Liviu Horovitz, membru al Institutului German pentru Afaceri și Securitate Internaționale, specializat pe amenințări nucleare, susține că nu-și face griji cu privire la creșterea pericolului nuclear după anexare.

„Cu amenințările sale nucleare, Kremlinul se îndepărtează de doctrina Rusiei care atribuie un rol defensiv arsenalului său nuclear. În acest fel, Moscova urmărește nu numai să descurajeze guvernele occidentale să ofere un sprijin mai substanțial Ucrainei, ci și să intimideze publicul occidental. Totuși, atâta timp cât NATO nu intervine direct în Ucraina și regimul rus nu se simte amenințat existențial, utilizarea nucleară atât intenționată, cât și neintenționată rămâne extrem de puțin probabilă”, concluziona, în aprilie, studiul publicat de Dr. Liviu Horovitz și Lydia Wachs, cercetători în cadrul Diviziei de Cercetare în Securitate Internațională în cadrul Institutului German pentru Afaceri și Securitate Internaționale (SWP), o fundație finanțată de Parlamentul German.

„Adevărul” a vorbit cu unul dintre autorii studiului citat, cercetătorul Liviu Horovitz, expert în politici de securitate, membru al echipei Institutului German pentru Afaceri și Securitate Internaționale care se ocupă aproape exclusiv de probleme nucleare. Românul cu studii de specialitate la Centrul pentru Studii de Securitate Zürich, Universitatea Harvard, Universitatea Liberă din Bruxelles și Universitatea Johns Hopkins a explicat pentru „Adevărul” despre pericolul amenințării nucleare în contextul anexării celor patru regiuni din Ucraina și al mobilizării parțiale.

Adevărul: Cum schimbă anexarea celor patru regiuni din Ucraina logica folosirii armei nucleare de către Rusia?

Liviu Horovitz: Dacă citiți New York Times, Washington Post și alte ziare din SUA, veți afla că sunt o mulțime de analiști care-și fac griji cu privire la pașii făcuți de Federația Rusă. Asta nu înseamnă că șansa folosirii armei nucleare a crescut dramatic și că Rusia va folosi mâine arme de distrugere în masă. După părerea mea și a altor analiști care lucrează în domeniu, aceste, să le spunem, amenințări cu privire la folosirea armelor nucleare de către Rusia au credibilitate relativ redusă. Nu vedem niciun pas pe care Rusia îl face spre folosirea armelor nucleare. Nu acesta este motivul pentru care analiștii își fac griji.

Ecuația folosirii armei nucleare

Care este motivul pentru care acești analiști sunt îngrijorați?

Motivul pentru care acești analiști își fac griji, la fel cum și eu îmi fac griji, este răspunsul la întrebarea: cum vom ieși din această situație?

Argumentul adus de cercetători în situații de acest gen este că ar fi o legătură între evoluția unui conflict, stabilitatea politică a unui regim, în special dacă este autocratic, și deciziile acelui regim de a amenința sau de a folosi arme nucleare. Acesta este mecanismul care leagă războiul de Putin și de arme nucleare. Niciunul dintre elementele acestui mecanism nu sunt foarte clare.

Nu este foarte clar că cineva ca Putin va folosi arme de distrugere în masă dacă ar fi amenințat să-și piardă puterea. Este o chestie plauzibilă, dar nu este un automatism deoarece, în continuare costurile folosirii armei nucleare sunt extrem de mari, iar în ceea ce privește beneficiile, nu e foarte clar în ce măsură într-adevăr se termină războiul într-un mod avantajos pentru Rusia și în ce măsură lucrurile pot lua o întorsătură complet negativă și întreaga ordine globală să se schimbe într-un mod complet dezavantajos pentru atacator.

Nici prima variantă nu este foarte clară, în ce măsură un război regional poate duce la presiuni atât de mari încât președintele Putin să simtă că pierde puterea și să fie tentat să amenințe cu arme nucleare într-un mod credibil și apoi să le folosească.

Niciuna dintre aceste curele de transmisie nu este sigură. Nimănui nu îi este foarte clar cum s-ar putea întâmpla aceste lucruri în situația de față.

Două elemente care îi îngrijorează pe analiști

Cum s-a schimbat situația din luna aprilie, când publicați studiul în care analizați pericolul nuclear?

Acum câteva luni, ideea propagată de ruși conform căreia acesta e un război regional și modul în care l-au abordat – trupele trimise, armele folosite – îi făcea pe analiști, inclusiv și pe mine, să spună că de aici și până la folosirea armelor nucleare este un drum foarte lung pe care nu-l vede nimeni. Asta nu înseamnă că rușii au dus un război „curat”, deoarece au existat crime de război. Cu toate acestea, n-am văzut o bombardare în masă a țintelor civile sau a infrastructurii. Însă, având în vedere acești ultimi pași făcuți de Putin, care par ilogici, nu este foarte clar pentru nimeni care este rezultatul final la care s-a gândit. Dacă privim teoretic, Federația Rusă pare să înainteze într-o singură direcție și își taie podul din spate. Putin anexează aceste patru regiuni și mobilizează o parte a populației...

Ce înseamnă această mobilizare?

