Aproximativ 400 de milioane europeni votează începând de joi la alegerile europarlamentare care vor da startul reînnoirii complete a instituţiilor Uniunii Europene, dar acestea sunt ameninţate de ascensiunea euroscepticismului.

Geert Wilders, liderul Partidului Libertăţii, din Olanda (Imagine: Mediafax Foto/AFP)

Sondajele arată că formaţiunile de extrema-dreaptă ar urma să obţină 100 de mandate din cele 751 din Parlamentul European. O parte dintre naţionalişti ar urma să formeze un grup în jurul Frontului Naţional francez (FN) şi al Partidului Libertăţii (PVV), din Olanda, ambele cu şanse la victorie în alegerile din ţările lor, asemenea euroscepticilor britanici din UKIP.

În afară de partidele de extremă-dreapta, cele mai critice formaţiuni au, de asemenea, şanse considerabile să obţină victorii categorice: partidul eurofob Alternativa pentru Germania (AfD), populiştii lui Beppe Grillo în Italia, dar şi stânga radicală Syriza din Grecia.

În plus, sondajele estimează şi o nouă scădere a ratei de participare la vot, care a atins deja, în urmă cu cinci ani, un record de 43 la sută. În afara faptului că favorizează extrema-dreaptă, absenţa de la vot contribuie la subminarea legitimităţii instituţiilor europene.

"Creşterea populismului" se explică prin "absenţa unui răspuns politic satisfăcător" la globalizare, după ani de criză, austeritate şi şomaj în masă, consideră Jean-Dominique Giuliani, preşedintele Fundaţiei Robert Schuman.

La rândul său, Nathalie Brack, cercetător la Centrul pentru Studii Politice de la Universitatea Liberă din Bruxelles, apreciază că este un "vot de protest, anti-elite şi anti-Europa".

"Va fi un curcubeu de eurosceptici de coloraturi diferite în viitorul Parlament", afirmă liderul UKIP, Nigel Farage. "Va fi plin de viaţă, va exista mult zgomot", adaugă liderul eurosceptic din Marea Britanie.

Cu toate acestea, euroscepticii vor rămâne minoritari în Parlamentul European şi nu vor putea să "blocheze" construcţia europeană, în pofida declaraţiilor făcute în acest sens de liderul Frontului Naţional francez, Marine Le Pen.

Pe fondul ascensiunii formaţiunilor de extremă-dreapta, proeuropenii, începând cu dreapta şi socialiştii, vor fi nevoiţi mai mult ca niciodată să "lucreze împreună" la imaginea marilor coaliţii care s-au înmulţit în ultimii ani în UE, din Germania până în Grecia, trecând prin Italia şi Belgia, arată Stratfor.

- Riscul unei "confruntări" între Parlament şi Consiliu

Pe de altă parte, noii europarlamentari trebuie să ajungă în cel mai scurt timp la un acord asupra numelui viitorului preşedinte al Comisiei Europene, figura centrală a instituţiilor europene. În dorinţa de a democratiza procesul şi de a influenţa alegerea şefilor de stat şi de Guvern din cele 28 de state membre UE, principalele partide europene prezintă câte un candidat, dar este puţin probabil ca lucrurile să se desfăşoare atât de simplu.

"Diferenţa dintre Parlament şi cei care decid cu adevărat este foarte clară pentru cetăţeni", afirma recent preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, care reflectă opinia multor lideri europeni. Aceştia se vor reuni la Bruxelles la 27 mai, la două zile după alegerile europarlamentare.

De asemenea, Herman Van Rompuy a avertizat în legătură cu riscul unei "confruntări" între Consiliu şi Parlament, care trebuie să-l învestească pe viitorul preşedinte al Comisiei Europene, la jumătatea lunii iulie.

Conservatorul Jean-Claude Juncker şi socialistul Martin Schulz sunt favoriţi în cursa pentru preşedinţia Comisiei Europene. Liberalul Guy Verhofstadt apare ca un candidat de compromis şi o personalitate influentă.

Principalii candidaţi la preşedinţia Comisiei Europene sunt de acord cu privire la necesitatea de a întoarce pagina celor zece de ani de Comisie Barroso, acuzată de lipsă de ambiţie şi slăbiciune în faţa statelor, dar şi pentru toate problemele din Europa, începând cu austeritatea. În consecinţă, toţi pledează pentru un Executiv european mai social, mai activ şi mai politic.

Sursa: mediafax.ro

Distribuie Distribuie Comentarii