Dr. Florina Cristescu: Asta cu uitarea la tinerețe ține de multitudinea, activităților pe care le facem și de prioritizare a creierului. El ține minte ce are nevoie să țină minte. Lucrurile care practic nu au impact major asupra noastră sunt undeva în planul doi și e normal să le uite, le șterge.

Antoaneta Banu: Așadar, întâi de toate creierul începe să îmbătrânească?

Dr. Florina Cristescu: Totul îmbătrânește, nu doar creierul. Tot organismul îmbătrânește, odată. Îmbătrânim din momentul în care ne naștem, pentru că procesul de deteriorare neuronală începe de fapt la naștere. Dar, creierul începe să îmbătrânească în mod real în jurul vârstei de 45 de ani. Atunci se consideră că ne scad capacitățile cognitive și funcționale ale creierului. Până atunci facem față cu succes.

Antoaneta Banu: De la 45 de ani trebuie să fim atenți și să prioritizăm mai mult problemele creierului?

Dr. Florina Cristescu: Creierul este într-o interdependență cu organismul. Creierul este de fapt, unitatea de bază a acestui calculator, care înregistrează ce se întâmplă la nivelul fiecărui organ și dă comenzi în funcție de informațiile pe care le primește. Dacă unele părți ale organismului, unele organe se deteriorează, creierul trebuie să acționeze și să încearcă să repare ceea ce s-a deteriorat.

Îmbătrânirea nu vine la pachet, obligatoriu cu alzheimer-ul, dar ține de zestrea genetică

Antoaneta Banu: Acesta este procesul de îmbătrânire. Ce se întâmplă cu alzheimer-ul? Care este diferența?

Dr. Florina Cristescu: Este o degenerare progresivă neuronală mult mai accentuată decât îmbătrânirea normală. În acest proces sunt mulți factori care intervin în degradarea accelerată a creierului, adică în moartea neuronală accelerată.

Începem îmbătrânirea în hipocampus, acolo este locul unde avem noi stocate procesele de memorare, de învățare și emoționale. Boala alzheimer afectează hipocampul în primul rând și acolo începe moartea neuronală prin atrofia hipocampică. După, se întinde în cortexul frontal, temporal și apoi în tot creierul.

Lucrurile astea se întâmplă progresiv, etapizat. Ca urmare, la începutul îmbătrânirii datorate creierului modificat de alzheimer, nu prea ai semne clinice extrem de relevante. Pe măsură ce boala progresează, apar semnele clinice de boală.

Antoaneta Banu: De ce mai există încă semnul egal între alzheimer și îmbătrânire?

Dr. Florina Cristescu: Pentru că oamenii nu au educație, nu au cultură. Ține de capacitatea de a decela aceste semne clinice de boală. Pentru că îmbătrânirea este progresiv lentă, dar și boala alzheimer progresează lent și atunci există această confuzie până în momentul la care semnele clinice de boală devin evidente.

Antoaneta Banu: Alzheimer-ul a existat dintotdeauna sau este o boală a timpurilor moderne?

Dr. Florina Cristescu: Există surse care spun că alzheimerul se găsea și în Roma antică. Sunt scrieri care descriu această boală și în China. De aia există atât de multe remedii în China pentru îmbunătățirea memoriei. Acolo se recunoștea nu numai îmbătrânirea normală, ci și existența bolii alzheimer.

Ceea ce se întâmplă în epoca modernă este practic creșterea speranței de viață. Să nu uităm că în 1990 speranța de viață era în jur de 40-50 de ani. Acum speranța de viață variază la 70 și 80-90. În momentul în care ai o populație atât de îmbătrânită, e aproape firesc să ai mai mulți pacienți cu boală alzheimer, pentru că ea este determinată de vârstă.

Antoaneta Banu: Dar nu toți bătrânii fac alzheimer…

Dr. Florina Cristescu: Evident că nu toți. Îmbătrânești dar nu trebuie să faci alzheimer. Nu este obligatoriu. Ține de zestrea ta genetică și de factorii de risc care intervin peste aceasta. Femeile fac mai frecvent această boală. Avem alzheimer cu debut precoce, la vârstă de 40-45 de ani, aceea este determinată genetic.

Există trei gene care modulează această formă de boală: presenilina 1, presenilina 2 și precursorul amiloidului. Această boală debutează la vârstă precoce și pacienții care fac această boală dominant femei nu au nicio altă afecțiune.

