Alegerile generale programate pentru duminică în Spania ar putea aduce la putere, pentru prima dată de la moartea dictatorului Franco, în 1975, un partid de extrema dreaptă.

Spania ar putea fi de luni cel mai recent membru al Uniunii Europene guvernat de dreapta radicală, ceea ce ar reprezenta o schimbare majoră pe scena politică de la Madrid după cinci ani cu un executiv de stânga condus de Pedro Sánchez, comentează The Associated Press.

Prevăzute pentru finalul acestui an, alegerile legislative au fost devansate pentru 23 iulie în urma unei înfrângeri suferite de Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) și micul său partener de coaliție, Unidas Podemos, de extrema stângă, în alegerile locale și regionale desfășurate la sfârșitul la 28 mai.

Conservatorii, marii favoriți

Învingător al scrutinului de la sfârșitul lunii mai, Partidul Popular (PP, de centru dreapta) este considerat favorit în sondaje la câștigarea alegerilor de duminică, dar va avea nevoie probabil de spijinul formațiunii politice Vox, de extrema dreaptă, pentru a forma viitorul guvern.

O astfel de coaliție ar readuce o forță de extrema dreaptă la guvernare în Spania, pentru prima dată de când țara a trecut la democrație după moartea generalului Francisco Franco, în noiembrie 1975, dictatorul care a condus timp de aproape 40 de ani.

PP și Vox au convenit în mai să conducă împreună în aproximativ 140 de consilii municipale, iar liderul PP, senatorul Alberto Núñez Feijóo (61 de ani), nu a exclus un parteneriat la nivel național.

Condus de fostul membru PP Santiago Abascal (47 de ani), Vox se opune imigranților și dreptului la avort, neagă schimbările climatice și respinge nevoia combaterii violenței de gen. Sondajele arată că acest partid ar putea termina pe locul trei duminică, un scenariu care l-ar plasa pe Abascal în poziția de a-și pune amprenta asupra noului guvern.

Îngrijorări privind viitorul democrației spaniole

În opinia lui Nagore Calvo Mendizabal, profesoară de științe politice la King’s College din Londra, o eventuală accedere a Vox la guvernare va pune în discuție „problema viitorului democrației în Spania”.

Manifestul Vox este de fapt un „copy-paste al principiilor regimului Franco”, afirmă Calvo. Promite, de exemplu, revenirea la un guvern extrem de centralizat prin desființarea celor 17 regiuni create după moartea fostului dictator spaniol.

Dincolo de Spania, un guvern PP-Vox ar însemna că un alt membru al blocului comunitar s-ar îndrepta spre dreapta radicală, o tendință observată în Suedia, Finlanda și Italia. Țări precum Germania și Franța sunt îngrijorate de ce ar putea însemna o astfel de schimbare pentru politicile UE privind imigrația și climatul, atrage atenția Calvo.

Spania exercită în prezent președinția rotativă a UE, pe care a preluat-o de la 1 iulie. Sánchez spera să prezinte cele șase luni de președinție în favoarea sa la alegerile prevăzute inițial să aibă loc în luna decembrie, dar scrutinul de la sfârșitul lui mai l-a făcut să renunțe la această intenție.

Preocupările legate de imigrație și creșterea costului vieții, precum și frustrarea căpătată pe fondul inoculării percepției cu privire la interferența UE în afacerile naționale, au fost adesea menționate pentru a explica alunecarea unor alegători spre dreapta radicală.

Vot împotriva „sanchismo”

În Spania, însă, problema dominantă este legată de „onorabilitatea” politicianului socialist Pedro Sánchez (51 de ani), care ocupă postul de prim-ministru din 2 iunie 2018, explică María José Canel Crespo, profesoară de comunicare politică la Universitatea Complutense din Madrid.

În cea mai mare parte a anului trecut PP a desfășurat o amplă campanie mediatică și parlamentară privind necesitatea de a înfrânge ceea ce numește „sanchismo”, prezentându-l pe prim-ministrul Sánchez drept un mincinos din cauza schimbărilor sale de poziție în probleme majore.

Sánchez a promis că nu va forma niciodată un guvern cu Podemos, considerându-l prea radical, dar apoi a făcut-o, în 2019. Sánchez a mai dat asigurări că nu-i va grația pe cei nouă separatiști condamnați pentru răzvrătire din cauza eforturilor lor de secesiune a Cataloniei, dar apoi a făcut-o, în 2021. PP susține că guvernul său minoritar trădează Spania, aliniindu-se cu extremiștii din partidele regionale basce și catalane care urmăresc destrămarea țării.

Dar cea mai mare problemă a coaliției PSOE-Podemos rezultă din ceea ce se presupune că ar fi fost unul dintre aspectele principale ale legislației sale progresiste, și anume legea privind consimțământul sexual. Adoptată în octombrie anul trecut, această lege a permis reducerea pedepselor pentru peste 1.000 de condamnați din cauza unor infracțiuni sexuale, în timp ce alții peste 100 au fost eliberați.

Sánchez și-a prezentat scuze, iar legea a fost modificată între timp pentru a înlătura lacuna legală, dar acest episod a oferit un material neprețuit de critici pentru partidele și mass-media de dreapta.

„Votul nu va fi despre corupție sau economie. Va fi motivat de respingerea lui Sánchez”, a explicat María José Canel Crespo.

SUMAR, speranța lui Sánchez

Sondajele arată că PP va obţine duminică puţin peste o treime din voturi, iar PSOE puţin sub o treime. PP și Vox ar avea împreună, în cazul unei coaliții, 176 de mandate, numărul exact necesar pentru majoritate.

Dar negocierile purtate de PP cu Vox stârnesc nemulțumiri, fapt de care ar putea profita SUMAR, un bloc de stânga condus de popularul ministru al Muncii Yolanda Díaz. Dacă SUMAR va produce surpriza și va învinge Vox în disputa pentru locul trei, atunci acest bloc format din 15 formațiuni politice mici ar putea oferi sprijin pentru PSOE în formarea unui nou guvern de stânga.

Având în vedere că alegerile au loc în plină vară, milioane de spanioli sunt probabil plecați în vacanță, departe de locurile lor obișnuite de votare. Dar cererile de vot prin corespondență au crescut, astfel încât prezența la vot este estimată la 70%.