Alternativa verde la gazul rusesc este sufocată de birocraţia europeană
Zece mii de euro pentru a tipări bibliorafturi pline cu documente, acţiuni în justiţie care durează mai mulţi ani, angajarea contractorilor locali pentru a face lobby printre birocraţii din micile oraşe, producătorii de energie spun că toate aceste blocaje birocratice zădărnicesc planurile Europei de a renunţa la gazul rusesc şi a deveni independentă, transmite Bloomberg.
Planurile Uniunii Europene implică o expansiune rapidă a capacităţilor regenerabile, în special a parcurilor terestre de turbine eoliene, care au tendinţa de a fi cel mai productive în perioada iernii, când consumul de gaze atinge nivelul maxim.
"Există o singură modalitate pentru a accelera furnizarea de electricitate în sistem. Urgentarea procedurilor de autorizare", spune Henrik Andersen, directorul general de la Vestas Wind Systems A/S, cel mai mare producător mondial de turbine eoliene.
Blocul comunitar vrea ca în 2030 capacităţile sale de energie eoliană să ajungă la cel puţin 480 de Gigawaţi, mai mult decât dublu faţă de nivelul actual. Însă analiştii de la BloombergNEF susţin că UE va reuşi să ajungă doar la două treimi din ţinta propusă. "Procesul de autorizare este deosebit de ineficient şi există un spaţiu uriaş pentru îmbunătăţire", susţine analistul BNEF, Pietro Radoia.
Cel mai mare cumpărător de gaze ruseşti este Germania, unde guvernul a promis că va accelera dezvoltarea energiilor regenerabile prin măsuri precum extinderea zonelor unde vor putea fi construite parcuri fotovoltaice, extinderea reţelelor electrice şi construirea de noi parcuri eoliene offshore. Pachetul de măsuri va ajuta Germania să dubleze ponderea regenerabilelor în consumul primar de energie, în decursul acestui deceniu, a declarat recent ministrul german al Economiei, Robert Habeck. "Acesta este crucial pentru a accelera ritmul expansiunii", a spus Robert Habeck.
Însă pachetul propus de Berlin este departe de a fi o soluţie magică, avertizează Ron Schumann, consilier la German Wind Energy Association. Potrivit acestuia, este neclar cum anume îşi va respecta guvernul promisiunile de a oferi mai mult teren dezvoltatorilor sau cum îi va determina pe oficialii locali să se mişte mai rapid când vine vorba de autorizaţii. "Sunt unele modificări care vor ajuta la extinderea energiei eoliene. Însă legislaţia pe care o avem acum nu va rezolva toate problemele", spune Ron Schumann.
Motivul este acela că multe dintre blocaje nu pot fi controlate de ministerele federale de la Berlin. Este deja o lege de mediu în Germania conform cărora autorităţile ar trebui să adopte, în decurs de 10 luni, o decizie cu privire la solicitările dezvoltatorilor. Însă acest interval este rareori respectat de decidenţii de la nivel local.
Sistemul de autorizare are unele ineficienţi inerente, de exemplu preferinţa pentru documentaţia pe hârtie în locul celei digitale. La începutul acestui an firma EnBW Energie Baden-Wuerttemberg AG a cheltuit peste 10.000 de euro pentru a tipări 36.000 de pagini de documente pentru o cerere de a ridica trei turbine eoliene în landul Baden-Wuerttemberg. Bibliorafturile cu documente plasate laolaltă se întindeau pe lungimea unei mese de conferinţe.
În prezent durează aproape patru ani pentru a obţine o autorizaţie din partea autorităţilor locale, dublu faţă de 2017, spune directorul de dezvoltare de la EnBW, Michael Class. În plus, după ce ai obţinut autorizaţia, oponenţii o pot contesta în tribunal. Chiar dacă contestaţiile au foarte rar câştig de cauză, procesele pot însemna întârzierea cu câţiva ani a procedurilor de construcţie, spune Michael Class.
Uneori întârzierea este atât de mare încât dezvoltatorul trebuie să mai depună odată o parte din documentaţia de autorizare pentru că turbinele pe care intenţiona să le utilizeze iniţial au devenit depăşite şi nu se mai produc.
Cu toate acestea, criticii susţin că blocajele din procesul de autorizare sunt acolo dintr-un motiv iar oficialii trebuie să realizeze un echilibru între nevoia de mai multă energie regenerabilă şi îngrijorările populaţiei locale. O soluţie ar fi creşterea bugetelor autorităţilor locale, susţine Olle Olsson, cercetător la Stockholm Environment Institute. Personalul autorităţilor locale nu a crescut în acelaşi ritm ca şi cererea pentru a construi mai multe parcuri eoliene şi uneori este vorba de câţiva oameni într-un mic birou care trebuie să facă faţă unor munţi de hârtii.
În aceste condiţii, corporaţiile au început să dea dovadă de creativitate. De exemplu, chiar în timp ce proiectele sale trec prin birocraţia italiană, firma Econergy Renewable Energy Ltd. a angajat o serie de contractori locali care să le facă vizite oficialilor locali, uneori în fiecare zi, pentru a le da un mic impuls, spune directorul general Eyal Podhorzer. "Este vorba de experţi locali care ştiu care sunt oamenii care contează, care pot merge la primărie şi să facă tot ce este nevoie pentru a promova proiectul", a precizat Eyal Podhorzer. AGERPRES