ALARMĂ! Dragnea a pus pistolul la tâmpla Curții Supreme. Dezvăluiri INCENDIARE
Liviu Dragnea este un om disperat. Politic, referendumul i-a demonstrat ca e detestat de popor. Nu-i ramane decat sa-si scape pielea si o face printr-un atac salbatic impotriva ICCJ. Practic, Dragnea a pus pistolul la tampla Inaltei Curti.
Guvernul a sesizat un conflict juridic de natura constitutionala intre ICCJ si legislativ, creat prin refuzul Inaltei Curti de a schimba componenta completelor de cinci judecatori imediat ce a intrat in vigoare noua Lege 304. Este o incercare evident in beneficiul lui Liviu Dragnea, care vrea sa scape de completul de 5 care l-ar putea trimite la puscarie in cateva luni.
Fiind o teoretica incalcare a legislativului de catre justitie, se pune intrebarea de ce nu a reclamat-o unul dintre presedintii celor doua camere, adica cei care conduc institutia cu onoarea "nereperata". Pentru ca Tariceanu nu are interes sa-l scape pe Dragnea, iar Dragnea insusi risca sa cada intr-un conflict de interese de natura penala, daca semna el insusi o asemenea sesizare.
Ceea ce avocatii ar fi trebuit sa ii spuna ar fi fost ca un conflict de interese poate fi comis si prin interpusi.
Interesant este ca din informatiile mele, ministerul Justitiei nu are nicio legatura cu aceasta sesizare si ea ar fi fost scrisa de catre avocatul Toni Neacsu, cel care a reprezentat-o, cu succes, pe Bombonica Dragnea. Dl Neacsu, de altfel, nu pridideste sa laude public maiestria sesizarii.
Al doilea capat al sesizarii, cel mai pervers, profita tuturor infractorilor condamnati de completul de 5 al ICCJ, categorie din care dl Neacsu face parte. Acest capat pretinde ca inca din 2014, completele de 5 ale ICCJ ar fi fost gresit alcatuite, deoarece toti membrii lor ar fi trebuit trasi la sorti nu doar 4, in timp ce presedintele si vicepresedintele ICCJ au fost membri de drept.
In mod normal, solutia corecta ar fi inadmisibilitatea sesizarii, potrivit juristilor cu care am vorbit, pentru ca vorbim strict de chestiuni de aplicare a legii de competenta exclusiva a instantelor de judecata.
Daca CCR ar considera sesizarea admisibila, ar comite un abuz de putere urias, pentru ca ar uzurpa competenta instantei de contencios. CCR ar putea verifica cel mult daca actul emis de Colegiul ICCJ este in limita competentelor Colegiului. Si este, in mod evident. Ar fi fost conflict daca actul era de competenta Parlamentului si, evident, nu este. Verificarea legalitatii continutului acestui act este de competenta instantei de contencios.
Dar, desigur, nu ar fi primul abuz comis de CCR.
Cat priveste fondul problemei, avem doua aspecte. Daca legiuitorul ar fi dorit ca ICCJ sa schimbe componenta completelor de 5 imediat dupa intrarea in vigoare a modificarilor la Legea 304, ar fi precizat acest lucru in normele tranzitorii pe care orice lege de natura celei de organizare judecatoreasca ar trebui sa le aiba. Nu este vina ICCJ ca agresivitatea si obedienta juristilor PSD nu compenseaza crunta lor incompetenta.
In absenta normelor tranzitorii, art 32 al 1 modificat spune clar: "La inceputul fiecarui an, la propunerea presedintelui sau a vicepresedintilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere aproba numarul si compunerea completelor de 5 judecatori". Nu exista niciun temei pentru a nu respecta termenul prevazut precis de lege pentru schimbarea componentei completelor, adica inceputul anului.
Al doilea capat, care priveste gresita compunere a completelor inca din 2014 pentru ca nu au fost trasi la sorti toti membrii lui, presupune o interpretare a textului in vigoare in 2014. El spunea asa in art 32:
" (4) Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie aproba numarul si compunerea completelor de 5 judecatori, la propunerea presedintelui Sectiei penale. Judecatorii care fac parte din aceste complete sunt desemnati, prin tragere la sorti, in sedinta publica, de presedintele sau, in lipsa acestuia, de vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Schimbarea membrilor completelor se face in mod exceptional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(5) Completul de 5 judecatori este prezidat de presedintele sau vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, atunci cand acesta face parte din complet, potrivit alin. (4), de presedintele Sectiei penale sau de decanul de varsta, dupa caz".
Din start vedem ca pentru presedintele sectiei nu e nicio conditie, in vreme ce pentru presedinte si vicepresedinte se face trimitere la al 4. De ce? Pentru ca presedintele si vicepresedintele ICCJ nu intotdeauna faceau parte din complete. De exemplu, presedintele Popa nu a intrat in complete, preferand sa ramana cu activitatea administrativa.
Deci daca intra in componenta completelor trec prin decizia Colegiului si prezideaza complete civile sau penale, dupa specialitate. In schimb, seful sectiei penale este intotdeauna judecator de scaun.
