În Germania au loc alegeri, duminică, într-un moment de răscruce pentru această țară și pentru UE. Autor al unui studiu despre avansul partidelor radicale din Germania pentru două universități germane, politologul Daniel Sandu face o analiză a întregii situațiii, pentru „Adevărul”.

Toți ochii vor fi ațintiți duminică, 23 februarie, pe Germania, unde alegătorii sunt chemați la urne pentru a-și alege viitoarea conducere. Scrutinul ar fi trebuit să aibă loc în a doua jumătate a anului, însă după căderea cabinetului Scholz, la finele lui 2024, au fost convocate alegeri anticipate.

Cercetător la Universitatea Fribourg, în Elveția, și afiliat Institutului European Universitar din Florența, politologul Daniel Sandu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, la ce să ne așteptăm în privința alegerilor din Germania. Sandu este familiarziat cu politica germană și cu partidele radicale din această țară. Încă din 2024, el a realizat un studiu special despre creșterea partidelor extremiste în Germania , pentru a universitățile germane TU Chemnitz și Hertie School of Governance.

Radicalii „asediază” Germania

În opinia lui Daniel Sandu , există temerea că partidul radical Alternative für Deutschland (AfD), în traducere Alternativă pentru Germania, ar putea beneficia de voturile a circa un sfert dintre germani.

„Ceea ce se întâmplă în Germania în momentul de față mi se pare că e fără precedent. E foarte greu de făcut pronosticuri într-un asemenea moment. Ce pot să spun este că radicalii nu pot fi subestimați. Și nici nu sunt subestimați în Germania. AfD e un partid care este pe locul 2, a câștigat deja alegeri și are o reprezentare masivă în politica locală”, spune Sandu.

AfD este aparent pe val. Anul trecut, spre final, radicalii germani au obținut victorii istorice în Turingia și Saxonia, iar unii experți nu exclud ca acest semna să se propage în întreaga țară. Deși Oficiul Federal pentru Protecția Constituției a clasificat AfD drept „extremist de dreapta confirmat”, iar în Germania a existat o întreagă dezbatere în care unele voci au cerut chiar interzicerea AfD, autoritățile germane nu s-au hazardat să ia decizii atât de radicale. Motivul? Teama că voturile pentru AfD ar putea fi transferate unui alt partid radical, ceea ce ar fi făcut situația și mai complicată.

Situația s-a complicat: și partidul de extremă stângă e pe val

Însă AfD nu este singurul partid radical din Germania. La cealaltă extremă se află o altă alianță populistă de stânga. Este vorba despre Sahra Wagenknecht (BSW), apărută din partidul de extremă stânga Linke. La mai puțin de un an de la înființare, BSW a reușit să ocupe locul trei în în Saxonia și în Turingia. Cifrele obținute mai cu seamă în Turingia (15,8% din voturi) le dau amețeli partidelor mainstream. La fel de interesant este că deși este un partid de extremă stânga, o bună parte a ideilor sunt asemănătoare cu cele ale AfD. BSW se declară pentru ieșirea Germaniei din NATO și UE, dar și împotriva susținerii Ucrainei. De asemenea, conducerea acestui partid a transmis în repetate rânduri mesaje amicale Moscovei.

„Ar fi fost foarte, foarte greu să fie interzis un astfel de partid, mă refer la AfD, în timpul procesului. Nu cred că se poate întâmpla, nu cred că se pune problema. Ar însemna un mare risc de a victimiza și mai mult actualul partid”, explică Daniel Sandu.

Lidera formațiunii de extremă-dreapta, Alice Weidel, are sprijin extern, iar declarațiile de susținere din partea unor înalți oficiali americani precum vicepreședintele JD Vance și Elon Musk au fost primite cu entuziasm de fani. Nu în ultimul rând, AfD are aliați și în Germania, spune Daniel Sandu.

„O chestie asupra căreia poate că ar trebui să ne concentrăm un pic mai mult este faptul că nu mai există un singur partid radical cu șanse mari de a ajunge în Bundestag și de a avea un rol mare acolo. Sunt cel puțin două, pentru că a apărut și celalalt Sahra Wagenknecht”, avertizează el.

CDU a rupt „cordonul sanitar” și a colaborat cu extremiștii

O problemă majoră este că, la fel ca în România unde USR a colaborat cu AUR încă din 2021 pentru a-și da jos propriul guvern, iar în acest an a lucrat îndeaproape cu AUR, SOS și POT pentru a-l alunga pe Klaus Iohannis, Friedrich Merz și al său CDU au acceptat o colaborare tacită cu extremiștii germani și au votat cot la cot în Bundestag.

