Suntem la un moment de cotitură în istorie. Ordinea economică bazată pe regulile pe care le știam se prăbușește. Iar în materie de politică de apărare, America arată că Europa trebuie să se descurce singură, spune Philipp Hildebrand, fostul președinte al BNS, în prezent vicepreședintele celui mai mare administrator de active din lume, Blackrock într-un dialog cu revista elvețiană PME Magazine . Observațiile lui sunt îngrijorătoare.
Erodarea ordinii mondiale a fost evidentă încă de după al Doilea Război Mondial. În ultimele săptămâni, ea accelerează
Se spune că Lenin a spus odată: „Sunt zeci de ani în care nu se întâmplă nimic și apoi sunt săptămâni în care se întâmplă lucruri cât în zeci de ani”. Acest citat ilustrează perfect situația în care ne aflăm în prezent. Este remarcabil că timp de aproape trei generații ne-am bazat pe această relație transatlantică bună dintre europeni și Statele Unite ca și cum ar fi un fapt dat de Dumnezeu. Dacă acest lucru este brusc pus acum sub semnul întrebării. Ceea ce se întâmplă în prezent creează o incertitudine maximă pentru întregul sistem, spune Hildebrand.
O schimbare fundamentală de paradigmă în ordinea internațională este în curs, mai ales din perspectivă europeană. Este interesant de observat că noul cancelar german Friedrich Merz vorbește acum deschis despre necesitatea de a ne pregăti pentru o posibilă independență din punct de vedere european.
Această evoluție în Statele Unite a fost, din păcate, previzibilă. Am simplifica prea mult s-o atribuim unei singure persoane. Președintele francez Emmanuel Macron a fost foarte vocal cu privire la importanța suveranității europene încă de la început și s-a discutat mult în ultimii zece ani – deci nu este o problemă nouă.
Când ne uităm la politica de securitate, la tehnologia digitală sau la infrastructura financiară, vedem că s-a făcut foarte puțin pentru a ne asigura independența.
Dacă privim situația din punct de vedere elvețian, ar trebui să avem cea mai puternică armată de după război. Același lucru este valabil și pentru serviciile secrete. Și unde suntem? Din ambele aspecte, ne aflăm poate în cel mai slab nivel de la al Doilea Război Mondial încoace. Acest lucru este îngrijorător.
Europa și Elveția aspiră la o mai mare independență față de Statele Unite. Cum putem realiza acest lucru
Este deja greu de acceptat faptul că vechile principii nu mai sunt valabile. Înfruntarea unei astfel de realități este un efort gigantic și pune o presiune enormă. Pe termen scurt, este vorba de politica de securitate. În prezent este imposibil să obții independența completă față de Statele Unite. Europa pur și simplu nu are suficiente resurse. Același lucru este valabil și pentru Elveția. Nu suntem în situația de a ne putea apăra singuri astăzi.
Politica economică este folosită, prin taxele comerciale, ca armă de către Donald Trump
Politica economică arată puțin mai bine. Având în vedere puterea economică a Europei, sunt mai puțin îngrijorat. Spațiul Economic European este comparabil cu cel al Statelor Unite. Dar există deficiențe serioase. Încă nu există o uniune bancară. Piața de capital europeană este mică în comparație cu cea a Statelor Unite. Piața de capital din SUA reprezintă mai mult de 70% din piața globală de capital. Acest lucru oferă oportunități mai mari de finanțare a creșterii și inovației. Din păcate, Europa rămâne cu mult în urmă în acest domeniu.
Să ne întoarcem în Elveția. Având în vedere dimensiunea mică a țării, este cu atât mai imposibil să ne retragem în noi înșine.
Elveția trebuie să fie întotdeauna integrată în economia globală, având în vedere dimensiunea și deschiderea noastră.
Dacă ne uităm la Europa în ansamblu, cu siguranță am ratat barca. Ultimii 10-15 ani au fost marcați de o politică de bunăstare. Și acesta a eșuat acum.
Ce înțelegeți prin politica de bunăstare?
Poate că a fost o consecință inevitabilă a dividendului păcii de după Războiul Rece și probabil și a marii crize financiare.
O mare parte a clasei politice a simțit că totul este bine, că ne putem dedica doar problemelor care ne fac să ne simțim bine.
Putem moraliza, putem distribui bani și ignora limitele politicii financiare. Acum trebuie să ne luăm rămas bun de la această fantezie. Ne aflăm într-o situație foarte dificilă în ceea ce privește economia globală și probabil și geopolitica.
Și ce ar trebui să facem?
Trebuie să ne concentrăm pe o politică economică și de securitate solidă, pe termen lung. Pentru asta, trebuie să ne întărim competitivitatea cât mai mult posibil, astfel încât să putem supraviețui cât mai bine în acest mediu dificil și competitiv. Provocările actuale sunt un apel final de a ne reorienta asupra punctelor noastre forte.
În Elveția, nu simți prea multă presiune. Poziția economică a țării este puternică.
