„Am ajuns să ne furăm apa unul de la altul” / Scene greu de imaginat în satele românești, din cauza secetei
Temperaturile extreme, însoțite de o secetă prelungită fac ravagii în satele din România. Țăranii au ajuns pe culmile disperării și spun că în curând nu vor avea ce să mai mănânce. Sate întregi sunt condamnate, mai ales că localnicii trăiesc exclusiv din agricultură și creșterea animalelor, scrie Adevărul .
Seceta a făcut ravagii, în această vară, în România. Conform datelor oficiale alimentarea cu apă este asigurată cu restricții în peste 658 de localități. Cele mai afectate de lipsa apei, conform ANAR, sunt județele Botoșani, Vaslui, Iași și Vrancea. Cea mai gravă situație este în județul Botoșani, acolo unde peste 154 de localități, au efectiv fântânile secate. Pentru țărani, temperaturile extreme din această vară dar mai ales seceta care le-a urmat, sunt o adevărată apocalipsă. Mai ales pentru sătenii care trăiesc exclusiv din agricultură și creșterea animalelor. La Botoșani, polul secetei în România, oamenii sunt pe culmile disperării, ajungând să umble noaptea după apă și să i-a pe de ascuns din singurele fântâni rămase prin comunele învecinate. Majoritatea mărturisesc că cel mai probabil vor fi sute de familii care vor îndura foamete, în această toamnă. ”Oamenii se vor ruga de cei din morminte să iasă, ca să poată intra ei, în locul lor în groapă. Așa de rău va fi„, mărturisește un sătean de 80 de ani din comuna Gorbănești, județul Botoșani.
„Este pârjolit totul, îi moarte, gata”
Județul Botoșani, este cel mai nordic punct al României. Ultima frontieră a Uniunii Europene. Timp de secole a fost un adevărat grânar al Moldovei, cu pământuri fertile și soiuri unicat de grâu. În perioada comunistă și-a câștigat renumele de ”Bărăganul Moldovei„. De altfel, singura sursă de venit și hrană pentru oamenii din satele Botoșaniului, lipsite de locuri de muncă, este agricultura și creșterea animalelor. Comunități întregi trăiesc exclusiv din ceea ce le oferă pământul și animalelor domestice. Seceta de anul acesta a fost un adevărat cataclism pentru ”Bărăganul Moldovei„. Sate întregi sunt cuprinse efectiv de cea mai cruntă disperare. Soarele a pârjolit totul, începând din luna mari, pășuni, ogoare, totul. În cele mai multe sate, fântânile au secat cu totul.
„Din 40 de fântâni buni, mai sunt două. Mă uit cum iese mâlul din găleată și plâng câte o oră. Mă trezesc noaptea și visez că a venit apa în fântână. Familia mea trăiește numai din laptele pe care-l dau la colectare. Murim cu zile dacă nu avem cu ce adăpa animalele”, spune un sătean din comuna Blândești, una dintre cele mai afectate de secetă. Un altul, Ilie din Gorbănești, venit cu o căruță plină cu butoaie, se oprește în fața unui puț din mijlocul câmpului efectiv ars de soare. „Nu are apă”, spune disperat. Se uită apoi către pășuni. Aproape izbucnește în lacrimi. „Este pârjolit toul, îi moarte, gata”.
Ca Ilie, mai sunt alte mii de săteni, care cuprinși de panică străbat comunele, de la o fântână la alta, sperând să găsească apa. Acolo unde găsesc, apa este în două cu nămolul. Dar sunt bucuroși că pot adăpa vitele. „Este un dezastru pe care numai bătrânii l-au prins la marea foamete. Pășunile sunt arse, nu avem unde duce animalele. Iar porumbul este uscat și sec. Ce să dau la animale? Nici apă nu-i”, spune un sătean din Bătrânești.
„Am ajuns să ne furăm apa unul la altul”
Situația apei este atât de gravă încât oamenii au ajuns să umble nopțile, kilometrii întregi, cu căruțele, căutând să ”fure” apă de la fântânile din alte comune. „Umblă noaptea de prin satele învecinate. Avem câteva puțuri care încă mai au ceva apă. Am ajuns să ne furăm apa unul de la altul. Alții le apără cu parii. Războiul supraviețuirii a să iasă”, spune același localnic din Bătrânești. Grav este și faptul că apa de la fântâni nu este potabilă. Oamenii sunt nevoiți să cumpere de la magazine pentru a-și astâmpăra setea. „Nu ai cum să bei așa ceva. Cum să dai la un copil. Hai că la animale mai merge. Deși la vaci de lapte este periculos. Mergem și cumpărăm de la magazin. Mâncăm mai puțin să puteam să ne potolim setea”, spune Ilinca o localnică de aproximativ 30 de ani din Gorbănești.
Cei mai în vârstă, și cu pensii mici, de CAP, riscă totul. „Eu sunt bătrân. Beau din fântână. Ce o fi o fi, mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul. Nu am bani să tot dau pe apă, la magazin. Abia ajunge de medicamente”, mărturisește un vârstnic din Blândești. Noaptea se fac adevărat ”commandouri„ ale setei. Cu cercetași care caută fântâni, urmați de șiruri de căruțe care vin repede să încarce butoaiele de la puțuri și fântâni.
Recoltele distruse, familii condamnate la foamete
Lipsa apei și căldura au distrus și culturile. O dramă socială pentru sătenii din toate zonele afectate ale României. Cu cerealele își hrăneau animalele, cu alte plante tehnice se hrăneau. Acum nu mai au nici pentru ei, nici pentru animale. „Nici măcar uruială la pui nu mai este„, spune o localnică din Ungureni. Porumbul a fost ars, la fel și floarea soarelui. Cartofii nu au ieșit. Mihai are 26 de ani. Trăiește doar din creșterea vacilor. El și familia sa. Mihai umblă disperat după apă. Mâncare pentru animale aproape că nu mai are, iar recolta a fost efectiv distrusă. ”Recolta de anul acesta este distrusă. Este la 25% față de recolta de anul trecut. Catastrofă. Eu duc laptele de vacă la colectare. Din astra trăiesc. Dacă ajung să cumpăr furaj nu mai rămân cu nimic. Și ca mine sunt mulți.”, spune Mihai.
Ghiță din Bătrânești își aduce calul de pe imaș. Nu a avut ce să pască. Animalul este însetat. Decât să-l lase în bătaia soarelui, îl aduce în grajd. Ghiță mărturisește speriat că vor fi oameni care efectiv vor îndura foametea în această toamnă. „Sunt familii amărâte care trăiau doar din cele dădeau ogorașul și grădina. Și nu le-a ieșit nimic. Când ai suprafață mare, alta-i treaba. Tot îți iese ceva. Dar când îi puțin și nu iese nimic, te așteaptă foamea. Sunt familii cu mulți copii, sărace care vor ieși la cerșit. De disperare. De foame. Garantat.”, spune săteanul.
