Semnal de alarmă din partea Organizației Mondiale a Sănătății! Numărul cazurilor de febră denga înregistrat la nivel mondial a crescut vertiginos în ultimii cinci ani. Potrivit celui mai recent raport OMS, în America situația este din ce în ce mai gravă.

Febra denga este transmisă de o specie de țânțar. Sursa foto: arhivă

În primele patru luni ale acestui an în America au fost raportate peste 7 milioane de cazuri de febră denga. Acest număr îl depășește cu mult pe cel înregistrat pe tot parcursul anului trecut, când pe continentul american au fost înregistrate doar 4,5 milioane de cazuri de îmbolnăvire. „Având în vedere amploarea actuală a focarelor de febră denga, riscul potenţial de răspândire pe plan internaţional şi complexitatea factorilor care influenţează transmiterea, riscul global la nivel mondial este în continuare evaluat ca fiind ridicat şi, prin urmare, febra denga rămâne o ameninţare globală pentru sănătatea publică", au precizat reprezentanții precizat OMS.

Febra denga, simptome și tratament

Febra denga este o boală virală care pune viaţa în pericol şi care este răspândită de o anumită specie de ţânţari în regiunile tropicale şi subtropicale. Mai exact, țânțarii Aedes, care se infectează după ce se hrănesc cu sângele unei persoane infectate, transmit boala mai departe, tot prin mușcătură.

Potrivit direcției de sănătate publică, după o perioadă de incubație de 4-10 zile, infecția poate produce un spectru larg de manifestări clinice. În timp ce multe persoane sunt asimptomatice, altele dezvoltă simptome asemănătoare gripei. sugarii şi copii mici pot avea febră cu erupţii, copiii mai mari și adulții pot avea fie o febră ușoară sau boala clasică. Aceasta din urmă se manifestă prin febră mare, dureri de cap severe, dureri oculare, erupții cutanate, dureri articulare şi musculare. Acestea pot fi extrem de severe, motiv pentru care boala mai este cunoscută și sub denumirea de boala oaselor rupte.

Unii pacienţi pot prezenta dureri în gât, inflamarea faringelui și a conjunctivei, grețuri, vărsături și anorexie. Pot apărea și uşoare manifestări hemoragice cum ar fi sangerare de nas și gingii, peteșii, sângerare vaginală la femeile de vârstă fertilă), sau sângerări gastro-intestinale. Aceste manifestări nu sunt însă comune, ele anunțând, de fapt, o formă severă a bolii. Dacă se ajunge într-o astfel de situație, pacientul se află în pericol de moarte.Decesul este cauzat în general de un cumul de factori: febră foarte mare, peste 41 de grade, convulsii, mărirea ficatului, insuficienţă circulatorie și insuficiență de organ. Copiii au risc crescut de a face forme severe de boala. Pacienții care au trecut prin boală dobândesc imunitate pe tot parcursul vieții.

Nu există un tratament specific pentru febra Denga. Pentru forma severă (febra hemoragică) menținerea volumului de sânge circulant este obiectivul principal al tratamentului. Însă, există metode de prevenție, iar aceste măsuri sunt în principal axate pe măsuri de sănătate publică pentru controlul virusului.

Călătorii în ţările endemice sunt sfătuiţi să aplice măsuri generale de protecţie împotriva ţânţarilor cum ar fi rămânerea în spaţii închise, cu aer condiţionat, purtarea de îmbrăcăminte cu mâneci lungi şi folosirea substanţelor repulsive atât pe piele cât şi pe îmbrăcăminte.

Prevenție

Vaccinul ar trebui să asigure protecție pe termen lung împotriva tuturor tulpinilor de virus. Primul, dezvoltat de Sanofi, a fost înregistrat în Mexic în decembrie 2015. Acesta este un vaccin tetravalent viu recombinant care a fost evaluat în administrare cu trei doze din șase în șase luni. Vaccinul a fost înregistrat pentru utilizare în cazul persoanelor cu vârsta între 9 și 45 ani și care locuiesc în zone endemice.

Până la sfârşitul lunii aprilie 2024, OMS a primit rapoarte cu privire la 7,6 milioane de cazuri din 90 de ţări, inclusiv din regiuni din sudul Europei. Peste 16.000 dintre aceste cazuri au dus la îmbolnăviri grave, iar 3.000 au fost fatale, potrivit OMS. Unele persoane nu prezintă niciun simptom, în timp ce, în cazurile severe, febra denga poate provoca hemoragii grave şi leziuni ale organelor interne. Multe ţări nu dispun de o capacitate de supraveghere a răspândirii acestei boli, ceea ce face ca OMS să creadă că numărul real al cazurilor este mult mai mare.