Mai există boala Alzheimer cu debut tardiv, aceea de vârstă înaintată. În mod normal, boala debutează 70-75 de ani. La acești pacienți care nu au boli asociate, debutul e ceva mai târziu, 80-85, dar este modulat la fel, genetic.

Sărăcia este factor de risc în alzheimer

Antoaneta Banu: Care sunt factorii de risc în alzheimer?

Dr. Florina Cristescu: Mai întâi vreau să vă spun ca acești factori de risc despre care vorbim sunt modificabil, putem să intervenim asupra lor. În cei nemodificabili, legați de vârstă înaintată despre care am vorbit, sex, afectarea femeilor mai mult și genetici, nu putem să intervenim. Ne sunt dați, ne-am născut cu ei, îi purtăm.

Dar, cei despre care vorbim sunt cei pe care îi putem modifica. Adică ține de noi și de intervenția statului. Vorbim de nivelul educațional scăzut, în primele perioade ale vieții, în tinerețe, când nu faci școală.

Cu cât nivelul de școlarizare este mai scăzut, cu atât nivelul de cunoștințe este mai mic, cu atât capacitatea de adaptare a celor persoane la viața pe care o vor avea în continuare din punct de vedere cognitiv este mai mic. Așa încât o țară cu analfabetism mare va avea vârstnici cu boli neurocognitive, alzheimer, sau altele.

Sunt categorii de populație care nu au acces la învățământ, cu un nivel educațional scăzut. u ceea ce se numește sărăcie culturală. Și au sărăcie pur și simplu.

Colesterolul rău este cel care afectează cel mai mult creierul

Antoaneta Banu: Ce rol are hipertensiunea arterială in alzheimer?

Dr. Florina Cristescu: Factorii de risc care țin de fapt de perioada de mijloc a vieții, adică undeva 35-50 de ani când apar afecțiunile datorate stilului nostru de viață sunt hipertensiune arterială, diabetul zaharat, LDL crescut, fracțiunea de grăsimi din sânge, parte din profilul lipidic.

Noi monitorizăm colesterolul, trigliceridele, LDL-ul care este colesterolul rău și HDL-ul care este colesterolul bun. Din toate aceste fracțiuni modificate de profil lipidic se consideră, pe studii clinice că acest colesterol rău este cel care afectează cel mai mult creierul, pentru că promovează modificări la nivel arterial și arteriolar la nivelul creierului, depunere de mici plăci de aterom, rigiditatea vaselor, care duc la tulburări în circulație, la tulburări în oxigenare. Ca urmare neuronul suferă de hrănire.

Să ne imaginăm că sunt persoane care au așa: hipertensiunea arterială, plus diabet zaharat plus colesterol mșrit. Dacă nivelul educațional ar putea să afecteze cam 5% din procentul de pacienți care vor face alzheimer, gândiți-vă ce potențial uriaș au toți acești factori de risc, impreună in alzheimer.

Acționând asupra lor putem să scădem riscul de boală chiar cu 45% și chiar depinde de noi. Astea nu sunt lucruri pe care le spun eu din capul meu, sunt studii care demonstrează.

Antoaneta Banu: Depresia, ce rol joacă în alzheimer?

Dr. Florina Cristescu: Să nu uităm de obezitate care este și ea factor de risc prin modul în care afectează imun, inflamator și circulator ca și metabolic și endocrin. Așadar, obezitatea este un complex de boli și de factori care ne afectează întregul organism, numai doar creierul.

Cât despre depresie putem să vorbim, pentru că ea de multă vreme a fost pusă în corelație cu alazheimerul. Este vorba de depresia instalată de multă vreme și nu e tratată. Ma refer la depresia cronică și netratată.

Antoaneta Banu: Tulburările de auz și vedere predispun la alzheimer?

Dr. Florina Cristescu: Tulburările de auz și vedere care survin în timpul vârstei medii, nu cele cu care te naști, ci cele care survin în timpul vieții, duc la scăderea capacității de a interacționa.

Nu auzi, nu mai interacționezi, te retragi, nu mai participi la viața socială. La fel și cu tulburările de vedere, nu mai ai capacitatea de a te informa atât de bine, să citești. Corectarea tulburărilor de auz și de vedere, ochelarii, aparatele auditive au un rol important.