De ce seful sectiei penale ar fi membru de drept, pentru ca in cazul lui nu exista nicio trimitere la al. 4, iar presedintele si vicepresedintele ICCJ nu ar fi?
ICCJ a fost nevoita sa interpreteze o lege foarte prost scrisa, pentru ca din cuprinsul ei se intelege ca seful sectiei penale prezideaza completul de 5 civil sau ca presedintele sectiei penale propune componenta completelor de 5 civile. Ceea ce e aberant.
Si mi se pare absurd sa consideram ca judecatorii cei mai inalti ai acestei tari din Colegiul de conducere al ICCJ, judecatori care dau inclusiv decizii de interpretare a legii cu caracter obligatoriu, nu se pricep sa aplice o lege de organizare si comit erori de ABC.
Este adevarat ca exista Decizia CCR nr 68/2018, care, in paragraful 18, vorbeste despre tragerea la sorti a tuturor membrilor din "compunerea celor doua complete de 5 judecatori din alte materii decat cea penala", deci ai completelor civile. Decizia face trimitere la Regulamentul ICCJ fara a-l contesta in vreun fel. Diferenta dintre completele civile si cele penale, desi aparent aberanta, este totusi in spiritul legii care vorbeste doar despre presedintele sectiei penale care am vazut ce prerogative extinse avea.
In plus, in cazul Deciziei 68, avem o stranie si foarte periculoasa anomalie. Ea fost una de respingere a sesizarii. Motivarile deciziilor de respingere nu se citesc in plenul CCR, astfel incat sa poata exista obiectii ale celor care au sustinut solutia. Asadar, motivarea unei decizii de respingere este vointa exclusiva a judecatorului raportor si totusi ea devine general obligatorie. Un judecator din 9 poate face practic legea in Romania.
Este o anomalie care pleca de la faptul ca numai motivarile admiterilor erau gandite ca general obligatorii, pana cand CCR sa isi aroge drepturi de legiuitor pozitiv.
De mentionat ca Decizia 68 a fost motivata de dna Maya Teodoroiu si tot domnia sa este judecator raportor pentru sesizarea guvernului.
Si sa fie admisa sesizarea, in mod normal efectele unei decizii CCR sunt numai pentru viitor, deci ar fi greu de gandit o revizuire. Dar pe de-o parte, ne-am obisnuit cu motivari halucinante ale CCR, pe de alta parte, o asemenea decizie ar fi argumentul perfect pentru aministierea si gratierea celor condamnati de completele de 5, adica demnitari, membri CSM si inalti magistrati.
Pentru ca nu e deloc sigur ca CCR a fi dispus la un asemenea abuz grosier, dl Dragnea a atacat in contencios administrativ la CAB hotararea Colegiului ICCJ de compunere a completelor de 5. Plangerea, despre care Ziare.com a dat detalii in exclusivitate, este de o rara perversitate.
Pe langa faptul ca ea contine si o incercare de sesizare a CCR, de data aceasta pe calea exceptiei impotriva Legii 304, cererea de anulare a hotararii Colegiului este instotita si de una de suspendare a acesteia. Efectul admiterii suspendarii ar fi de o gravitate fara precedent pentru ca ar scoate din activitate completele de 5 ale ICCJ pana la solutionarea definitiva a cererii de anulare, ceea ce poate dura minimum 2 ani.
Adica niciun proces al carui apel este de competenta unui complet de 5 penal sau civil nu ar mai putea fi incheiat, ceea ce ar insemna un blocaj. ICCJ ar avea de ales intre a accepta aceasta situatie ani de zile sau a modifica hotararea de Colegiu dupa cum vrea Dragnea, chiar daca instanta va stabili in final ca ea era perfect legala. Este un santaj fara precedent.
Sigur ca instanta CAB ar avea toate motivele de pe lume sa respinga cererea de suspendare, in primul rand pentru ca nu exista o paguba iminenta. Ea ar exista numai daca dl Dragnea e sigur ca va fi condamnat. Daca este sigur inseamna ca se stie vinovat, deci s-ar folosi de propria necinste.
Pe de alta parte, dl Dragnea nu a asteptat cele 30 de zile legale raspunsul la plangerea prealabila, cat timp pe aceasta a trimis-o la ICCJ in 28 septembrie, iar pe 5 octombrie a inregistrat actiunea la CAB. Este discutabila si incadrarea hotararii Colegiului in categoria actelor administrative in sensul legii contenciosului. In plus, motivele de interpretare a legii despre care am vorbit mai sus.
Atacul la compunerea instantei este intotdeauna ultima carte a infractorilor, folosita inclusiv de Adrian Nastase, care s-a dus cu teza asta pana la CEDO, unde a pierdut.
In mod normal asadar, sesizarea lui Dragnea ar trebui respinsa fara nicio ezitare, dar CAB este impanata de oamenii judecatoarei Lia Savonea, reprezentanta Curtilor de Apel in CSM si eminenta cenusie a multora dintre actiunile impotriva justitiei.
Ma intreb insa daca mai exista vreun judecator care sa nu inteleaga ca s-a ajuns prea departe. Ca daca acest om va fi lasat sa-si faca orice mendre doreste, intr-o zi se va intoarce impotriva celor care-i servesc si ii va distruge, asa cum distruge o tara, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
