ALARMĂ Acesta este draftul OUG care-l scapă pe Dragnea și scoate România din Europa!
ALARMĂ Acesta este draftul OUG care-l scapă pe Dragnea și scoate România din Europa! Efectul OUG privind codurile penale: amnistie mascată prin reducerea termenelor de prescripţie. CCR nu a cerut măsura, dar a dat OK modificării. Studiu de caz: Liviu Dragnea.
Guvernul este presat de liderii Coaliţiei PSD-ALDE să adopte în şedinţa de astăzi ordonanţa de urgenţă de „punere în acord a codurilor penale cu deciziile CCR”, dezvăluie G4Media.ro .
Draftul de OUG:
Reducerea termenelor de prescripție îi ajută pe toți inculpații și ar putea opera ca o amnistie mascată. Unul dintre cei avantajați ar fi și liderul PSD Liviu Dragnea.
Dacă modificările propuse de Tudorel Toader prin ordonanță de urgență ar intra în vigoare, atunci termenul de prescripție generală în cazul infracțiunii de instigare la abuz în serviciu pentru care este acuzat Liviu Dragnea s-ar fi împlinit pe 19 decembrie 2018, după cum au explicat G4media surse din înalta magistratură.
Aceasta dacă nu a fost întrerupt cursul prescripției prin orice act de anchetă comunicat părților din dosar. Numai că articolul 155 din Codul penal privind ”întreruperea cursului prescripției” a fost declarat neconstituțional de către CCR anul trecut și acum avocații din procesul lui Liviu Dragnea îl invocă în instanță și pretind, nici mai mult, nici mai puțin, că prescripția generală nu a fost întreruptă, deci s-a scurs și s-a împlinit.
În plus, surse politice au informat G4Media.ro că echipa mixtă de experţi România – UE privind legile Justiției, condusă de fostul ministru delegat pentru afaceri europene, Victor Negrescu, încearcă să convingă Comisia Europeană că modificările la codurile penale, precum reducerea termenelor de prescripţie, sunt cerute de CCR.
În realitate, CCR nu a cerut reducerea termenelor de prescripţie. “Nici CCR, nici alte instituții din sistemul de justiție sau organisme internaționale, cum ar fi Comisia de la Veneția sau GRECO, nu au solicitat reducerea termenelor de prescripție. De altfel, corpul magistraților s-a declarat împotriva acestor modificări în adunările generale. Singurii interesați de reducerea termenelor de prescripție sunt persoane cercetate sau judecate pentru comiterea unor infracțiuni, care controlează sau influentează procesul de legiferare în scopul sustragerii de la răspunderea penală”, a declarat pentru G4media procurorul militar Bogdan Pîrlog de la Initiațiva pentru Justiție. Pîrlog este magistratul care a deschis dosarul 10 August.
Cum se reduc termenele de prescripţie generală prin OUG pregătită de Tudorel Toader
Potrivit articolului 154 din Codul penal actual, ”termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10
ani”.
Potrivit OUG pregătite de Tudorel Toader:
„b) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;
c) 6 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.”
Așa cum a explicat procurorul Bogdan Pîrlog, CCR nu a cerut reducerea termenelor de prescripţie. Însă Curtea a dat OK modificării. CCR a considerat că este opţiunea Leguitorului (Parlamentul sau Guvernul) să stabilească politica penală a statului.
”Curtea reține (…) că prescripția răspunderii penale este o instituție de drept penal substanțial, a cărei reglementare este expresia politicii penale a statului. Pentru acest motiv, modificarea termenelor de prescripție a răspunderii penale mai sus analizate nu constituie o problemă de constituționalitate, ea fiind de competența exclusivă a Parlamentului, în calitatea acestuia de unică autoritate legiuitoare a țării, reglementată la art.61 alin.(1) din Constituție, și în marja de apreciere prevăzută de acestea”, se arată în motivarea CCR privind modificările la codurile penale.
Studiu de caz: Liviu Dragnea
Potrivit rechizitoriului din dosarul angajărilor fictive, liderul PSD Liviu Dragnea este acuzat de ”instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 25 din vechiul Cod penal rap. la art.13 indice 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 din vechiul Cod penal”.
Dragnea este acuzat că, în calitate de președinte al CJ Teleorman, ar fi dat ordin subalternilor ca două secretare de la PSD să fie angajate la Protecția Copilului și să ia salariu, deși nu se duceau la serviciu, ci munceau pentru PSD. E vorba de ”plata drepturilor salariale în cuantum total de 91.362 lei (59.057 lei pentru Botorogeanu Adriana în perioada 07.07.2006 – 18.12.2012, respectiv 32.305 lei pentru Stoica Anisa Niculina în perioada 07.07.2006 – 06.12.2010)”, potrivit rechizitoriului.
