SUA s-ar putea îndrepta către acel gen de declin din care s-a dovedit de-a lungul istoriei că puține mari puteri au mai reușit să-și revină, și aceasta nu este nicio concluzie sumbră a susținătorilor dreptei MAGA și niciun mesaj politic al progresiștilor de stânga, scrie jurnalistul și scriitorul David Ignatius, într-un articol de opinie publicat de Washington Post.

Deși SUA dispune de numeroase mijloace de recuperare, ceea ce îi lipsește este o recunoaștere comună faptului că există o problemă și a modalităților în care acesta poate fi remediată, se arată în concluziile unui nou studiu realizat de RAND la comanda Office of Net Assessment, un birou al Pentagonului care face evaluări pentru Secretariatul Apărării din SUA.

Studiul ar trebui să fie un puternic semnal de alarmă pentru America într-un an în care urmează alegeri cruciale, notează Ignatius.

Intitulat „Surse ale unui dinamism național reînnoit”, studiul Rand - parte dintr-un grup de rapoarte comandate de Pentagon pentru a evalua poziția competitivă a SUA în timp ce se confruntă cu ascensiunea Chinei – urmează să fie publicat marți.

În pofida faptului că este un studiu sociologic, informațiile conținute în el sunt explozive. Office of Net Assessment a fost înființat în 1973 în timpul perioadei întunecate a Războiului Rece pentru „a gândi neimaginabilulul”.

Ce a dus la „declinul relativ al poziției Statelor Unite”, se întreabă autorii raportului? Capitolul introductiv explică în termeni neechivoci problema fundamentală a Americii: „Poziția sa competitivă este amenințată atât din interior (în ceea ce privește încetinirea creșterii productivității, îmbătrânirea populației, un sistem politic dezbinat și un mediu informațional din ce în ce mai corupt), cât și din exterior (în ceea ce privește o provocare directă din ce în ce mai mare din partea Chinei și diminuarea considerației față de puterea SUA din partea a zeci de națiuni în curs de dezvoltare)”.

Acest declin „se accelerează”, avertizează autorii studiului.

„Problema esențială este văzută în termeni extrem de diferiți de diferite segmente ale societății și grupuri de lideri politici”. Dreapta și stânga au narațiunile lor proprii asupra acestui declin. În timp ce ambele sunt de acord că ceva este profund în neregulă în America, taberele au opinii divergente, de multe ori la modul extrem, cu privire la ce trebuie făcut în această privință.

Dacă americanii nu se unesc pentru a identifica și a rezolva aceste probleme, riscă să între într-o spirală descendentă, scrie Ignatius.

„Revenirea după un declin național semnificativ pe termen lung este rară și greu de detectat în arhivele istorice”, notează autorii, oferind drept exemplu ce s-a întâmplat cu Roma, Spania habsburgică, imperiile otoman și austro-ungar sau Uniunea Sovietică.

„Atunci când marile puteri au început să cadă dintr-o poziție de supremație sau de lider din cauza unor factori interni, rareori au inversat această tendință”, se arată în studiu.

Factorii declanșatori

Cât privește factorii declanșatori ai declinului, analiștii de la Rand menționează printre ei unii care ne sunt familiari în 2024, comentează editorialistul.

„Dependența de lux și decadența”, „eșecul de a ține pasul cu... cerințele tehnologice”, birocrația „închistată”, „pierderea virtuții civice”, „suprasolicitarea militară”, „elitele egoiste, care se luptă între ele”, „practicile nesustenabile de mediu”.

Provocarea este „reînnoirea națională anticipată”, susțin autorii; adică, abordarea problemelor înainte ca acestea să preia controlul. Prin examinarea literaturii istorice și sociologice, autorii identifică instrumente esențiale pentru reînnoire, cum ar fi recunoașterea problemei, adoptarea unei atitudini de rezolvare a problemelor mai degrabă decât una ideologică, existența unor structuri de bună guvernare și, poate cel mai greu de atins, menținerea „angajamentului elitelor față de binele comun”.

În ceea ce privește lista cu ce e de făcut pentru remedierea problemelor, analiștii Rand califică performanța SUA în 2024 drept „slabă”, „amenințată” sau, în cel mai bun caz, „amestecată”.

Care este soluția?

Care ar fi calea de ieșire din această situație? Autorii exemplifică prin două studii de caz în care reforme adoptate urgent au reușit să înfrâneze corupția și dezordinea care, altminteri, s-ar fi putut dovedi catastrofale.

Primul exemplu este cel al Marii Britanii de la mijlocul anilor 1800. Aceasta reușise să clădească un imperiu global de succes fantastic. Însă, la mijlocul secolului al XIX-lea, acestea putrezea pe dinăuntru din cauza „impactului dur asupra oamenilor și mediului al industrializării, corupției și ineficienței instituțiilor politice, al controlului vieții politice de către un grup mic de elite latifundiare, a creșterii inegalității economice și altele”. După care Marea Britanie s-a mobilizat cu un val de reforme ce au traversat stilul britanic de viață și au transformat profund politica. Liderii intelectuali au împărtășit această pasiune pentru reformă, de la Thomas Carlyle la Charles Dickens.

Un al doilea studiu de caz poate fi găsit chiar în Statele Unite, după explozia din Epoca de aur de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Acel boom industrial, deși a transformat America, a creat și inegalități otrăvitoare, daune sociale și de mediu și corupție flagrantă. În acel context, republicanul Theodore Roosevelt a condus o mișcare „progresistă” care a reformat politica, afacerile, drepturile muncitorilor, mediul și mlaștina corupției politice.

„Progresiștii aveau o «sete de renaștere» și căutau să injecteze «o vitalitate viscerală într-o cultură modernă care părea fragilă și pe cale să se prăbușească», notează analiștii Rand, citându-l pe istoricul Jackson Lears.

„Mesajul acestui studiu este de o evidență frapantă. America se află pe o pantă descendentă care i-ar putea fi fatală. Ceea ce ne va salva este un angajament larg, începând cu elitele, de a lucra pentru binele comun și renașterea națională. Avem instrumentele necesare, dar nu ne folosim de ele. Dacă nu putem găsi noi lideri și nu putem cădea de acord asupra unor soluții care să funcționeze pentru toată lumea, suntem terminați”, scrie editorialistul David Ignatius.