Decizia pe care CCR ar urma sa o ia astazi nu este decat in foarte, foarte mica masura despre Laura Codruta Kovesi, desi, aparent, in joc este revocarea sau nu a domniei sale din functia de procurorsef DNA. Dna Kovesi este oricum in ultimul an de mandat, fara posibilitate de prelungire, adica a ajuns aproape in situatia numita de americani "lame duck".

Adica acea perioada a mandatului in care, in mod normal, privirile se indreapta mai mult catre viitor, catre succesor. Pe aceasta logica, intreg demersul acestei revocari declansata de Tudorel Toader pare stupid. Dar logica lui tine exact de faptul ca nu despre LCK e vorba, ci despre modificari seismice la nivelul arhitecturii statului si al statutului european al Romaniei.

Nu am nicio indoiala ca o majoritate CCR ar decide cu mare placere ca presedintele a provocat un conflict cu ministrul Justitiei si ca urmare ar fi obligat sa o revoce pe dna Kovesi. Fiecare din motivele lui: ordin politic si/sau razbunare personala. Si ma bazez pe felul in care CCR a ajuns sa abuzeze Constitutia in interese private.

Dar o asemenea decizie este imposibil de motivat din cauze pe care tehnic le-a explicat cel mai bine in pledoaria domniei sale de la CCR, prof. univ. dr. Simina Tanasescu incepand cu faptul ca nu e vorba despre niciun conflict constitutional. Pentru a fi asa ceva, ar fi fost nevoie ca atributia in cauza, adica revocarea procurorilor, sa fie una prevazuta de Constitutie. Si nu e. Chiar CCR a constatat in Decizia 45/2018 ca nu exista nicio prevedere constitutionala in materia numirii si revocarii procurorilor.

Fiind vorba despre o prevedere din Legea 303, respectarea sau incalcarea ei este verificata de instanta de contencios administrativ. Deci dl Toader nu are decat sa-si caute acolo dreptatea revocarii.

Sigur ca argumentele sunt cu mult mai multe si, cum spuneam, au fost expuse exceptional de profesoara de drept constitutional Simina Tanasescu.

In mod normal, sesizarea ministrului Justitiei ar trebui respinsa de pe scaun, exact cu deciziile CCR in mana, chiar cu opiniile formulate de dl Tudorel Toader pe cand era judecator constitutional. Ma intreb daca procurorul sef DNA Daniel Morar ar fi acceptat sa fi fost la mana ministrului Tudor Chiuariu care sa-l fi putut revoca oricand dorea?

Daca totusi CCR va schingiui cumva Constitutia si statul de drept admitand sesizarea, se vor intampla in principiu doua efecte de maxima gravitate:

1.CCR va marca o borna esentiala in transformarea Romaniei din republica semi-prezidentiala intr-una parlamentara fara ca poporul sa fie consultat, prin simpla vointa a cel mult 9 oameni care nu raspund pentru deciziile lor nici disciplinar, nici penal, nici politic. Pentru ca acesta este efectul golirii sistematice de atributii a functiei prezidentiale.

Si vom ajunge in situatia perfect aberanta ca singurul politician ales prin vot universal si direct de electoratul Romaniei, din tara si de oriunde din lume, sa aiba atributii inferioare unui ministru care nu a primit niciun vot direct pentru functia pe care o ocupa si a carui functie depinde strict de vointa unui sef de partid.

2. Romania nu va mai indeplini criteriile pentru a fi membra UE. Legile justitiei, intre care si L303, care prevede procedura de numire si revocare a procurorilor sefi, a fost initiata in 2004 de guvernul Nastase si adoptata cu voturile PSD pentru ca reprezenta conditia sine qua non pentru ca Romania sa intre in UE.

Pana in acel moment, procurorii erau numiti si revocati, surpriza!, de ministrul Justitiei. Asa cum exista si sectia pentru anchetarea magistratilor, reinviata de PSD- ALDE. Dupa ororile din perioada ministrului Rodica Stanoiu, care discuta dosarele penale in sedintele de partid, PSD a fost pus in fata unei alegeri simple: schimba situatia sau rateaza aderarea.

