La aproape trei ani de la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, sancțiunile financiare occidentale au început, în sfârșit, să aibă efect, provocând lupte interne aprinse în cadrul Kremlinului privind controlul asupra Băncii Centrale a Rusiei, scrie Anders Åslund, cercetător la Stockholm Free World Forum, într-un articol pentru Project Syndicate, preluat de Kyiv Independent.

Elvira Nabiullina, șefa Băncii Centrale a RUsiei/ FOTO: EPA/EFE

Comunitatea de afaceri din Rusia a rămas, în mare parte, tăcută în ultimii doi ani, chiar și în fața sancțiunilor occidentale care au dus la o creștere semnificativă a ratelor reale ale dobânzilor. Totuși, în ultimele săptămâni, liderii din domeniul afacerilor au început să o critice deschis pe guvernatorul Băncii Centrale, Elvira Nabiullina, care ocupă acest post din 2013 și care, potrivit unor surse, ar fi încercat să își dea demisia la începutul războiului din 2022.

În ciuda faptului că poziția Elvirei Nabiullina pare din ce în ce mai precară, Kremlinul insistă că sancțiunile nu doar că nu au avut efect negativ, dar, dimpotrivă, au întărit economia rusă, făcând-o mai autosuficientă. Aceasta este o afirmație evident falsă, așa cum o demonstrează apelurile repetate ale oficialilor ruși ca Occidentul să ridice restricțiile. De fapt, de la anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia în 2014, sancțiunile economice au provocat trei mari crize ale cursului de schimb: în martie-aprilie 2014, februarie-martie 2022 și iulie-august 2023. De fiecare dată, Nabiullina a reușit să controleze daunele prin majorarea ratelor dobânzilor.

Creșterea dobâmzilor afectează firmele oligarihilor

Dar lucrurile s-au schimbat. Pe 25 octombrie, Banca Centrală a majorat rata dobânzii de referință de la 19% la 21%, invocând îngrijorări legate de inflație. Într-un comunicat, banca a menționat că „așteptările inflaționiste continuă să crească” și că cererea internă „depășește semnificativ” capacitatea economiei de a extinde oferta de bunuri și servicii. Declarația a adăugat că cheltuielile guvernamentale crescute și deficitul bugetar în expansiune au „efecte pro-inflationiste”, ceea ce impune o strângere suplimentară a politicii monetare.

Cu o inflație oficială de 9% și o rată reală a dobânzii de 12%, dezbaterea politică economică a Rusiei, care a fost în mare parte adormită în ultimii ani, este din ce în ce mai intensă. Însă vocile dominante nu mai sunt cele ale economiștilor reali, pentru că majoritatea experților independenți au fugit din țară pentru a evita închisoarea. În schimb, trei oligarhi proeminenți au început să critice public majorările de dobânzi ale Băncii Centrale.

În timp ce critica deschisă a lui Oleg Deripaska nu a fost deloc surprinzătoare, Aleksei Mordașov, proprietarul conglomeratului siderurgic Severstal, care, de obicei, este mai prudent în declarațiile sale, a recunoscut la sfârșitul lunii octombrie că „nevoia de a majora dobânzile pentru a limita inflația este evidentă”, dar a avertizat că „suntem pe cale să ajungem într-o situație în care medicamentul ar putea deveni mai periculos decât boala.”

Atât Deripaska, cât și Mordashov se bucură de un sprijin larg în rândul elitei de afaceri din Rusia. Însă adevăratul șoc a venit atunci când Sergei Cemezov, CEO-ul gigantului de stat Rostec, a criticat-o pe Nabiullina într-un discurs susținut în fața Consiliului Federației (camera superioară a legislativului rus), susținând că majorările repetate ale dobânzilor vor duce la falimentul majorității întreprinderilor.

