O zi cumplită pentru justiția din România și nu numai. Uitati-vă bine la imaginea de mai jos. Decizia Curții Constituționale de azi ne întoarce cu 15 ani în urmă, la epoca Năstase-Stănoiu, când procurorii-șefi erau selectați pe criterii de obediență și aplaudau cu entuziasm la ședințele de partid, scrie, înfiorător, jurnalistul Dan Tăpălagă pe  G4Media.ro .

Lucram la Evenimentul Zilei în 2004 când în redacție au venit aceste imagini de la Cluj. Explicau perfect de ce nici un politician corupt nu era vreodată anchetat. Procurorii-șefi erau numiți politic, iar cine își lua rolul în serios și insista să-și facă meseria zbura din magistratură cu un șut în spate, așa cum s-a întâmplat cu procurorul Ovidiu Budușan, care a îndrăznit să ancheteze un caz de mare corupție la vârful PSD (Afacerea Eterna și Fascinanta Românie)

Decizia CCR de azi, scrisă parcă la dictarea lui Tudorel Toader după cum arată comunicatul oficial, învestește ministrul Justiției cu autoritate totală asupra procurorilor. Or, ministrul este pus acolo politic și răspune la comanda partidului. Azi e Tudorel Toader, servitorul perfect al politicienilor PSD-ALDE, dar mâine poate fi cineva care nici măcar nu va mai încerca să păstreze vreo aparență, gen Eugen Nicolicea, Șerban Nicolae sau, din nou, Florin Iordache, în mandatul căruia a ieșit scandalul OUG 13.

Acest ministru-politruc, având de azi puterea de revocare și, în oglindă, de numire a procurorilor șefi, va rade tot la vârful parchetelor și pune în loc oamenii recomandați de la partid. Odată schimbată garnitura, o liniște de mormânt se lasă peste instituții. Nici un procuror nu va mai avea curajul să înceapă o anchetă cu politicieni aflați la putere câtă vreme șeful său suprem, ministrul, dispune de puterea de a acționa discreționar împotriva lui. Procuratura funcționează ierarhic și, chiar dacă procurorul este independent în anchetă, cariera lui depinde de bunăvoința șefilor.

Dar efectul deciziei de astăzi a CCR depășește cu mult sfera justiției și va avea efecte letale la nivelul întregii societăți. În primul rând, decizia induce ideea că legea este facultativă și introduce arbitrariul suprem în interpretarea regulilor, oricât de clare ar fi ele. Nu contează că legea acordă un drept de veto președintelui sau că judecătorii CCR au decis altfel în trecut în legătură cu rolul președintelui. Prin astfel de decizii împotriva bunului simț juridic elementar, încrederea în instituții se face țăndări.

Acum, după decizia CCR, citim cu alți ochi invitația lui Călin Popescu Tăriceanu făcută zilele trecute, când a propus așa numita Comisie pentru Adevăr și Reconciliere: Toți oamenii din justiție și servicii care ies public și oferă informații despre abuzurile generate de protocoale nu vor avea de suferit. Ceva îmi spune că după decizia Curții, primii care se vor preda necondiționat vor fi procurorii. Orice împotrivire se soldează implacabil în sistemul lor ierarhic cu evacuarea din peisaj, soluția ”rezist” nu prea ține în lumea lor.

Apoi, decizia CCR modifică din temelii arhitectura statului român. Procurorii sunt mutați de facto în puterea executivă, cum de altfel coalția PSD și ALDE a tot încercat să facă prin modificările la legile justitiei. Redus la un simplu secretar, președintele rămâne fără o atribuție importantă în chestiunea numirii/revocării procurorilor. Echilibrul democratic în stat se face praf. Dincolo de prăbușirea arhitecturii statului, așa cum o cunoșteam până azi, efectele deciziei se vor întinde în toate straturile societății.

Imaginati-vă că sunteți un simplu cetățean abuzat de cineva cu proptele la partidul aflat la putere și doriți să-l trageți la răspundere penală. La fel, că aveți o companie supusă unei tentative de take-over din partea puternicilor zilei. Orice sesizare la parchet va fi din start sortită eșecului. Cine se va pune cu partidul sau cu oamenii lui? Inhibarea parchetelor transformă România rapid în raiul infractorilor, în țara măcinată de corupția la vârf pe care o cunoaștem atât de bine pe pielea noastră.

Asta va încuraja abuzul de putere cu tot ce vine la pachet: o societate profund distorsionată, un stat captiv, o nomenclatură deasupra legii și mare de cetățeni frustrați într-o țară distrusă de o mână de borfași cu complicitatea unor instituții. Numai că, spre deosebire de epoca Năstase-Stănoiu, când România nu era membră UE și cetățenii nu se bucurau de libertatea de circulație, astăzi frustrările crescânde din societate vor genera un nou val de plecări spre țări mai prietenoase.

Deja România este campioană la capitolul mobilitate în UE. Aproape un român din cinci trăieşte într-un alt stat membru din UE, dezvăluie datele Eurostat, biroul de statistică al UE. În 2017, românii între 20 şi 64 de ani care locuiau într-o altă ţară UE erau 19,7% din populaţia totală. Această tendință se va accentua pe măsură ce situația politică și economică se degradează.

După decizia CCR vine implacabil modificarea Codurilor în sesiuine extrordinară și intrarea în vigoare a legilor justiției. Toate la un loc descriu viitorul stat nefuncțional, capturat de o mână de borfași politici și de incompetenți fără egal în istorie. Cu aceste transformări în rău, România sfidează toate recomandările formulate de experții europeni și încalcă grav principile de bază ale funcționarii UE: statul de drept și o justiție independentă. Din acest motiv, riscul ca România să piardă pe viitor accesul la fondurile UE pe baza noului mecanism gândit de Comisia Europeana crește de la o zi la alta. Intrăm de facto în grupul țărilor cu deficit democratic grav, cu un pas în afara UE.

Pregătiti-vă pentru impact.

Distribuie Distribuie Comentarii