A venit ministrul Cristian Diaconescu care a elaborat proiectele celor trei legi, 303, 304 si 307, potrivit unor exigente nenegociabile ale Comisiei Europene. Si esentiala era scoaterea justitiei de sub control politic. De aceea in prima forma a Legii, aceea adoptata in 2004, procurorii erau propusi de CSM si numiti de presedinte.

Adica ministrul era cu totul absent din procedura. Si sa nu va imaginati ca PSD a fost fericit sa voteze asa ceva. Dar alegerea era foarte clara: ori accepta, ori termina cu aderarea, chiar asa cum a fost ea, cu clauza de salvgardare pe justitie. Un PSD cu mult mai european decar cel de acum a acceptat. Cristian Diaconescu a povestit pentru Ziare.com tot ce s-a intaimplat atunci.

Dupa doi ani, guvernul Tariceanu era cel care reintroducea ministrul in procedura, doar ca titular al propunerii de numire/revocare insa, modificare facuta prin OUG semnat de dl Tariceanu.

Daca Romania sterge totul cu buretele si revine la situatia anterioara adoptarii Legii 303, deci in situatia preaderare, inseamna ca ea nu mai indeplineste criteriile de aderare si intr-un fel, incalca Tratatul de aderare. Un avertisment a fost deja inclus in Raportul GRECO privind legile justitiei.

Regresul este cu atat mai grav cu cat lui Tudorel Toader numai fusta ii lipseste pentru a fi Rodica Stanoiu.

Deja vedem ca isi permite sa ii acuze pe procurori in bloc de represiune nedreapta, deci de comiterea unei infractiuni impotriva justitiei, declaratie care pentru sectia de procurori din CSM (patrulaterul Savonea- Baltag- Oprina- Tant nu vede, nu aude) a considerat ca poate reprezenta o incalcare a independentei justitiei.

Ministrul isi permite sa arunce in derizoriu raportul GRECO si sa ii batjocoreasca pe expertii organismului european.

Isi permite sa afirme ca sefa DNA ar fi fost reclamata de fostul procuror Negulescu, informatie care daca ar fi fost adevarata, ar fi reprezentat dezvaluirea unui aspect nepublic dintr-un dosar penal, la care nu trebuia sa aiba acces legal. Doar ca, dupa cum afirma chiar de dl Negulescu care neaga categoric existenta denuntului impotriva lui LCK, a fost o minciuna cu care ministrul a urmarit sa manipuleze.

Ministrul isi permite sa ceara apararea independentei procurorului care il ancheteaza pe dl Negulescu in fata presiunilor procurorului general, desi procurorul cu pricina neaga categoric existenta oricarei presiuni deci nevoia de aparare a independentei sale. Suspiciunea asupra procurorului general si anchetei a fost insa aruncata cu intentie, in mod evident.

In schimb, acest ministru nu cere apararea independentei nimanui dupa ce completul de 5 judecatori al ICCJ care o judeca pe Elena Udrea a reclamat ingerinte nepermise ale comisiei SRI in dosarul Gala Bute.

Acest ministru, dezlantuit de-a dreptul impotriva justitiei, ar urma sa aiba in mana soarta oricarui procuror-sef, de la numire la revocare. Si dupa cum spune Cristian Diaconescu: "orice procuror, de la Bucuresti, la Vascauti, cand se va uita la dosarul unui lider politic se va gandi in primul rand la faptul ca el e seful ministrului Justitiei", de care depinde stapanul absolut al parchtelor".

Cred ca este clar ca ne indreptam spre un regim de casapire a justitiei, care sa devina arma de strivire a adversarilor puterii, fix ca pe vremea Rodicai Stanoiu.

Nu cred ca la Bruxelles ii pasa cuiva cine e de vina pentru aceasta oroare. Desi nu am nicio indoiala ca s-au lamurit cu cine au de-a face la CCR, probabil nu vor da vina pe Curte: Asa trebuie sa fie potrivit Constitutiei, spune Curtea voastra? Inseamna ca aveti o Constitutie in dezacord cu imperativul statului de drept, ceea ce nu putem accepta.

Asta e de fapt decizia CCR de astazi. Nu despre utimele luni de mandat ale dnei Kovesi. Nu despre presedintele Iohannis. Este despre Romania in UE sau in afara ei, scrie Ioana Ene Dogioiu pe  Ziare.com .

Distribuie Distribuie Comentarii