Avem acasă un bătrân care spune că nu mai aude bine? Îl ducem la un ORL-ist și acesta îi va recomanda un aparat și astfel în ajutăm. Bătrânul poate încă nu are alzheimer, dar, dacă îl lăsăm așa, sigur că ajunge acolo. Aparatul îi îmbunătățește semnificativ viața din punct de vedere cognitiv. Aude. Comunică.

Antoaneta Banu: Pe lista factorilor de risc, dar modificabili mai putem adăuga sedentarismul, fumatul, consumul de alcool?

Dr. Florina Cristescu: Sigur, sedentarismul este cel care duce la boli cardiovasculare, la obezitate, modifică apetitul, modul de alimentație, toate merg într-o cascadă. Fumatul este un factor de risc pentru deteriorarea întregului organism. În afară de faptul că duce la cancere, el limitează oxigenarea în primul rând. Intervine cu substanțe toxice care acționează și la nivel cerebral.

Să nu uităm creierul este grăsime. Foarte multe din substanțele toxice, metalele grele se depozitează în grăsime, în creier. Cât despre consumul în exces de alcool, este clar la ce duce. Consumul în exces de alcool înseamnă peste 21 de unități de alcool pe săptămână, adică asta inseamnă așa: 50ml de vin are șapte unități de alcool.

O sticlă de bere zilnic are mai mult de șapte unități de alcool. Ca urmare dacă bei mai mult de un pahar de vin zilnic, riști să-ți depășești nivelul de alcool acceptat. Există exemple în viață care spun că un pahar de vin nu dăunează. Vezi Franța, Spania, acolo sunt zone în care se bea un pic de alcool.

În spațiul mediteranean, cu acele zone, așa zise albastre unde populația este longevivă se bea și alcool. Dar acolo, oamenii fac sport, mănâncă celebra rețetă mediteraneană.

Aș mai atrage atentia și asupra impactului pe care le au traumatismele cerebrale. Ele sunt legate de ceea ce se întâmplă la nivelul creierului, la nivel neoronal. În momentul în care cazi, te lovești la cap sau orice alt traumatism la nivelul creierului, având în vedere că această cutie este dură, produce rezonanță și moarte neuronală.

Cu fiecare traumatism cranian, mor neuroni. Peste partea genetică de deteriorare mai dai și cea indusă de traumatisme. Cu cât traumatismele sunt mai multe, chiar dacă sunt mici, pot să ducă la tulburări cognitive. Și nu vorbesc despre cele mari însoțite de comă, de pierdere a stării de conștiență care vin cu distrugere neuronală mare.

Între 60-65 de ani pot aparea primele simptome de alzheimer și sunt de tip comportamental, emoțional

Antoaneta Banu: Poluarea atmosferică este un risc de alzheimer?

Dr. Florina Cristescu: Din păcate, da. Dar la nivel individul, cu acest factor de risc nu prea avem ce face.

Antoaneta Banu: Există teste pe care le putem face care să ne dea o predicție, dacă am putea dezvolta altzhimer?

Dr. Florina Cristescu: Testele sunt imagistice, biologice, psihologice. Cele imagistice RMN cerebral, PET CT evidențiază modificările funcționale. Cele biologice, fie puncția lombară, fie din sânge, țintesc markerul de deteriorare neuronală prin care se poate urmări evoluția bolilor care afectează creierul. Și nu doar alzheimer ci și multe alte boli, scleroza multiplă, bolile autoimune, accidentele vasculare cerebrale, infecții, tot ceea ce deteriorează creierul poate fi urmărit cu acest tip de marker.

Mai sunt si testele cognitive, dar acestea, din păcate, sunt revelatoare în momentul în care apar primele semne de boală. Așadar, în perioada prodromală a debutului bolii alzheimer n-au nicio valoare. Ne mai ajută testarea genetică, foarte importanta în determinarea debutului bolii alzheimer.

Antoaneta Banu: Care sunt, să spunem, primele simptome mai “tăcute”?

Dr. Florina Cristescu: În jurul vârstei de 60-65 de ani pot să apară primele simptome clinice. Ele sunt întâi cele de tip comportamental, emoțional. Este vorba de irascibilitate, nervozitate, susipiciozitate pe care în general nu prea le observăm și nu prea le luăm în seamă.

Uitarea de evenimente, de exemplu, unde punem lucrurile, dar vorbim de uitat in mod frecvent, nu din când în când, lucrurile astea încep să se întâmple din ce în ce mai des. Apar tulburări în orientare spațială. Asta înseamnă că la un moment dat, pe un drum pe care nu-l cunoști nu mai reușești să te orientezi, te rătăcești.

