății, însoțite de cercetare și inovare în domeniile de referință, ar însemna o contribuție la dezvoltarea generală a societății, prin creșterea productivității, crearea de locuri de muncă, asigurare de rezerve de resurse etc”, mai afirmă el.

O misiune (aproape) imposibilă

În cazul României, revirimentul industriei de apărare se anunță o misiune nu tocmai simplă. Din 1990 și până în prezent, această industrie este într-un permanent picaj, iar cifrele arată ridicol. Și chiar dacă Strategia Națională de Apărare a Țării prezintă lucrurile într-o lumină optimistă, în realitate nu ne găsim în cea mai bună situație. Iar problema nu este specifică doar României. Există țări cu economie serioasă în Uniunea Europeană, așa cum este exemplul Germaniei, dar cu o industrie de apărare care nu ar putea asigura nici măcar strictul necesar în cazul unui război. La polul opus, țări ca Polonia au început să investească serios în acest domeniu, iar acum încep deja să culeagă roadele.

„În ceea ce privește țara noastră, strict referitor la producția de armament și muniții, putem sta liniștiți, conducătorii noștri de după '89 au avut grijă să nu mai avem aproape de loc o industrie de apărare, în pofida tradiției în industria grea, în producția de oțeluri speciale, construcția de nave și aeronave, în echipamentele militare de bază și în muniții. Astfel, nu este de mirare că tot ceea ce însemnă armamente și muniții moderne sunt achiziționate din import, nereușind ca prin parteneriatele strategice sau relații bilaterale să contribuim măcar într-o anumită proporție la producția și dezvoltarea de echipamente moderne, ca să nu mai spun că „offset”-ul pare un concept interzis la achiziția de echipamente militare, ignorându-se potențialul acestuia de a genera o dezvoltare pe termen lung și sustenabilă a unor capacități naționale de producție”, încheie generalul Dan Grecu.