„Foarte important acolo este faptul că CDU a început, și nu e clar cât de profundă e treaba asta, dar a început să sfideze vechile norme ale cooperării între partidele mainstream și cele radicale. Cordonul acela sanitar care a funcționat atât de multă vreme a fost rupt în momentul în care au avut un vot comun în Bundestag încă de acum o lună și ceva. Și nu e foarte clar cât de profundă este mișcarea asta. Și nu e foarte clar cum va reacționa electoratul”, explică Daniel Sandu.

Calculele meschine făcute de Friedrich Merz, care în opinia multora are cele mai mari șanse să devină viitorul cancelar al Germaniei, dau de gândit și azi.

„Momentul de față, părerea mea, este că Merz face asta cam cum fac și cei din România când ajung să spună «hai să facem și să zicem și noi ce zic și fac ăștia din dreapta radicală că ei așa atrag voturi, nu degeaba ei sunt pe val. Și așa putem lua și noi alte voturi.» Doar că aici ei se înșală. Se înșală, iar noi ne amintim bine ce s-a întâmplat de curând în România, unde anumiți politicieni au preluat unele idei de la radicali, dar totul s-a întors împotriva lor. Pentru că există studii serioase care arată clar că în momentul în care alegătorul are de ales între original și o copie, va alege prima variantă. Așa că tot radicalii au de câștigat. Și mai e un risc. Pe măsură ce CDU spune ceea ce spune și AfD, vedem riscul unui transfer de voturi, dar nu dinspre AfD spre CDU, ci AfD va lua voturi de la ei. Altfel spus, doar extremiștii câștigă dacă se pune problema așa”, susține Daniel Sandu.

Germania, prinsă pe cel puțin două fronturi

Ca și cum nu ar avea suficiente probleme interne, cu o economie în cădere de mai bine de doi ani și cu partidele populiste pe val, Germania se mai confruntă cu o problemă. Succesul lui Trump a fost o veste proastă pentru această țară. Relațiile dintre Donald Trump și Germania nu au fost cele mai bune nici în primul mandat al lui Trump. Imaginile în care Trump era persiflat de delegații germani, la o importantă conferință internațională, în timp ce avertiza Germania că va avea de pierdut din colaborarea cu Rusia și cerea Berlinului cerea să renunțe la proiectul ruso-german Nord Stream, au făcut înconjurul lumii.

În plus, pe lângă faptul că Germania a ales să-și închidă întreaga industrie nucleară și să accepte să devină total dependentă de gazele Rusiei, din punct de vedere energetic, Trump a mai avut un reproș față de Berlin. Germania a fost și este în continuare una dintre țările care au refuzat să aloce sume mai mari apărării, ceea ce l-a înfuriat pe fostul și actualul lider de la Casa Albă.

„Asupra Germaniei planează teama că va avea de suferit din cauza tarifelor comerciale impuse de SUA. Pentru că, în acest moment, atât pentru Germania cât și pentru Franța, dar și pentru toată Uniunea Europeană este ecvindet că nu e nimeni pregătit să ducă un război dur pe două fronturi. Adică un război comercial cu SUA, pe frontul de vest, iar unul spre est, pentru resurse, împotriva Rusiei. Teama cea mai mare e că există clar erspectiva să fie ambele fronturi deschise Evident că vor crește foarte mult șansele să se formeze o majoritate care să ceară închiderea unuia dintre fronturi”, evidențiază expertul.

S-ar împăca mai repede cu Putin decât de Trump

Între un Donald Trump ostil cel puțin aparent Germaniei și un Vladimir Putin care a transmis deja mesaje împăciuitoare Berlinului, alegerea pare cumva simplificată.

„Frontul cu Rusia este cel mai ușor de închis Pentru că, de fapt, în cazul rușilor știi cam ce ar trebui să faci, chiar dacă decizia este grea și costisitoare. În ceea ce privește Statele Unite, nici măcar nu le e foarte clar germanilor ce ar trebui să facă. Și din cauza asta își tot frâng mâinile în politicienii mainstream din Europa de Vest. În plus, Germania, la fel ca și Franța și Marea Britanie, începe să simtă presiunea ce vine despre Atlantic. Și mă refer aici și la Elon Musk, care susține acest pol de dreapta radicală suveranistă în Germania, în Franța și în Marea Britanie, probabil că încet, încet și în alte părți. Ceea ce e evident, nici nu mai are rost să spunem cât de periculos este pentru europeni. Dar, dacă e o strategie a administrației americane, e o strategie destul de bună, pentru că profită de aversiunea unei părți importante a populației față de mainstream-ul european”, adaugă expertul.

