Profesorul Mark Galeotti, specialist de talie de internațională în Rusia și spațiul ex-sovietic, vorbește într-un articol pentru publicația britanică „The Telegraph” despre cine sunt oamenii de încredere și cum funcționează cercul de putere de la Kremlin.
În cea mai mare parte, cercul de putere al lui Putin se bazează pe o mână de bărbați – întotdeauna bărbați – pe care i-a întâlnit în KGB în anii 1980 sau în anii 1990, făcând afaceri și îmbogățindu-se ca viceprimar al Sankt Petersburgului.
Autorul nominalizează trei personaje cu care Putin are un schimb real de idei, dar care au expertiză minimă pe ce înseamnă Ucraina. Avantajul lor însă este că provin din serviciile secrete și i-au fost parteneri în cariera sa din KGB.
Cei trei sunt: Nikolai Patrușev, Alexander Bortnikov și Serghei Șoigu.
Despre Patrușev, autorul scrie că este „consilier pentru securitate națională în sistemul rus, un veteran al KGB-ului cu păreri extrem tăioase care pledează pentru o politică agresivă sau războinică, mai ales în afaceri externe”. Acesta este de părere, în opinia lui Galeotti, că este omul care spune că SUA ar vrea ca „Rusia că ar fi bine să nu mai existe”.
Despre ascensiunea lui Alexander Bortnikov, șeful FSB – serviciul intern de securitate, continuatorul de facto al KGB – din 2008 și până în prezent, Galeotti scrie că acesta este de fapt un protejat al lui Patrușev, care și-a croit ascensiunea în cercul intim de putere al lui Putin tocmai prin intermediului lui Patrușev.
În ceea ce îl privește pe ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, acesta este singura figură care a reușit să-și croiască singur drumul în cercul lui Putin fără conexiuni cu KGB sau Sankt Petersburg. Despre Șoigu, autorul afirmă că ar fi fost mai puțin entuziast de anexarea Crimeei în 2014, dar că este de acord total cu războiul asupra Ucrainei din prezent.
„Nimeni din apropierea lui Putin nu are experiență militară sau diplomatică și nu știe cât de repede pot escalada crizele. De altfel, nimeni nu cunoaște Ucraina. Este izbitor cât de mic este cercul interior de prieteni și consilieri al lui Putin, un semn al unui care nu are încredere în oameni, dar și cu o îngăduință de clan pentru cei pe care îi consideră loiali”, arată Galleoti.
Autorul explică totuși și că șeful SVR, spionaj extern al Rusiei, Alexei Narîșkin, nu se află printre preferații lui Putin, iar o dovadă în acest sens este umilirea sa publică recentă la Consiliul Federației Ruse în care s-a anunțat recunoașterea regiunilor separatiste Lugansk și Donbas.
„Când vine vorba de politica externă și de securitate, oficiali precum ministrul de externe Serghei Lavrov sau prim-ministrul Mihail Mișustin sunt tratați ca angajați, nu consilieri”, mai spune el.
Profesorul Mark Galeotii precizează că majoritatea prietenilor lui Putin nu au intrat la guvernare, ci au intrat în afaceri – deși fie conducând întreprinderi de stat, fie datorită unor contracte guvernamentale masive, oameni precum Igor Secin, fostul consilier al lui Putin la Sankt Petersburg și acum șef al gigantul energetic Rosneft, precum și Serghei Chemezov, directorul executiv al Rostec Corporation, care a fost coleg cu Putin în KGB.
„De multe ori nu sunt atât oameni de afaceri, cât beneficiarii patronajului prietenului lor, care au înzestrat o viață de lux de neimaginat pe cheltuiala contribuabilului, atâta timp cât rămân pe partea lui bună”, scrie istoricul.
Pandemia ar fi restrâns și mai mult cercul de putere, deoarece Putin se teme să nu fie infectat.
„Privind înregistrarea oficială a zilelor sale de lucru, el vedea mult mai puțini oameni față în față și chiar online. Doi ani gândindu-se la presupusele greșeli făcute lui și Rusiei și despre propria sa moștenire istorică par să fi făcut din el o caricatură a vechii sale imagini care îl prezenta imperios, acid față de dușmanii sau oamenii săi loiali.
Decizia sa de a invada Ucraina poate fi fost planificată de mult, dar i-a luat prin surprindere pe mulți din cadrul guvernului iar evaluările Occidentului în acest sens au fost reale.
Galeotti mai scrie că principalului negociator cu Kievul al lui Putin, Dmitri Kozak, i s-ar fi spus să-și păstreze părerile pentru el atunci când a încercat să cântărească o invazie asupra Ucrainei.
„Putin poate crede că este stăpân pe evenimentele în desfășurare, dar asta probabil pentru că nimeni nu îi va spune ce nu va vrea să audă”, conchide autorul.
Foto: Vladimir Putin într-o conversație cu ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu. Sursa foto: Alexander Zemlianichenko / POOL / AFP
