Iurie Darie, unul dintre actorii de aur ai generaţiei sale, s-a născut la 15 martie 1929 în Vadul Raşcov din judeţul Soroca, aflat astăzi în Republica Moldova.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în anul 1952. Debutul cinematografic a avut loc un an mai târziu, în „Nepoţii gornistului“ al lui Dinu Negreanu, avându-i alături pe platourile de filmare pe Marga Barbu şi pe Liviu Ciulei. În anul 1969, a fost ales de regizorul Mircea Drăgan pentru a juca în seria „Brigada Diverse“, alături de actorii generaţiei de aur Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu sau Puiu Călinescu.

A interpretat roluri memorabile în peste 40 de producţii cinematografice , printre care „Băieţii noştri“ (1959), „S-a furat o bombă“ (1961), „Vacanţă la mare“ (1962), „Dragoste la zero grade“ (1964), „Atunci i-am codamnat pe toţi la moarte“ (1971), „Fraţii Jderi“ (1974), „Ringul“ (1983), „O zi la Bucureşti“ (1986), „În fiecare zi mi-e dor de tine“ (1987), „Zâmbet de soare“ (1987), „Oglinda“ (1993), „Punctul zero“ (1996), „Triunghiul morţii“ (1999).

În perioada petrecută la Teatrul de Comedie i-a avut parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Rădulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Stela Popescu, Silviu Stănculescu.

Iurie Darie a fost căsătorit cu actriţa Consuela Roşu. Fiul lor, Alexandru (Ducu) Darie, a fost un regizor de succes. După moartea soţiei, Iurie Darie s-a recăsătorit cu actriţa Anca Pandrea.

Într-un interviu acordat publicației „Formula As“ , șarmantul actor a povestit cum și-a petrecut copilăria: „eu m-am ivit în lume dintr-o mare iubire... Un învăţător din Basarabia, născut dintr-un tată ucrainean şi o mamă moldoveancă - adică, tatăl meu (care şi-a făcut studiile la Cernăuţi şi ştia la fel de bine nemţeşte, ruseşte şi - normal! - româneşte şi care se numea Anatolie Maximciuc, a întâlnit-o pe mama, o moldoveancă autentică. Mama se chema ca fată Daria Sârbu. Tatăl meu a murit de tuberculoză, la vreo cinci ani după ce s-a căsătorit cu mama... Povestea dragostei lor e foarte romantică... El era învăţător în satul Cot - numele ăsta vine, cred, din faptul că satul se ivise într-un cot al Nistrului - iar ea era eleva lui. Tata a aşteptat-o până s-a făcut mai mare“.

În vremea aceea, Basarabia era o grădină cu câteva sate. „De altfel, tot pământul ăla, binecuvântat, al Basarabiei, stârnea în noi, copiii, un fel de sfială, ca în faţa unei minuni. În părţile alea, de cum treci Prutul, pământul o ia în sus, formând ca un fel de coamă de deal. Acolo, dincolo de nisipurile de până în Prut, parcă începe o altă lume. O lume care se termina cu partea înaltă a podişului, formată din trei terase, de unde noi, copiii, vedeam Ucraina până hăt departe! Vară de vară, mă duceam, ca elev aflat în vacanţă, la bunica, la ţară, în satul Cot. Îmi amintesc cum porneam din zori la cules de plante medicinale, pe care, pe înserat, le aduceam la şcoală. Doamne, ce şcoală mare şi frumoasă şi curată era acolo, în satul ăla mărunt, din Basarabia!“, povestea marele actor Iurie Darie.