Însă cel mai mare pericol ar fi ca Friedrich Merz și CDU să accepte să colaboreze cu AfD și chiar să facă împreună guvernul. Deocamdată, Merz și CDU au transmis mesaje contradictorii, iar de curând au încercat să risipească orice temeri că ar urma să colaboreze cu radicalii. Numai că, pornind de la un precedent care nu poate fi negat, CDU continuă să fie suspectat.

Alianță CDU - AfD, scenariu de coșmar

„E posibil ca Merz să fie o soluție. Merz într-un guvern cu SPD și cu Verzii ar fi probabil o continuare blajină poate nu chiar a administrației Merkel, dar o continuare blajină a modului creștin-democrat de a face politică în Germania. Problema cu Merz, vulnerabilitatea sa majoră, este că a dat niște semnale mici și foarte rapid contrazise, atât de propriul partid cât și de el însuși, că ar putea să fie deschis la colaborarea cu AfD. Or, Friedrich Merz, cancelar într-un guvern CDU-AfD e o cu totul și cu totul altă poveste și ar putea să fie un coșmar pentru Germania. Și nu numai pentru Germania, și pentru Uniunea Europeană, desigur și pentru noi”, este opinia lui Sandu.

Nu în ultimul rând, Germania riscă să cadă pradă unei crize politice după alegeri, dacă partidele mainstream nu vor reuși să se înțeleagă. O Germanie aflată într-o criză politică profundă ar transmite un semnal aproape decisiv Europei și le-ar da aripi radicalilor de pretutindeni.

„Probabil că teama de o criză politică e motivul pentru care nu apar soluții tranșante și unificatoare în polul acesta antidreapta radicală pro-europeană. Plus că nici nu știu în jurul căror planuri și interese să se coaguleze Practic nu mai există lideri veritabili. Nu mai au lideri și nu există o strategie de victorie în momentul de față Singura chestie care e foarte clară și pe care o tot aud și eu din alte părți este că e o presiune destul de mare pe a nu mai lua decizii de discreționare. Și ar putea să știrbească încrederea în viabilitatea democratică”, subliniază Sandu.

Cum va fi afectată România

Dacă criza economică din Germania a afectat deja mai mult sau mai puțin întreaga Uniune Europeană, inclusiv România, o criză politică sau un succes al radicalilor ar avea un efect devastator.

„E foarte rău, perspectivele sunt extrem de instabile. E ca și cum ai lua brusc de pe masă posibilitatea ca lucrurile să funcționeze așa cum au funcționat în ultimii 10-15 ani. În toți acești ani a fost un aranjament pozitiv și funcțional pentru societatea românească. Iar dacă situația economică din Germania se înrăutățește în continuare o să afecteze nu doar România, ci întreaga Uniune Europeană. Mai ales partea de est, care depinde foarte mult de economia Germanie, și asta poate în cel mai prost moment posibil”, avertizează el.

Într-un moment în care cele mai importante țări europene, Germania și Franța, au probleme, întreaga Uniune Europeană are de suferit. În timp ce în Germania urmează asaltul radicalilor, în Franța alte partide radicale, în frunte cu extremiștii lui Marine Le Pen, au provocat o criză uriașă internă. Astfel, nici pentru cealaltă mare putere a blocului comunitar, Franța, perspectivele nu sunt roz, iar președintele Emmanuel Macron stă pe ghimpi.

„E o situație foarte complexă, foarte dificilă, în care, în general, leadership-ul era dat de țările cu putere economică mare, care puteau să arate și un model de creștere economică și de stabilitate politică. În momentul de față, țările care au făcut asta în ultimii ani, SUA, Germania și Franța, pare că nu mai au acest interes, nu mai au această prerogativă. Și e un vid de leadership, nu individual, ci un vid de leadership inclusiv istituțional, care, da, riscă să creeze spargerea frontului. Iar asta ar însemna disoluția consensului, atât în interiorul Uniunii Europene, cât și în interiorul NATO. Și toate astea ar avea un efect de tsunami și în România. Dacă lucrurile se vor înrăutăți în Germania, există și temerea că în România am putea asista la disoluția acestui consens pro-european între partidele din România. Nu aș face însă foarte multe speculații aici, pentru că situația este foarte complicată. Cert e că în cazul unei crize politice în Germania sau în cazul unei victorii a extemiștilor, România va avea direct de suferit. Un lucru e clar: la cum arată lucrurile la noi, dinamica e similară cumva cu ceea ce se întâmplă în Germania”, încheie Daniel Sandu.