Scumpirea alimentelor și valorile religioase se impun ca teme în campania pentru alegerile generale din Turcia, cu ocazia cărora opoziția vrea să pună capăt sistemului prezidențial atotputernic instituit de islamo-conservatorul Recep Tayyip Erdogan.

Acum 20 de ani, Recep Tayyip Erdogan era perceput ca un „musulman democrat” care ar putea servi drept model pentru întreaga lume islamică. Însă marea promisiune întruchipată de figura sa politică - asigurarea unui echilibru între islamism, democrația parlamentară, bunăstarea progresistă, apartenența la NATO și reformele pro-UE - nu mai este de actualitate.

Între timp, acest bărbat născut și crescut în cartierul muncitoresc Kasımpaşa din Istanbul s-a transformat într-un lider autoritar și dezbinator, trimițând opozanți proeminenți în închisoare și preluând controlul asupra aparatului judiciar și mass-media. Puștiul din Kasımpaşa a devenit un „reis” („căpitan”) care conduce dintr-un complex prezidențial impozant de 1.150 de camere numit în mod obișnuit Saray, adică palat.

Așadar, nu e de mirare că opoziția și-a axat campania pe anularea „regimului unui singur om”, promițând desființarea sistemului prezidențial atotputernic introdus de Erdogan în 2017 și trecerea la o democrație parlamentară pluralistă.

Kemal Kılıçdaroğlu, principalul contracandidat al lui Erdogan, prezintă restabilirea democrației în Turcia drept „primul pilon” al cursei sale electorale.

Opoziția intenționează să anuleze dreptul de veto al președintelui, să asigure o președinție nepartizană și să impună o limită de un mandat. De asemenea, propune consolidarea Parlamentului prin scăderea pragului de acces și creșterea numărului de experți independenți în comisii, scrie POLITICO.

Scumpirea cepei

Dar oare dezbaterea despre restaurarea democrației în Turcia poate capta electoratul într-un scrutin care este, la propriu, despre scumpirea cepei și a castraveților?

Scăderea puterii de cumpărare este principalul câmp de bătălie între actorii politici din Turcia. Kılıçdaroğlu a produs un impact puternic în societate când a avertizat din modesta sa bucătărie că un kilogram de ceapă ar urma să crească la 100 de lire turcești (4,67 EUR) - de la 30 de lire acum - dacă Erdogan va rămâne la putere.

Înțepat, Erdogan a răspuns că guvernul său a rezolvat problemele de accesibilitate la alimente. „În această țară nu există nicio problemă cu ceapa, nici cu cartofii, nici cu castraveții”, a declarat președintele turc. Dar majoritatea turcilor știu că aritmetica lui Kılıçdaroğlu nu este eronată. La urma urmei, are diplomă de contabil. În plus, Turcia se confruntă cu o inflație istorică, de peste 50% în martie, după ce în octombrie 2022 se ridicase la nivelul record de 85,5%.

İlke Toygür, profesoară de geopolitică la Universitatea Carlos al III-lea din Madrid, recunoaște că discuțiile despre reformele constituționale pot fi depășite de grijile legate de scumpirea alimentelor, dar remarcă faptul că turcii sunt atenți la atașamentul lor istoric față de Parlament și la campania împotriva omului care îi conduce de unul singur.

Campania anti-Erdogan este larg legată de gestionarea defectuoasă a economiei și de creșterea vertiginoasă a prețurilor. Președintele turc este acuzat de faptul că a turnat combustibil în focul inflației când a insistat pentru reducerea ratelor dobânzilor - o poziție descrisă eufemistic drept „neortodoxă”.

Toygür subliniază că Parlamentul a jucat un rol crucial în crearea Republicii Turce sub Mustafa Kemal Atatürk. „Parlamentul are o valoare simbolică foarte puternică în Turcia”, explică ea, adăugând că alegătorii apreciază echipele în luarea deciziilor, carte jucată acum de Kılıçdaroğlu. „Una dintre cele mai mari plângeri acum este că oamenii au pierdut legătura cu candidații care iau decizii”, afirmă această profesoară de geopolitică.

Spre deosebire de Erdoğan, un „reis” atotputernic și singuratic, Kılıçdaroğlu se prezintă ca un om al consensului, gata să se bazeze pe un bazin larg de talente.

În plus, Kılıçdaroğlu a forțat nota până la a se erija într-un lider incluziv, recunoscând public că este un alevit, adică un membru al uneia dintre cele mai persecutate minorități religioase din Turcia. El le-a cerut turcilor să lase în urmă un „sistem care divizează” țara, iar mesajul său a devenit viral. Este o tactică riscantă împotriva unui președinte populist din curentul sunnit, dar mesajul este clar: Kılıçdaroğlu se autoproclamă antidotul pluralist față de politica polarizantă a lui Erdogan. Pariul opoziției este că Turcia are nevoie acum de un astfel de om.

Combatant pe covorul de rugăciune

Un luptător politic înrăit, Erdoğan respinge acuzațiile precum că ar fi subminat democrația turcă. În stilu-i obișnuit, președintele turc se prezintă drept vocea majorității, un musulman devotat religiei și familiei, în timp ce adversarii săi ar fi supuși „teroriștilor”, „Occidentului imperialist”, „finanțelor internaționale tulburi” și organizațiilor LGBTQ+. În acelaș timp, cataloghează partidele din opoziție drept fasciste și pervertite și se declară convins de o „explozie” de voturi pentru el în data de 14 mai.

Într-un episod tipic pentru instinctele sale combative, Erdogan nu a ratat ocazia de a-l ataca pe Kılıçdaroğlu după ce adversarul său politic a fost fotografiat încălțat în pantofi pe un covor de rugăciune. Deși Kılıçdaroğlu a prezentat scuze pentru acest incident, totuși președintele turc și-a adunat simpatizanții pentru a-l huidui și a-l acuza că primește instrucțiuni de la predicatorul islamist Fethullah Gülen, un fost aliat al lui Erdogan declarat între timp principalul său rival din spectrul politic al Turciei.

Pășind pe un covor rugăciune, Erdoğan a strigat prin microfon: „Acest covor nu este pentru a fi călcat cu pantofii. Cu voia lui Allah, vom face o rugăciune de mulțumire pe acest covor pe 15 mai”, relatează POLITICO.