Ambasadorul Marii Britanii la București, Paul Brummell, și-a petrecut noaptea de vineri spre sâmbătă dormind afară, pe cartoane, într-un sac vechi de dormit, alături de aproximativ 20 de voluntari, într-un gest de susținere a persoanelor fără adăpost, în cadrul unui eveniment organizat de Casa Ioana.

Cu un sfert de oră înainte de ora 22,00, ambasadorul a intrat în spațiul manifestării, o cafenea din centrul Bucureștiului, a trecut printre mesele de pe terasa unde clienții se bucurau de o seară caldă de toamnă, cu un sac de dormit și un izopren în brațe și s-a întâlnit cu cei ce urmau să petreacă noaptea afară, pentru a marca Ziua dedicată oamenilor fără adăpost.

Vineri a fost al doilea an în care ambasadorul a participat la evenimentul organizat de Casa Ioana, care de două decenii are ca beneficiari oamenii fără un acoperiș deasupra capului.

Ambasadorul și-a amintit că sacul său de dormit este cel pe care l-a folosit în călătorii, student la Geografie fiind, în urmă cu 30 de ani.

"Sunt fericit că astăzi vremea este foarte bună. Anul trecut a plouat toată noaptea. Cred că o să fie o noapte mult mai ușoară", a spus diplomatul.

El a vorbit despre sensul manifestării la care s-a oferit să participe.

"Astfel de eveniment este, într-un sens, artificial, dar cred că este important să amintim că sunt 5.000 de oameni fără acoperiș aici, la București, în fiecare noapte, inclusiv în mijlocul iernii, și pentru ei nu este ușor", a punctat Brummell.

El a spus că problema oamenilor fără adăpost este una "globală".

"Este o problemă și în Marea Britanie și în România. Soluțiile nu sunt ușoare. Este legătură între oamenii fără acoperiș și problemele sociale", a punctat ambasadorul Marii Britanii.

La rândul său, Ian Tilling, fondator Casa Ioana, a vorbit, pentru AGERPRES despre provocările în ceea ce privește nevoia de servicii sociale a persoanelor fără adăpost dar și despre cum s-a schimbat, în timp, profilul persoanelor ce nu au o locuință, în România.

Tilling a amintit că, în anii '90, a deschis primul azil de noapte din București.

"Atunci, în general oamenii fără adăpost erau bărbați în jur de 50 de ani, bărbați în vârstă. Apoi au apărut femeile în acest grup apoi, în mod masiv, au apărut bătrânii fără adăpost. Erau păcăliți să își vândă casele", a spus el.

La începutul anilor 2000, a detaliat fondatorul Casa Ioana, a fost "o explozie" de familii care au rămas fără adăpost, majoritatea familii monoparentale.

"Problema era că autoritățile ofereau adăpost, dar condiția era ca aceștia să își lase copii în grija serviciilor sociale, iar bineînțeles că acest lucru a fost refuzat. De atunci ne concentrăm pe familii — atunci erau familii fără adăpost, acum avem familii afectate de violența domestică", a povestit el.

Tilling a spus că este important ca oamenii să știe că, pentru un om fără adăpost, această situație este, în general, una tranzitorie.

"A fi fără adăpost este o situație, nu o condiție. Pur și simplu înseamnă că o persoană nu are o casă în care să locuiască, punct", a afirmat Tilling.

El a evidențiat că, în abordarea problemelor acestei categorii, autoritățile trebuie să se concentreze pe încurajarea acestor persoane vulnerabile de a-și recăpăta autonomia.

"Oamenii nu rămân fără adăpost peste noapte. Se întâmplă în luni, în ani. Pur și simplu își pierd resursele. Ultima lor resursă este casa. Stau o perioadă la prieteni, dar și această variantă dispare la un moment dat. Problema aici este lipsa serviciilor. Nu e o problemă doar aici, ci în întreaga regiune. Puțini oameni sunt 'cronic' fără adăpost, de obicei este o situație tranzitorie. Încercăm să le facem pe mamele care vin la noi, la Casa Ioana, să se pună pe picioare și să aibă autonomie. Acolo se îndreaptă toate eforturile noastre", a punctat el. Fondatorul "Casa Ioana" a spus că "din păcate, servicii de genul acesta lipsesc".

În spatele grupului de voluntari, aliniați pe cartoane, în saci de dormit, au rulat filmulețe cu experimente sociale, ce au avut ca subiect testarea stereotipurilor despre oameni ai străzii.

"Dacă ceri unui om al străzii bani, îți va da, dacă îi ceri mâncare, îți va da. Mai e un film cu un om fără adăpost care pur și simplu îi plătește pe cei care își alocă timp să vorbească cu el", a explicat Tilling.

Acesta a vorbit și despre modul în care oamenii străzii văd lumea.

"În general este menționată invizibilitatea oamenilor străzii, dar am citit un articol scris de o persoană fără adăpost și spunea 'Imaginați-vă că vă petreceți întreaga viață în public'. Lucrurile văzute din punctul lor de vedere stau așa", a spus el.

Fondatorul Casei Ioana a vorbit și despre reticența de a oferi lucruri materiale persoanelor fără adăpost.

"Nimeni nu ar trebui să se ferească să dea bani oamenilor fără adăpost. Dacă își cumpără țigări cu ei, asta este, sunt banii lor, asta este ce contează pentru ei. (...) În presă a apărut, la un moment dat, informația că o femeie a vândut hainele donate ei prin Casa Ioana. Și ce dacă? A fost plăcerea noastră să îi dăm hainele, a fost plăcerea persoanei care le-a donat, cine le-a cumpărat a avut nevoie de ele și au contat pentru acea femeie", a mai afirmat Tilling.

Printre voluntarii care au dormit afară, vineri spre sâmbătă, s-au numărat directorul British Council Romania, Nigel Bellingham, și președintele British Romanian Chamber of Commerce, Charles Crocker.

Ziua internațională dedicată oamenilor fără adăpost este marcată în întreaga lume pe 10 octombrie.

Potrivit unor statistici, în București se estimează că circa 5.000 de persoane nu au adăpost, dar cifrele ar putea fi mult mai mari. Alte persoane sunt nevoite să locuiască în spații supraaglomerate sau să se mute temporar la prieteni.

Casa Ioana a fost înființată în anul 1995 și vine în sprijinul familiilor, în general femei și copii, care ajung victime ale violenței domestice sau care nu au adăpost. Casa Ioana pune la dispoziția acestora un spațiu de cazare, gratuit, până când reușesc să își rezolve problemele care le-au adus în această situație. De asemenea, asociația oferă acestor persoane vulnerabile o gamă largă de servicii de asistență psihologică și socială care le ajută să facă tranziția către o viață independentă și stabilă.

AGERPRES/(A, AS — autor: Oana Ghiță, editor: Oana Popescu)