Această infracțiune de instigare la abuz în serviciu este pedepsită de noul Cod penal cu închisoare până la 7 ani, majorat cu o treime, adică 9 ani și 4 luni, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție generală este de 8 ani.
Potrivit ordonanței pregătite de Tudorel Toader, termenul de prescripție generală pentru infracțiunile pedepsite cu până la 10 ani de detenție scade la 6 ani.
Aici sunt două variante pe care instanța care judecă procesul lui Dragnea le-ar putea lua în calcul:
A. Dacă instanța consideră că termenul de prescripție curge de la data primei infracțiuni, a primului salariu încasat presupus ilegal de la Protecția Copilului Teleorman, la instigarea lui Dragnea, de către secretarele PSD, adică 7 iulie 2006, aceasta ar înseamnă că termenul de prescripție generală s-ar fi împlinit încă din 8 iulie 2012. Or, ancheta împotriva lui Dragnea a început abia în martie 2016, deci mult prea târziu, când fapta ar fi fost deja prescrisă.
B. Dacă instanța consideră că termenul de curgere a prescripției curge de la data ultimei infracțiuni, a ultimului salariu încasat presupus ilegal de la Protecția Copilului Teleorman, la instigarea lui Dragnea, de către secretarele PSD, adică 18 decembrie 2012, înseamnă că – potrivit OUG pregătite de Tudorel Toader – prescripția generală ar fi intervenit pe 19 decembrie 2018.
Numai că termenul de 19 decembrie 2018 privind prescripția generală s-ar fi împlinit doar dacă cursul prescripției nu ar fi fost întrerupt de ancheta începută împotriva liderului PSD în martie 2016.
Articolul 155 din codul penal privind ”Întreruperea cursului presctipției” a fost declarat însă neconstituțional de CCR prin decizia 297 din 26 aprilie 2018.
„Potrivit legii în vigoare la acest moment nu există reglementate cauze de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, astfel încât termenul de prescripție a curs continuu, fără întrerupere. Astfel, prin Decizia nr. 297/26.04.2018 (publicată în M. Of. nr. 518 din data de 25 iunie 2018), instanța de contencios constituțional a declarat neconstituționalitatea dispoziției din art. 155 alin. (1) Cod penal, în care se regăsea sediul materiei cauzelor de întrerupere a termenului de prescripție” – arată avocatul Adrian Toni Neacșu, apărătorul Bombonicăi Prodana (fostă Dragnea) și al Olguței Șefu, fost director adjunct la Protecția Copilului Teleorman, într-o cerere adresată Instanței supreme, aflată la dosarul lui Dragnea și consultată de G4media.
Avocații au așteptat și o decizie a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la ICCJ din data de 21 martie. Acest complet a fost chemat de Curtea de apel Constanța să lămurească dacă mai există practic prescripție specială în lumina deciziei CCR care a declarat neconstituțional articolul privind întreruperea cursului prescripției generale. Cu alte cuvinte, să decidă dacă decizia CCR ar avea efecte pentru dosarele aflate pe rol, așa cum e procesul lui Liviu Dragnea.
Completul trebuia să răspundă la două întrebări:
”1. Dacă, în interpretarea art. 155 alin. 1 Cod penal, cauza de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale constând în îndeplinirea unor acte de procedură în cauză îşi produce efectele numai în cazul oricărui act de procedură care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal.
2. Dacă actele de procedură îndeplinite anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 297/26.04.2018 a Curţii Constituţionale, cu respectarea art. 155 alin. 1 Cod penal, în forma în vigoare la data efectuării lor, au condus la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale în cauzele aflate pe rol”.
Or, ICCJ a declarat inadmisbilă cererea și s-a spălat pe mâni, adică nu s-a pronunțat pe fond.
Aceasta înseamnă că ICCJ nu a indicat o cale de urmat în cazul prescripției speciale, ci a lăsat la latitudinea completelor de judecată să interpreteze decizia CCR, au explicat surse de la ICCJ pentru G4media. Cu alte cuvinte, în procesul lui Dragnea, completul va decide cum interpretează decizia CCR privind întreruperea cursului prescripției, adică dacă decide că prescripția generală a fost întreruptă sau nu.
Miză mare. Ultimul termen din procesul lui Liviu Dragnea este programat pe 15 aprilie, când liderul PSD ar urma să fie audiat, apoi, cel puţin teoretic, dacă nu intervine ceva, instanţa rămâne în pronunţare. Aceasta ar însemna că Liviu Dragnea ar putea afla verdictul definitiv, dacă merge sau nu la puşcărie, în aprilie sau mai. Prin urmare, miza este extrem de ridicată pentru liderul PSD în condiţiile în care el a fost condamnat în primă instanţă la 3 ani şi jumătate de închisoare cu executare.