Din fericire, avem câteva atuuri. Avem încă o politică fiscală solidă, cel puțin prin comparație. Avem școli politehnice excelente care promovează cercetarea și sunt susținute de mediul privat și de guvern. Sunt elemente care îmi dau speranță, dar trebuie să renunțăm la ideea că putem distribui bani în așa fel încât toată lumea să se simtă confortabil.
E timpul să ne întoarcem la muncă. Suntem o economie mică, foarte deschisă, într-un mediu geopolitic și economic dificil. Trebuie să ne străduim să fim cei mai buni.
Istoria Elveției arată că un mare progres este posibil atunci când presiunea externă este extrem de puternică. Acesta este și cazul astăzi. Cel mai important lucru este să ne resetăm masiv prioritățile.
După zeci de ani de politică bunăstării, așa cum o numiți, există o lipsă de voință de schimbare?
Nu voi ceda pesimismului. Văd la mulți tineri o dorință uriașă de a performa. Toți cei care au dorința de a reuși și sunt dispuși să continue să lucreze din greu pentru proiectul elvețian ar trebui să-și facă auzită vocea, inclusiv din punct de vedere politic.
Am demonstrat în repetate rânduri că putem străluci sub presiune. Mă gândesc, de exemplu, la IMM-urile noastre, care au depășit presiunea legată de un franc elvețian scump și care rămân competitive. Astăzi, Elveția este semnificativ mai competitivă decât Germania.
Care ar fi riscurile dacă acum s-ar introduce taxe vamale semnificative?
Acest lucru ar avea consecințe semnificative, în special pentru industrie. Dar și aici, noi, în Elveția, suntem obișnuiți să gestionăm o presiune enormă a costurilor, iar experiența cu cursul de schimb ne-a învățat multe. Cu zeci de ani în urmă, nimeni nu s-ar fi gândit că noi am putea face față atât de bine unei asemenea presiuni. Și totuși, am făcut-o. Afacerile noastre nu vor fi surprinse dacă costurile cresc.
Care sunt consecințele mediului internațional asupra politicii monetare?
Mare parte din ceea ce se întâmplă în lume în acest moment – noua ordine mondială, reorganizarea fluxurilor comerciale, eventual tarife suplimentare – tinde să mențină inflația mai ridicată decât ne-am obișnuit până acum.
Acesta este motivul pentru care trebuie să renunțăm la ideea că băncile centrale pot reduce masiv ratele dobânzilor.
Aprecierea francului ne protejează de inflație, pentru că scade prețurile importurilor. Iată de ce putem fi liniștiți din punctul de vedere al politicii monetare. Stabilitatea prețurilor se va menține în țara noastră în viitor, iar dobânzile vor fi mai mici decât în străinătate.
În termeni reali, adică ajustat cu puterea de cumpărare, francul nu s-a apreciat prea mult din cauza creșterii puternice a prețurilor în străinătate. Modul în care am depășit până acum această provocare a făcut din Elveția o țară foarte competitivă. În Germania se observă contrariul. Datorită unui euro relativ slab pentru Germania, energiei ieftine și subvenționate și cererii masive din China, politica concurenței a fost în mare măsură neglijată. Acum doare. Noi nu avem această problemă în Elveția.
Nu putem decât să sperăm că Europa se va uni. Întrebarea pentru UE acum este cum să gestioneze cel mai bine această presiune externă masivă care se manifestă în prezent. Dar, în principiu, presiunea externă aduce în cele din urmă schimbare.
Permiteți-mi să o spun astfel: dacă Europa nu găsește răspunsuri la această amenințare, însuși conceptul de Europa va fi pus sub semnul întrebării. Atunci își va pierde legitimitatea. Ne aflăm așadar într-un moment absolut istoric.
Cum poate Elveția să iasă în evidență pe scena internațională în viitor?
Se pare că ne întoarcem într-o lume în care marile puteri au ultimul cuvânt, iar UE își pierde influența. Șansele Elveției vor rămâne în continuare în rolul său de mediator tradițional și, acolo unde este posibil, în bunele oficii pe care le poate oferi.
Cum ar trebui să se comporte Elveția față de Europa? Se negociază un nou acord pentru redefinirea relațiilor bilaterale. Ce parere aveti despre asta?
Întrucât acest moment este existențial pentru Europa, relațiile noastre viitoare cu aceasta nu vor depinde în primul rând de noi, ci de ceea ce va fi Europa în viitor. Va învăța Europa să facă față provocărilor prezentate de aceste schimbări fundamentale în ordinea internațională? Sau își va pierde în cele din urmă legitimitatea pentru că nu poate oferi răspunsurile necesare? Această întrebare apare astăzi. Prin urmare, în opinia mea, este prematur să decidem astăzi ce ar trebui să facem.
Ce ar trebui să facă Europa?
Partea bună e că acum știm de ce are nevoie Europa pentru a putea acționa în această lume nouă. Mario Draghi a descris foarte bine în raportul său ce este necesar de făcut în materie de politică economică. Și în ceea ce privește politica de securitate, știm și asta foarte bine: avem nevoie de mai multe resurse, de o coordonare mai bună și, mai ales, de o prezență unitară în străinătate.
Va trebui să ne reînarmăm masiv pentru a ne putea apăra. Serviciul militar obligatoriu trebuie repus în discuție.