Înseamnă că situația s-a schimbat radical pentru rusul obișnuit, care până acum îl susținea tacit pe Putin gândindu-se că nu e neapărat bine cu el, dar „măcar mă lasă să-mi trăiesc viața”, iar în Ucraina luptă militari profesioniști care primesc bani și care sunt oricum din regiunile defavorizate ale Rusiei. Acum însă războiul nu are numai efecte economice și sociale, ci vine în mijlocul societății, iar „Ivan” ajunge să fie trimis într-un război în care nu crede, care nu-l interesează și care nu-i convine. Sigur, e un mecanism care poate duce la revolta populară, la slăbirea încrederii elitelor rusești în capacitatea conducerii de a gestiona situația și, care poate determina elita îngustă care îl susține pe Putin să critice soluția găsită și să caute alternative la actuala conducere. Că aceste lucruri se vor întâmpla sau nu nu știe nimeni, este un posibil scenariu.

Pe lângă mobilizare, ce altceva ar putea să deranjeze elita rusească în legătură cu deciziile luate de Putin?

Cealaltă posibilă dezvoltare este cea în care după această anexare se va ajunge la masa negocierilor. După ce s-au organizat referendumuri și au fost duși reprezentanții acelor zone anexate pe scenă la Moscova și s-a sărbătorit alipirea la „mama Rusie”, vor fi trimiși jumătate dintre ei înapoi, în Ucraina? Aici e problema: cum se vor putea face negocierile în acest context? Dacă la negocieri, Puțin va accepta să returneze o parte din teritorii, ce efect va avea acest lucru asupra elitelor rusești? Aceasta reacție a elitelor ar putea să-i facă probleme lui Putin.

Acestea sunt cele două dinamici care fac oamenii ca mine să-și facă griji mai mult decât partea în care pericolul folosirii armelor nucleare crește deoarece aceste regiuni fac parte din Federația Rusă și atacarea acestora va determina un atac nuclear.

„Nu se poate ca ieri, Putin să fi acționat rațional și, de mâine, intră trei ucrainieni în Herson și aruncă cu arme nucleare”

De ce nu vă îngrijorează faptul că acum Rusia își va putea justifica mai ușor atacul nuclear dacă zonele anexate vor fi atacate?

Acest mecanism nu este foarte credibil pentru experți. Nu se poate ca ieri, Putin să fi fost atent și să fi acționat rațional, așa cum s-a observat, și, gata, de mâine, intră trei ucrainieni în Herson și aruncă cu arme nucleare. Nu este credibil un astfel de scenariu. Acesta nu este un motiv de îngrijorare pentru specialiști. Din februarie, ne-am confruntat cu 30-40 de astfel de amenințări cu atac nuclear. Sigur, nu Putin le-a făcut pe toate, ci și alți oficiali ruși, dar am mai tot auzit asemenea retorică al cărei scop nu are legătură cu folosirea armei nucleare, ci cu faptul că guvernele trebuie să-și facă griji, asta ia timp, se va folosi o abordare pas cu pas, astfel încât se vor trimite niște arme, se va vedea ce se întâmplă, temporizând astfel un ajutor masiv din partea Occidentului.

Astfel, grijile pe care mi le fac eu și alți analiști cu care am vorbit sunt legate de reacțiile societății și elitelor rusești cu privire la astfel de decizii care pot determina conducerea să ia măsuri disperate pentru a nu pierde puterea. Plus, complicațiile privind negocierile eventuale cu privire la aceste teritorii anexate. După ce le-au anexat, le vor da înapoi? Dacă da, ce efecte va avea acest lucru asupra elitei rusești?

Există în literatura de specialitate analize ale strategiei acesteia de a „arde” podurile în spatele tău, astfel încât să poți merge doar înainte. În teorie poate funcționează, dar în realitate trebuie să fii inconștient să nu-ți facți griji cu privire la modul în care se va termina această situație.

Cine este Liviu Horovitz

Liviu Horovitz face pare din echipa Institutului German pentru Afaceri și Securitate Internaționale (SWP) care se ocupă aproape exclusiv de probleme nucleare. Expertul în securitate internațională și-a concentrat cercetarea pe pericolul nuclear și pe percepția amenințării nucleare.

Liviu Horovitz a plecat la 17 ani din Timișoara și a studiat în mai multe părți ale lumii. În 2010-2014 a fost cercetător în Grupul de lucru pentru politică nucleară la Centrul de Studii de Securitate Zürich. În 2014-2018 și-a făcut doctoratul la Centrul de Studii Comparate și Internaționale, în cadrul Institutul Federal Elvețian de Tehnologie Zürich. În 2016-2017, a făcut cercetare la Centrul Belfer pentru Știință și Afaceri Internaționale, Școala de Guvernare John F. Kennedy, în cadrul Universității Harvard. În 2018-2019, a fost cercetător postdoctoral la Școala de Studii Internaționale Avansate, Universitatea Johns Hopkins.

În 2019-2021 a fost cercetător postdoctoral la Școala de Guvernare din Bruxelles, Universitatea Liberă din Bruxelles. Din 2021 este cercetător asociat în grupul de cercetare Strategic Threat Analysis and Nuclear (Dis-)Order (Analiză strategică a amenințării și (dez)ordinii nucleare), din cadrul Institutului German pentru Afaceri și Securitate Internaționale.