Uneori poate fi primul semn de deteriorare cognitivă când nu există niciun alt semn. Un alt semn foarte important este pierderea mirosului. Pierderea mirosului, care poate să apară cu 10-15 ani înainte de debutul oricărui semn clinic de boală.

Cei care au acasă pacienți cu alzheimer este important să înțeleagă această boală

Antoaneta Banu: Care sunt fazele sau stadiile alzheimer -ului?

Dr. Florina Cristescu: Vorbim de faza sau forma foarte ușoară, foarte lejera, în care încă nu poți să pui un diagnostic. Acolo ești între și între. Ceea ce poate să fie îmbătrânire normală, dar care progresează către forma lejeră, după care moderat lejeră, moderată, moderat severă, severă și foarte severă.

Antoaneta Banu: Dacă pacientul este descoperit în perioada asimptomatică, cu tratamentul pe care îl prescrie specialistul, care este procentul în care se poate încetini evoluția bolii?

Dr. Florina Cristescu: În perioada simptomatică, unde ai markeri genetici și evidențiezi modificări la nivel cerebral, cauți factorii de risc despre care am vorbit. Și îi tratezi. Asa scazi riscul de a face boala cu 45%. Sau poți întârzia debutul bolii. Aici este, de fapt și de drept, intervenția noastră, a medicilor. Să prevenim debutul precoce, să-l întindem cât mai mult spre 80-90 de ani si să nu se ajungă la formă severă.

Antoaneta Banu: Se poate avea o bătrânețe decentă cu diagnostic de alzheimer?

Dr. Florina Cristescu: Da, cu tratament, în care tu, ca bătrân, să iți ai singur de grijă. Adică să poți să te deplasezi prin casă, să nu ai o dependență foarte mare de un ajutor. Dar până la un moment dat. Când ajungi în formă moderat-severă de boală, atunci ajungi dependent și ajutorul este obligatoriu.

Antoaneta Banu: Vă referiți la ajutorul instituționalizat?

Dr. Florina Cristescu:Nu întotdeauna aparținătorii, familia acceptă instituționalizarea. Noi, din păcate, în țară nu avem capacitate de instituționalizare a tuturor pacienților cu boli de memorie, cu boli neurocognitive, nu avem această capacitate.

Antoaneta Banu: Această boală în momentul în care este instalată și se ajunge într-o fază avansată, cine suferă mai mult: bolnavul sau familia, aparținătorul?

Dr. Florina Cristescu: Familia suferă cel mai mult pentru că pacientul bolnav în formă severă, nu mai este conștient de ceea ce i se întâmplă. Suferința este la familie pentru că nu poți să accepți că mama sau tata au ajuns așa.

Antoaneta Banu: Recomandați ca aparținătorul să ia niște ședințe de psihoterapie sau să discute cu medicul specialist, să se pregătească pentru ce urmează?

Dr. Florina Cristescu: Nu există evaluare a pacientului cu boală de memorie fără familie, pentru că aceasta trebuie să înțeleagă întâi și întâi în ce stadiu de boală se află pacientul și apoi să fie consiliată despre cum trebuie să intervină, să ajute pacientul.

Chiar dacă nu familia se ocupă, există o persoană terță care se ocupă de pacient, care participă la discuțiile noastre, la evaluări, pentru că noi trebuie să învățăm îngrijitorul ce trebuie să facă.

Antoaneta Banu: Ce recomandări aveți pentru cei care ne pregătim să îmbătrânim? Și pentru cei care au acasă un bătrân care poate, încă nu este diagnosticat cu alzheimer? Și pentru cei care au acasă un bătrân cu alzheimer, care sunt recomandările dumneavoastră?

Dr. Florina Cristescu Recomandările pentru cei care se pregătesc pentru bătrânețe, să fie activi, implicați sociali, cu o dietă sănătoasă, sport si atentie la factorii de risc. Pentru cei care au acasă un vârstnic, să-l antreneze în viață normală, să fie la fel de activ ca persoana, să facă un control, un screening normal.

Din punctul meu de vedere, screening-ul acelui tânăr, acelui de vârstă medie a bătrânului ar trebui să fie cel puțin anual. Pentru cei care au pacienți diagnosticați cu boală alzheimer, recomandările sunt să aibă diplomație, răbdare, să ceară ajutor, să înțeleagă această boală, evoluția ei și să se implice atât cât pot în îngrijirea acestor vârstnici.