Pădurea fermecată din basmele copilăriei există, ea se află în România. Americanii au descoperit această pădure și au vorbit cu oamenii care adoptă falnicii copaci. Aerul curat și măreția copacilor în vârstă de o jumătate de mileniu sunt rețeta pentru o viață în sânul naturii, departe de poluare.

Povestea Pădurii Poveștilor Nemuritoare începe nu cu mult timp în urmă, în 2019, când Elena-Mirela Cojocaru, soția iubită a lui Ion Cojocaru, primarul cătunului Nucșoara, a murit în urma unei lupte cu cancerul, scriu cei de la The New York Times . Boala nu l-a iertat nici pe bărbatul rămas văduv. Cojocaru însuși s-a îmbolnăvit curând de o boală de inimă, iar ca remediu, doctorul lui i-a spus să meargă la țară, 6.000 sau mai mulți pași pe zi.

Nucșoara și cei 1.222 de locuitori ai săi locuiesc pe versanții împăduriți ai Munților Carpați din România. Carpații sunt o țară de ceață, vampiri fictivi și lupi din viața reală, precum și câteva mii de urși bruni și aproximativ două treimi din pădurea virgină rămasă în Europa, e cadrul feeric descris de americani.

Potrivit sursei citate, deși crescuse la Nucșoara, Ion Cojocaru a remarcat târziu copacii. Chiar și așa, a fost la timp, pentru că frumusețea și puterea copacilor l-au reînviat, iar Cojocaru a simțit că l-ar fi adoptat. „Copacii m-au salvat”, a spus el recent.

Un decor de poveste

Unii fagi străvechi seamănă cu mături răsturnate, sute de ramuri mici care se ridică brusc dintr-un trunchi gros nu mai înalt decât o persoană. Formele întruchipează istoria locală. Până când regiunea a fost declarată protejată, generații de săteni strângeau lemne de foc din copaci, tăiau sau tăiau ramurile aflate la îndemâna brațului.

„Mergeam în pădure să adun lemn, flori și mâncare”, a spus Silvia Dan, 80 de ani. „Creșterea aici a fost ca o oază. Pădurea a fost o sursă de viață pentru noi, un mod de a ne câștiga existența.”

Acolo unde copacii au fost tăiați, lăstari noi au încolțit, ramificat, au crescut și au fost tăiați din nou, an de an timp de secole. Practica permitea copacilor să continue să poarte nuci de fag, pe care sătenii le hrăneau porcii pentru a-i îngrășa toamna.

Gândacii și exploatarea forestieră, un pericol pentru copaci

„Puterea acestor copaci este uimitoare”, a spus Christoph Promberger, director executiv al Fundației Conservation Carpathia, o organizație nonprofit care lucrează la crearea unui parc național în regiune. 5.000 de fagi seculari solitari cresc încă în jurul Nucșoarei, cea mai mare concentrație din Europa. Dar exploatarea forestieră și schimbarea utilizărilor terenului reprezintă o amenințare. Se mută și gândacii de scoarță.

Ion Cojocaru și grupul nonprofit au început să discute despre un plan de protejare a fagilor, care ar atrage turiști în Nucșoara. Au fost identificați 2.544. Ion Cojocaru a ales 2.544 pentru că este înălțimea în metri a Vârfului Moldoveanu, cel mai înalt din România, aflat la o zi de drumeție de la Nucșoara. Fiecare a primit o plăcuță de înmatriculare, fotografiat de-a lungul anotimpurilor și marcat pe o hartă cu coordonatele sale GPS. Copacii sunt oferiți spre adopție pe un site web - deși, așa cum insistă Cojocaru, copacul adoptă persoana, nu invers.

La un moment dat, o echipă de la Forest Design, o firmă forestieră din Brașov, a venit cu scanere portabile care folosesc lidar, o tehnologie laser, și a generat imagini tridimensionale ale multor copaci străvechi, în interior și în exterior.

„Am vrut să vedem cum evoluează și se mișcă arborii în timp”, a spus Sergiu Florea de la Forest Design.

Așa a început Pădurea Poveștilor Nemuritoare.

Așa a început Pădurea Poveștilor Nemuritoare. Pentru o taxă modestă, o persoană își poate atașa propria poveste unui copac. Copacul cu numărul 44 este al Anei Maria Brânză, campioană a României la scrimă. Numărul 2224 este expresia de mulțumire a unei fiice în numele mamei sale care, în 1944, la vârsta de 16 ani, „și-a găsit refugiu împotriva naziștilor ascunși printre copacii străvechi”.

Numărul 22 este un cadou de la un prieten la altul, un fragment dintr-o poezie a poetului pakistanez Faiz Ahmed Faiz: „Dă-i din nou unui copac cadou verdele. Lasă o pasăre să cânte”, în timp ce copacul numărul 2544 l-a adoptat pe Ion Cojocaru.

„Am un sentiment de reciprocitate”, a spus Cojocaru despre copaci. „Învăț de la ei. Am impresia că sunt bătrâni care sunt foarte înțelepți și vor să fac bine”, a încheiat el.