Exporturile Rostec fără profit

Cemezov a avertizat, de asemenea, că ratele dobânzilor ridicate ar putea forța Rostec să oprească exporturile de produse high-tech. Mai mulți alți lideri de afaceri proeminenți au exprimat îngrijorări similare, ceea ce reprezintă prima oară de când președintele Vladimir Putin a lansat războiul împotriva Ucrainei când se confruntă cu o opoziție deschisă față de politicile sale economice.

Din 2004, Putin și camarazii săi au acumulat averi prin trucarea contractelor publice și prin extragerea sistematică a activelor gigantului energetic Gazprom, așa cum au documentat Boris Nemțov și Vladimir Milov în cartea lor din 2008 „Putin și Gazprom.” Însă sancțiunile europene au transformat profiturile uriașe ale Gazprom în pierderi masive, reducând puterea financiară a aliaților de lungă durată ai lui Putin – „paraziții Gazprom”, printre care Mihail și Iuri Kovalciuk și Ghennadi Timcenko.

Așa cum a argumentat recent Milov, Cemezov a devenit figura dominantă dintre tovarășii de afaceri ai lui Putin. În ciuda faptului că nu are multe calificări în afară de fapul că lucrat în KGB alături de Putin la Dresda, el a exploatat această relație pentru a-și asigura controlul asupra industriei armamentelor din Rusia, acum consolidată sub compania Rostec, care, sprijinită de fonduri federale (deși finanțele sale rămân un secret de stat), supraveghează aproximativ 80% din producția de apărare a Rusiei.

Cemezov este, de asemenea, un beneficiar major al războiului din Ucraina. Schimbările recente din personalul guvernamental – în special demiterea ministrului Apărării, Sergei Șoigu – au fost în favoarea lui Cemezov, deoarece Șoigu nu mai îndrăznește să se plângă de produsele substandard ale Rostec. Între timp, protejatul său de top, Denis Manturov, a fost promovat în funcția de prim-viceprim-ministru. Atât Manturov, cât și Aleksei Diumin, un alt aliat al lui Cemezov, dețin acum locuri în puternicul Consiliu de Securitate.

O va înlocui Putin pe Nabiullina?

Autorul scrie că a cunoscut-o pe Nabiullina în anii '90, când era un membru respectat al taberei liberale din Rusia. În 2013, o luptă aprinsă a izbucnit în cercul intern al lui Putin asupra celui care va conduce Banca Centrală – un liberal sau un statalist. Principalii candidați erau Aleksei Kudrin, fostul ministru liberal de Finanțe, și statalistul dur Serghei Glaziev. În calitate de consilier economic al lui Putin la acea vreme, Nabiullina a condus liberalii la victorie, ajutată de teama lui Putin de o repetare a crizei financiare din 1998, care a dus la căderea guvernului prim-ministrului Sergei Kirienko.

Prioritățile actuale ale Nabiullinei par să fie controlul inflației, reducerea evaziunii de capital, stabilizarea rublei și sprijinirea creșterii PIB-ului, care se preconizează că va scădea la 0,5-1,5% în 2025, de la rata de 3,6% estimată pentru acest an. Dar, având în vedere că nu a reușit să controleze inflația, este posibil ca Nabiullina să fie demisă. Primul ei adjunct de încredere, Ksenia Iudaeva, a fost retrogradată în 2023 și trimisă la Fondul Monetar Internațional. La recentul summit BRICS de la Kazan, Putin a făcut chiar o glumă crudă pe seama Nabiullinei, și s-a văzut că a deranjat-o.

Întrebarea acum este dacă Putin o va înlocui pe Nabiullina cu un loialist necalificat care va reduce ratele dobânzilor, va lăsa inflația și ieșirile de capital să crească și va trimite rubla într-o cădere liberă. Având în vedere că criza economică a Rusiei este o consecință directă a invaziei lui Putin și a sancțiunilor occidentale, singura modalitate de a stabiliza economia Rusiei este să se încheie războiul și să se retragă forțele din Ucraina, susține Anders Åslund, cercetător la Stockholm Free World Forum.